marți, 22 noiembrie 2016

Time to say goodbye

In ultimele luni postarile mele au fost sporadice. De 6 ani, de cand am inceput sa scriu pe blogul asta, cred ca 2016 a fost anul cu cele mai putine postari. Lucrul asta nu ar avea neaparat relevanta dar eu am simtit nevoia sa iau tot mai multe pauze, m-am intors tot mai greu la taste si am inceput sa simt fiecare articol ca o sarcina apasatoare. Din ceva distractiv, blogul devenise pentru mine mai mult un "trebuie". Am ales dupa fiecare pauza sa revin dar trageam tot mai tare de mine pentru fiecare postare. Inca mi se invart in minte idei de articole, dar nu gasesc timp, ma enervez, nu mai vreau sa pun presiune pe mine si asa ca decizia s-a impus, de data asta nu mai pot sa neg adevarul.

E timpul sa pun punct acestui proiect. E timpul sa imi iau la revedere de la voi, cititoarele blogului astuia. Va multumesc ca mi-ati lecturat randurile, ma bucur ca am avut parte de coltisorul asta atata amar de vreme. Scrisul e ceva ce imi place la nebunie, cosmeticele sunt in continuare un subiect de interes pentru mine (chiar daca nu la fel de tare ca acum cativa ani), asa ca nu exclud ca la un moment dat sa revin in blogosfera. Cert este ca nu aici. 

Ne vom gasi cu siguranta prin sectiunile de comentarii ale colegelor mele de breasla pe care o sa le urmaresc in continuare cu drag. Aleg sa nu inchid accesul publicului pe blog pentru ca poate pe aici veti mai gasi ceva informatii de interes. 
 
Inca o data, multumesc pentru multele zile petrecute alaturi de mine! Va doresc un sfarsit de an minunat alaturi de cei dragi si mult noroc in toate!

Deena is out!

joi, 20 octombrie 2016

Un apartament la Paris - recenzie de carte

In 2010 somnul de frumoasa adormita al unui apartament de poveste a fost intrerupt. Dupa 70 de ani, in Paris s-a deschis un taram de-a dreptul magic, o locuinta privata care ramasese inchisa, pazindu-si cu inversunare secretele. Apartamentul lui Marthe de Florian a aprins imaginatia tuturor pasionatilor de istorie si arta. O adevarata pestera a comorilor, apartamentul rivaliza cu siguranta cu orice muzeu avand in vedere piesele de mobilier si arta care se gaseau in interioarele sale.

Adevarul si numai adevarul. Sincer, cu asa un subiect nici nu e greu sa brodezi un roman. Uneori povestea adevarata e suficient de puternica incat doar cu cateva detalii sa poti avea o capodopera.
Cert este ca din clipa cand am aflat de cartea lui Michelle Gable, Un apartament la Paris, am vrut sa o citesc. Iubesc Parisul, iubesc istoria, as dormi in galerii de arta si as trai printre vechituri cu draga inima. Asadar am dat rapid o comanda pe libraria online frecventata cel mai des si am inceput sa devorez povestea lui Marthe de Florian imediat ce am primit coletul.


April Vogt este experta in mobila europeana a casei de licitaii Sotheby's care trebuie sa evalueze comorile din apartamentul trezit la viata a lui Marthe, o demimondena celebra a Parisului de la sfarsitul veacului al XIX-lea. Ceea ce April nu banuieste insa e faptul ca va da peste niste jurnale absolut incredibile care ii vor permite accesul la niste secrete care vor face intreaga ei existenta sa se invarta in jurul destinului lui Marthe.


Descoperirea unui tablou de celebrul Giovanni Boldini, necunoscut pana atunci publicului, este suficienta ca sa o vrajeasca ireemediabil. Pictura care o infatiseaza chiar pe Marthe a starnit cu adevarat un val de uimire in 2010 si a fost vanduta la un pret exorbitant de 2,1 milioane de euro. 


Michelle Gable pluseaza cu o complicata descendenta pe care Marthe nu o dezvaluise niciodata. Isi imagineaza toate acele legaturi fascinante pe care tanara demimondena le avusese cu oameni de geniu, care au marcat la Belle Epoque prin operele lor. Parisul fascinant al acestei perioade ni se dezvaluie in tuse la fel de precise ca cele ale portretistului favorit al momentului.


Cartea penduleaza intre prezent si trecut, punand in evidenta si problemele pe care April Vogt le intampina in casnicie. Ei bine, va marturisesc ca pe mine partea asta nu m-a prins deloc. Mi s-a parut ca povestea ei scartaie, ca personajul e neverosimil, nevrotic, instabil si usor de demontat. Singurele momente cand April parea simpatica erau cele in care obsesia ei pentru Marthe iesea la suprafata. Posibil sa nu am o opinie populara, dar recenziile sunt subiective, asa ca banuiesc ca ma veti ierta pentru indrazneala.


Dupa cum spuneam si la inceput, cu asa un subiect e greu sa nu iasa ceva frumos. Si asa si este. Adevarul e insa ca se putea mai bine de atat. Cu siguranta insa acest roman nu e de ocolit cand popositi in sectiunea de beletristica de pe Libris. E genul de lectura care va va deschide apetitul pentru mai mult frumos in viata voastra, pentru mai multa cultura si pentru mai multe momente in care sa reflectati la tot ce inseamna trecutul unui om. Eu am zabovit ceva ore admirand online operele lui Boldini despre care nu stiam mare lucru pana in acest moment si m-am indragostit iremediabil de tablourile sale. Chiar daca acesta ar fi fost singurul beneficiu al lecturii si tot e mare lucru, nu?

Sursa fotografiilor cu apartamentul lui Marthe de Florian o puteti gasi aici.

marți, 18 octombrie 2016

Project Pan Update 1

Promiteam ca o sa fac update in fiecare luna dar deja sunt in urma. Tipic mie! In orice caz, ma apuc sa dau cu subsemnatul si sa raportez progresel inregistrate in prima luna si jumatate de project pan.
Sincera sa fiu sunt destul de mandra de mine, m-am tinut cu spor de treaba, imi vine sa ma pup singura ce fata cumintica sunt!

Before
After

La paleta Oh So Special planul este sa mai ating metalul la doua farduri. Ei bine, unul s-a executat, iar al doilea e pe aproape de tot. In afara de asta am muncit si restul nuantelor, asa ca nu mi se va strange inima cand o sa renunt la paleta in decembrie. Nuanta de maro pe care am reusit sa o pan-uiesc luna asta, Boxed, mi-e perfecta in sprancene, dar am decis sa o folosesc mai des si pentru a da dimensiune pliului pleoapei si coltului exterior. Si uite asa s-a produs minunea! Stiu precis ca cel de-al doilea fard care o sa fie obiectiv atins e a doua nuanta de pe randul de jos, Gateau, rozul acela cu irizatrii aurii. Imi place mult si il folosesc frecvent pe toata pleoapa.

Pudra Catrice pare ca nu are sfarsit. Nu am folosit alta pudra in perioada asta si totusi nu vad nici o diferenta. I kinda hate it more now! Dar nu renunt. Cert e ca la primul semn de metal o sa zboare cat de departe vad cu ochii.

Pentru produsele de buze va arat masuratorile facute la inceput si in prezent. Scuzati foaia de hartie manjita pe alocuri, dar entuziasmul e mare. Eu zic ca stau tare bine. Rujul Nyx nu vad sanse sa il termin, desi progresul facut e semnificativ, dar creionul rosu si balsamul Apivita sunt pe drumul cel bun.


Creionul de ochi il folosesc zilnic dar nu necesita ascutiri chiar atat de frecvente. Am progresat un picut, dar nu suficient incat sa lesin de entuziasm. Poate trebuie sa revin la machiajul rock din liceu ca sa reusesc sa il dau gata intr-o luna. Cam asa prestam atunci, un creion negru pe luna!

Am incercat sa folosesc Colorstay cat de des am putut si se vede. Cred ca mai am in sticla putin peste o treime (nu l-am marcat eu chiar corect, dar aia e) si ar trebui sa fiu ok cu terminatul lui pana la termenul stabilit. Fondul asta de ten ramane minunat pentru mine si probabil ca o sa il am mereu prin preajma, indiferent de circumstante.

 LA High Beam va spun sincer ca nu ma asteptam sa vad astfel de progrese desi l-am folosit zilnic. Puteti vedea si voi unde e semnul. Impresionant as spune! Imi place iluminatorul asta dar nu suficient de tare incat sa imi doresc un full size. Si recunosc ca ma ia un pic cu tremurat cand ma gandesc cate iluminatoare mai am (v-ar interesa sa vedeti un articol cu "colectia"?). Realitatea e  micutul sanse de disparitie.

Parfumul Azzaro Visit am ajuns sa il detest. Serios! In general am o politica stricta de a nu cumpara parfumuri la gramaj mare daca nu sunt sigura ca le ador! La acesta am facut o exceptie pentru ca exista doar sticla de 80 de ml. Ei bine, I am sick of it! Nu mi se mai pare nimic deosebit la el si de abia astept sa il termin. Dupa cum vedeti treaba merge binisor si nici macar nu am facut baie in el sau ceva de genul asta. Pur si simplu il folosesc zilnic rugandu-ma in fiecare dimineata sa moara mai repede! Posibil sa devina tricky pentru ca sticla e mai lata jos si nu o sa mai vad atat de mult progres de la o saptamana la alta.

La oja treaba sta binisor as spune eu, avand in vedere ca am prestat vreo doua pedichiuri si doua manichiuri cu ea. Daca insistam un pic si nu imi era lene sa imi picteze ghearele, sigur aveam motive mai mari de lauda! Promit sa ma straduiesc ceva mai mult!

Cam asa se prezinta situatia. Mai avem doua luni si ceva pana la sfarsitul anului asa ca as spune ca inca stau bine. Sufar un pic ca n-am terminat inca nici un produs, dar la urmatorul update sunt sigura ca se va intampla si asta!

Voi cu ce va mai laudati in materie de "produse imposibil de consumat"? Vreun proiectel de cumpatare in desfasurare si la voi? Sau sunt singura careia ii place sa se autoflageleze?

vineri, 14 octombrie 2016

Produse consumate in septembrie

Sa spunem ca sfarsitul lui septembrie si inceputul lui noiembrie au insemnat iar "numai mama sa nu ajungi"! O data cu scoala, fii-mea a cules imediat dupa ziua ei o enteroviroza a iadului, pe care a impartit-o darnica si cu noi. Daca eu si tata-su ne-am mai tarat cat de cat pe picioare, pentru ea micuta, a fost urat rau de tot. Si dupa enterovireoza ce merge bine la toata familia? Pai nimic altceva decat o raceala din aia adevarata! Iubesc toamna, dar sezonul de monstrozauri nu il iubesc deloc! Prin urmare mami e iar zombi, incearca sa functioneze fara prea multa cafea si blogul ei saracul iar ajunge in paragina. 
Am descoperit surprinsa ca mi s-au dus naibii setarile pe aici, nu mai am blogurile preferate aici, nu imi mai merge cam nimic in bara de meniu, tot frumos ca o campie de floricele. Sper sa remediez problema, cu toate cele 5 maini stangi pe care le posed eu cand vine vorba de tehnica.
Lasand vorbaria, printre momente pline de emotii am reusit sa dau gata ceva produse si am venit sa vi le prezint azi.


Gelul de dus Balea cu vata de zahar miroase a toate parfumurile dulci si cofetaroase. Daca iubiti La vie est Belle, va trebuie gelul asta de dus. Dana, I am looking at you! Mai am cam un sfert din cea de-a doua sticla si m-am batut cu fii-mea pe el. Acum voi fi sincera, pe vremea asta, pielea mea super plangacioasa cere hidratare zdravana si gelurile Balea nu o prea ofera. Mirosul este insa atat de placut incat nu ma deranjeaza sa insist apoi ceva mai mult pentru indepartarea efectului reptilian.
Schauma Mirros Gloss sampon pentru stralucire, care nu stiu zau cum a ajuns in cosul meu de cumparaturi. Traiesc cu impresia ca l-am vazut laudat pe undeva si a trebuit neaparat sa incerc si eu. Nu mi-a placut! Pe langa faptul ca scalpul meu nu s-a inteles cam deloc cu el, aveam impresia ca imi turteste parul si il "ajuta" sa se ingrase mult mai repede. Ceea ce la mine e cel putin ciudat pentru ca parul imi sta umflat mereu iar de spalat ma pot spala si o data la 5 zile (n-am zis ca asta si fac, dar as putea).
Micelara Garnier nu are nevoie de nici o prezentare. O data la 3-4 luni mai dau gata o butelcuta. E minunata, o iubesc si o ador. Am vrut tare mult sa o iau pe cea bifazica, mai nou aparuta, dar cand am mers eu la cumparaturi nu am dat de ea la raft. Asadar am tot una roz, proaspat inceputa. 
Demachiant bifazic Garnier nu incercasem pana acum, dar pentru ca fetele il tot laudau, am zis ca e momentul. Rapunsul meu pentru acest demachiant e DAAAA! Nu e chiar la fel de misto ca cel Nivea, dar e foaaarte aproape. Asa ca am mai cumparat o sticluta. Cel de la Balea pe care il recumparam constant acum ceva vreme e cam apa de ploaie pe langa el. Just so you know!
Difference Selection by S.Oliver e primul parfum barbatesc la care gusturile mele si ale lui Mr. au coincis. Adica l-am considerat perfect plat! L-a primit cado' nu mai retin cand si de la cine, a fost ok-ish de folosit asa toata ziua cand nu vrei sa muti nasuri dar nici sa atragi vreo atentie. Works for me!:)) E genul ala de parfum clasic, cu o tenta de aftershave, nu prea fresh dar nici prea greu, nu prea masculin dar nici...ati prins voi ideea! Cert e ca l-am stricat pe om cumparandu-i parfumuri faine, asa ca acum trebuie sa ii rabd aerele de diva! Eu l-am invatat cu narav. Si sunt mandra de asta!

Vopsea Syoss Saten Ciocolatiu din care am folosit de fapt doua cutii, dar am zis ca e suficient sa pescuiesc una din cosul de gunoi....La inceputul lunii am trecut iar de la "pe umeri pletele-mi curg rau" la ceva mai usor de manevrat. Sau cel putin asa speram. Posed un bob asimetric care daca e aranjat arata super misto. Numai ca eu cu aranjatul parului stau cam prost, therefore arat ca o ciumafaie, dar aia e altceva. Si daca tot m-am tuns, dupa doi ani de zile am zis ca e momentul pentru niste vopsea. Asta era nuanta pe care o foloseam mereu, imi place vopseaua Syoss, dar parca acum nu ma mai incanta cum arata. As fi vrut ceva cu tonuri mai bogate, ceva mai intorcator de priviri si mai "ti-ai facut ceva la par". Voi analiza situatia pentru data viitoare.
Ulei de cocos Solaris, need I say more? Inca un borcan. Pentru ca avem probleme la cap fara uleiul Solaris. 
Nu prea arat eu de obicei produse de-ale lui Mr, dar acum s-a nimerit sa ni se termine deodorantele deodata si m-am gandit sa va spun. Jur pe roll on-urile Adidas de ceva ani si chiar daca din cand in cand le mai tradez, ma intorc mereeu spasita la ele. Acum l-am adus si pe al meu in club, dupa ce ani de zile a folosit numai Nivea, care momentan nu se mai ridica la vechile standarde. Foarte eficiente si frumos mirositoare!

Si ca final apoteotic, doua produse de makeup. Yey meeee!


Gloss Benefit Hoola care a fost intr-un project pan la un moment dat. Eu nu sunt fan glossuri. Deloc. Dar am zis ca daca tot il am, hai sa il folosim. L-am tinut in geanta si cand uitam sa plec cu ruj dupa mine il aplicam pe 'mnealui. Nu m-a impresionat in nici un mod. Un gloss banal, fara proprietati deosebite. Poate el sa fie Benefit, I don't give a damn! Mai am de vreo cateva aplicari, dar nu am de gand sa mai pastrez tubuletul inca o luna.
Max Factor Mastertouch All Day Concealer a fost un produs ok. Nu m-a convins pe deplin incat sa il vreau din nou, dar sincer fata de alte dude incercate la viata mea, asta chiar e bunicel. Sistemul de dozare mi-a placut, nu stiu de ce chestiutele astea twist up ma incanta, dar aia e. Am apreciat ca pot vedea exact cat produs mai am si desi m-am asteptat sa il termin foarte repede, l-am avut undeva in jur de 3-4 luni, cu precizarea ca nu am folosit in fiecare zi concealer. Acoperirea e destul de mica, merge pe zona de sub ochi, dar imperfectiuni nu reuseste sa camufleze clar. Nu mi s-a strans prin riduri, s-a mentinut decent pe parcursul zilei si pot spune ca avea un usor efect de iluminare. Problema principala e ca eu am momentan niste cearcane gen "groapa Marianelor" si va trebui sa ma reorientez spre ceva care sa le piteasca asa cum trebuie! Inca dezbat ce sa cumpar asa ca daca ma vedeti pe strada zilele astea, run the other way ca e posibil sa va speriati de mine!

Si-am incalecat pe-o sa si am scris romanul asa! 

P.S: I really missed this stuff!

marți, 20 septembrie 2016

Castelul de sticla - recenzie de carte

Daca ati stii voi de cand asteapta cartea asta sa povestesc despre ea pe blog. Am asezat-o pe birou si de cate ori m-am asezat la calculator am vazut-o. Numai ca timp de scris n-a fost caci in casa la noi s-au petrecut evenimente marete, numite inceputdescoala care s-au lasat cu perturbari de program si incercari disperate de a stabili o noua rutina. Sper ca suntem pe calea cea buna si o sa apuc sa mai livrez cate un articol pe aici. Sa revin insa la recenzia de azi.

In sectiunea beletristica de pe Libris ma pot pierde usor de tot cu orele. Si pot face liste peste liste iar daca ratiunea n-ar fi mai puternica decat dorinta as ajunge cu siguranta sa ma dea cartile afara din casa. Si asa nu mai am chiar mult pana la momentul ala! Goodreads mi-a spus ca mi-ar fi pe plac cartea asta Castelul de sticla. I-am citit descrierea si am decis ca mai mult ca sigur o sa fie o lectura fascinanta. Si nu am gresit deloc!


Castelul de sticla e biografia autoarei, Jeanette Walls, hotarata sa exorcizeze demonii trecutului sau vorbind despre ei in loc sa ii mai ascunda. Povestea familiei sale e una care nu are cum sa te lase indiferent. Jeanette provine dintr-o familie cel putin nonconformista, cu o mama artista care are tulburari de personalitate accentuate si un tata visator si alcoolic. Cei doi hotarasc sa isi creasca urmasii fara reguli, dar ceea ce vor reusi de fapt va fi sa ii dezechilibreze si marcheze puternic. Mutarile dese, foamea si frigul indurate in cele mai improprii conditii, lupta pentru supravietuire acolo unde ar fi trebuit sa existe de fapt comfortul unui camin, toate acestea pot darama un om care se formeaza. 

Surprinzator insa este felul in care copiii reusesc sa ramana uniti, sa se ajute unii pe ceilalti si sa fie ei mai maturi decat parintii lor. E induiosator faptul ca autoarea nu ii acopera de vina si incearca chiar si in cele mai dure momente sa le gaseasca scuze. Ajunsa la maturitate, cu o familie fericita ea nu doar ca si-a iertat parintii pentru greselile facute, dar ii iubeste si incearca sa ii inteleaga. 

Marturisesc ca au fost pagini care m-au zguduit pur si simplu pentru ca mi-e greu sa imi imaginez viata in astfel de conditii, pentru ca mai presus de orice eu vad siguranta copilului meu. Admit insa ca nu suntem toti plamaditi din acelasi aluat si ca uneori ceea ce noua ni se poate parea demn de dispret e pentru altii un stil de viata perfect rezonabil.

Imi plac biografiile oamenilor care au reusit impotriva tuturor piedicilor. Pentru ca e greu sa iesi om drept dintr-un mediu stramb si sunt putini cei carora le iese treaba asta. Jeanette Walls a reusit sa ma cucereasca tocmai de aceea, pentru ca nu e o invinsa a sortii, pentru ca nu isi plange de mila si pentru ca a reusit sa ma faca partasa a copilariei sale atipice explicandu-mi pe parcurs cat de diferita poate fi fericirea pentru fiecare dintre noi.

Va recomand cu draga inima cartea asta, o sa va dea mult de gandit!

miercuri, 7 septembrie 2016

Red my lips

 Inainte de a face pe bune introducerea la postarea de azi, trebuie sa fac o introducere la introducere. Ieri ieseam din Donuterie cu pitica mea, cu unchiu-meu si vara-mea care venisera intr-o scurta vizita in Sibiu. Avusesem una din cele mai nasoale zile din ultima vreme si nu stiam pe ce lume sunt, capul ma durea de nu vedeam pe unde merg. Am iesit si am auzit pe cineva care mi s-a parut ca ma striga. Am intors capul si o tipa faina parea ca intr-adevar mi se adreseaza mie. Nauca de creieri am zis ca mi se pare, nu o cunosteam...Si cand mi-am indreptat privirea spre ea mi-a spus:"Scrie in continuare!" Am ras si cred ca i-am multumit apoi am mers mai departe. Efectiv dupa un minut am realizat! Fata aia ma citeste? Fata aia mi-a zis sa scriu in continuare! Zambeam ca tampita si ma simteam ca ultimul om pentru ca nu am stiut sa reactionez. Ii tot spuneam vara-mii "O fi zis ca sunt o salbatica, o ciudata, o nesimtita!" Asadar tu, cititoare draguta, iarta-ma! A fost prima oara cand m-a abordat cineva care ma citeste! Si...multumesc! Nu ai idee cum m-am simtit si cat de mult a contat! Dupa acest mic moment semi dramatic revin la postarea de azi...


Daca ma intrebai acum doi-trei ani cat de des port ruj rosu as fi ridicat o spranceana si ti-as fi aratat unicul meu tub de ruj rosu, detinut din vremea cretacicului si atins cam de trei ori pe an. Mi se parea ca pentru rujul rosu ai nevoie de atitudine, de un anumit moment al zilei, de dinti mai albi, de piele perfecta, de un anumit outfit. Mda, partial corect!
Rujul rosu are in el niste magie. Daca te prinde te transforma si te face dependenta. Ajungi sa il iubesti cu pasiune nebuna si sa te doara in cot ca nu ai pielea perfecta, dintii perfecti sau ca porti niste haine care "nu merg cu ruj rosu" pe la 10 dimineata. De cand am inceput sa port rosu frecvent am inteles ca imi poate face o zi proasta mai buna. Ca ma poate face sa par mai increzatoare in momentele in care as vrea sa ma tarasc sub o piatra si sa dispar. Si pentru ca uneori fake it till you make it chiar functioneaza, tubuletul cu ruj rosu a devenit aliatul meu pentru a ma simti mai "put together" decat sunt adesea.

Si uite asa am ajuns eu sa detin cateva exemplare de rosu cu texturi diferite, de la branduri diferite, iar azi vi le arat si voua si va spun cand intind mana dupa fiecare dintre ele.

Incep cu cel pe care l-as cumpara si recomanda oricui de 100 de ori. Lip stainul Sephora. I-am facut review anul trecut, cu lux de amanunte. L-am purtat de atunci de multe multe ori si nu m-a dezamagit niciodata. Intre timp am capatat dexteritate in aplicare, uneori folosesc si contur, alteori nu. Daca vreti ruj rosu mat care sa reziste si sa reziste si sa reziste, 01 Always Red de la Sephora e raspunsul. Personal il simt comod pe buze si fara sa ezit as da din nou banii pe el.

Un alt ruj lichid, recent ajuns in colectia mea este acesta de la Horst Kirchberger, nuanta 57. In caz ca nu ati auzit de brand-ul asta, nu va temeti, o sa mai auziti pe la mine de ei. E o firma nemteasca, cu produse profesionale pe care le distribuie in general in saloane. Un fel de Malu Wilz if you will, in lipsa de alta comparatie mai la indemana acum. Dupa cum vedeti cred, fata de cel de la Sephora acesta are o usoara tenta portocaliu-coral. E un rosu un pic mai varatic din punctul meu de vedere, mai cald, mai solar. Mai neiertator cu dantura, asta e clar! Aspectul e tot mat, dar rezistenta nu e la fel de indelungata ca la cel Sephora. As zice undeva la 6-7 ore si se transfera un picut. Nimic grav, nu raman cu buzele conturate pe margine si goale in centru, dar tot Sephora ramane pe primul loc. Acesta e si un picut mai uscat pe buze, simt nevoia de balsam imediat ce il dau jos dupa cateva ore de purtare.


Mai sus avem in ordinea numerelor de pe tricou: Lipstain Sephora, Lipstain Horst Kirchberger, creion Maybelline, lipliner, ruj Horst Kirchberger si ultimul swatch lipliner cu rujul sheer deasupra.

Maybelline Color Drama Intense Velvet Lip Pencil in nuanta Light it up! e rosul clasic spre care intind mana zi de zi. E comod de aplicat datorita formei de creion, e suficient de cremos incat sa imi mentina buzele fericite dar suficient de mat incat sa il iubesc eu cea care nu se mai da in vant dupa stralucire. Rezista cu brio cateva ore bune, daca nu mananc intre timp ramane pe pozitii cel putin 5 ore. Nuanta e intensa si opaca, pretul e bun, I love it! Pacat ca il gasesc numai online, in rest numai de bine.

Nu in ultimul rand am si un ruj clasic Horst Kirchberger, din gama Shine Attitude. E nuanta 20 si recunosc ca imi place in primul rand din cauza ambalajului. Tubul cu finish metalizat, cu un sistem de inchidere tare ingenios (imi place la nebunie click-ul pe care il scoate tubul cand il apesi la baza pentru a scoate capacul) ma face sa ma simt glam numai purtandu-l in geanta. Initial cand l-am vazut am zis ca e o greseala si nu o sa port asa ceva. Pare extrem de intens, are niste shimmer auriu si finish-ul e lucios? Not for me, as fi fost tentata sa declar! Ei bine... De fapt el e mult mai cuminte decat pare. Aplicat cu o mana usoara arata ca un stain discret pe buze si in general asa il port. Buzele au aspectul ala umed, iar sclipiciul auriu e practic insesizabil. Asa ca il aplic cu incredere cand simt nevoia de ceva ultra hidratant si care sa nu necesite mari batai de cap. Nu rezista cine stie cat pe buze, dar si cand se  estompeaza nu lasa urme inestetice in urma si poate fi reaplicat cu usurinta.

Uneori ii alatur si un contur de buze rosu, umplu si interiorul buzelor cu creion si il aplic peste pentru a intensifica nuanta. Efectul e unul care imi place si in cazul asta, asa ca am ceva optiuni.

Concluzia se impune, all the retro stuff is getting to my head! Daca ar fi sa mai cumpar un singur rosu in perioada urmatoare (dar nu o voi face ca mi s-ar parea excesiv), acela ar fi cu siguranta Russian Red de la MAC. Pentru ca declar pe proprie raspundere ca rujurile lor isi merita banii aia multi pentru ca sunt minunate. Ahh si inca mai tanjesc dupa Gabrielle de la Chanel, dar hey, cine il mai pune si pe ala la socoteala, nu?!

Sa va aud domnite? Care va e relatia cu rujul rosu? Il iubiti, il urati, va intimideaza? Care e tubul vostru preferat de rouge si ce nuanta va face inima sa bata mai repede?

luni, 5 septembrie 2016

Absolut stralucitoare - recenzie de carte

Am intrat intr-o etapa in care sa am 100 de haine traznite nu ma mai incanta. Vreau functional dar clasic si elegant. Am ajuns intr-o etapa in care parca incep sa seman ca principii cu bunica, fapt care ma cam sperie pe alocuri. Putin si bun, totul sa mearga cu totul, sa poata fi purtat in orice context. Avand in vedere treaba asta m-am apucat de sondat in sifonier si situatia nu e roz deloc. I need basics, people! 

Stiu care sunt piesele alea cheie de care am nevoie si cu toate astea mi-a placut sa citesc cartea Cinziei Felicetti, Absolut stralucitoare. Nu aveam asteptari marete de la ea si probabil tocmai de aceea a fost chiar simpatica si daca va pasioneaza domeniul modei dar si al cinematografiei, va indemn sa ii dati o sansa.

Cartea e o incursiune in istoria modei practic, cu multe referinte cinematografice  inserate pe parcurs, sondand detaliile celor 10 elemente pe care Cinzia le considera esentiale pentru garderoba oricarei femei. Se simte o usoara nota de snobism in unele capitole? Absolut! Te face cumva cartea sa simti ca vrei sa te transformi intr-o sosie a sofisticatelor glam ladies de la Hollywood? Oooo, da!


Ceea ce stiam deja mi-a fost confirmat inca o data. Simplu si elegant va ramane mereu clasic. Sunt anumite elemente care nu se demodeaza vreodata si care te pot scoate din impas daca stii cum sa le alegi. Sunt lucruri in care merita sa investesti si care te vor ajuta sa te simti stralucitoare. Desigur, nu spune nimeni ca e nevoie sa arati ca scoasa din cutie 24 de ore din 24 (God only knows cum arat eu in majoritatea orelor din zi), nici ca daca iti place sa porti imprimeuri zbenghi si culori neon esti vreo dubioasa! Departe de mine gandul asta! Spun insa ca eu simt nevoia unei lente transformari. 

Habar nu am daca are vreo legatura faptul ca sunt tot mai aproape de 30, daca in cele din urma am reusit sa inteleg ca rareori imi iese treaba cu hainele statement si la moda sau daca e doar o etapa si in cativa ani o sa port rochii metalizate si cizme de latex. Cert e ca pentru acelea care simt o tendinta spre eficientizarea garderobei lor, cartea asta e faina de lecturat.

O sa ma apuc sa strang bani de o geanta Chanel? Ha! Ha! A fost buna asta, v-a placut, nu? No way! Dar in schimb o sa ma rezum la o geanta care sa arate cat mai ok si sa reziste cat mai mult. O sa imi port cu mandrie in continuare rujul rosu, that's for sure si o sa incerc sa il conving pe al meu barbat ca nu inseamna ca merg la inmormantare doar pentru ca imi place sa port rochia aia neagra. 

Ca sa concluzionez, daca va surade o lectura din zona de fashion si lifestyle, va recomand Absolut stralucitoare. E mai mult decat un articol de revista glossy, dar tonul nu e departe. E o sa va dea senzatia aia de "ce bine ca sunt femeie si am voie sa ma desfat cu micile placeri superficiale ale vietii". Nu consider ca am irosit o zi din viata citind-o chiar daca e departe de a fi vreo mare capodopera. In cazul in care va tenteaza o gasiti pe Libris la un pret super prietenos. Eu planuiesc sa o dau mai departe catorva amice care au nevoie de o interventie in viata lor (dupa cum chiar ele marturisesc). Sharing is caring, nu?