joi, 5 aprilie 2018

Carti, carti, carti

Ultima postare despre carti s-a petrecut in noiembrie anul trecut, cand am facut un top al cartilor care mi-au placut in 2017. Am decis ca anul asta nu o sa mai astept atat de mult, asa ca vin cu un top 5 (bine, bineee de fapt e top 6 si una pe langa), urmand ca de acum incolo cand dau de ceva fain sa va spun rapid, asa cum faceam inainte. Ca lumea va aprecia au ba recenziile mele, ramane de vazut, eu am hotarat sa nu ma mai dezic de pasiunile mele, iar cititul ramane activitatea care ma relaxeaza intotdeauna. 

Fata cu fragi, Lisa Stromme: Iata o carte care mi-a placut mai mult decat m-as fi asteptat. Va spun cu sinceritate ca niciodata nu m-au miscat tablourile lui Edvard Munch. Nu fac parte dintre cei care sunt fini cunoscatori de arta, nici dintre cei care pretind cu ipocrizie ca tot ce e de neinteles le transmite niste senzatii la nivel metafizic. Sunt din topor, daca imi place imi place, daca nu, pa si la revedere! Asadar, un roman avand ca subiect principal una dintre cele mai celebre picturi ale sale, Strigatul, nu era chiar ceva care sa ma atraga. Totusi am riscat si bine am facut.


 Asgårdstrand e o mica asezare unde in fiecare vara isi dau intalnire artistii plastici, actorii, boemii vremii. Un loc in care se relaxeaza si creaza. Mica asezare este scoasa din ritmul obisnuit, iar locuitorii sunt de cele mai multe ori reticenti la felul in care artistii inteleg sa convietuiasca in comunitatea lor. Povestea excentricului Munch e redata de Johanne, o tanara fata care picteaza si intelege zbuciumul creatiei, o tanara servitoare careia i se reaminteste constant sa se tina cat mai departe de lumea de care se simte atat de atrasa. Nu va voi dezvalui prea multe, dar va voi spune ca daca va pasioneaza cat de putin ideea de artist neinteles, cartea asta o sa fie pe placul vostru. Personajele sunt extrem de bine conturate, chiar daca pe alocuri mie imi devenisera antipatice. Banuiesc ca atata timp cat mi-au trezit sentimente puternice, de orice fel ar fi fost ele, inseamna ca am de a face cu o carte buna! 

Strania calatorie a domnului Daldry, Marc Levy: Am citit multe carti de Marc Levy. Majoritatea urmeaza un tipar comercial si chiaar daca te prind si le citesti pe nerasuflate, nu ai putea sa le numesti capodopere literare. Inainte sa imi sara iar cineva in cap (pentru ca oooh ce ate comments am primit cand am spus ca Nicholas Sparks e chick lit), e o opinie pur subiectiva, nu zic ca nu se vand de nu se poate, nu zic ca Levy nu stie cum sa isi teasa povestile. Zic doar ca atunci cand pun mana pe o carte de-a lui stiu oarecum la ce sa ma astept. O singura data m-a bulversat, atunci cand am citit Copiii libertatii. Cartea aia pare sa fi fost scrisa de alt autor si e fantastica. Si apoi a mai facut o data aceeasi minune, cu Strania calatorie a domnului Daldry.

 Cartea asta nu seamana nici cu cele tipice lui, nici cu Copiii libertatii. Pentru mine a fost o lectura extraordinara deoarece are in centru povestea lui Alice, femeie pasionata de munca sa, care elaboreaza parfumuri in micul sau apartament londonez. Si stiti cum sunt eu cu orice tine de parfumuri. Viata lui Alice e complet data peste cap cand o ghicitoare ii deschide un orizont neverosimil, iar ea decide la indemnul vecinului sau de palier, Domnul Daldry, sa urmeze un drum improbabil, in cautarea unui destin pe care nici macar nu il doreste neaparat. Ce va descoperi ea este fascinant, dar mai fascinant e modul in care Levy a reusit sa ma faca sa ma indragostesc de Istanbul si sa imi doresc cu disperare sa ii cutreier stradutele. In viata mea nu m-a atras orasul ala, niciodata nu mi-am dorit sa il vizitez, iar acum altceva nu am in minte in afara faptului ca trebuie sa simt mirosul mirodeniilor din Marele Bazar, sa beau ceai de trandafiri si sa ma las purtata de visare. 

Orbi, Petronela Rotar: Daca sunteti cu mine de ceva vreme, stiti ce parere am despre cartile Petronelei Rotar. Femeia asta reuseste sa ma prinda inca de la primul rand. Am tot amanat sa cumpar Orbi, pentru ca citind opiniile altora am simtit ca mi-e frica. Va voi spune atat. 


Cartea asta ar trebui sa o citeasca oricine. Cu mintea deschisa si cu sufletul la fel. Probabil o sa aflati despre voi lucruri care nu o sa va placa. Dar o sa va ajute. O relatie abuziva, codependenta unor oameni cu un bagaj emotional imens, sedinte de terapie. O sa spuneti poate, la fel ca mine, ca nimic din asta nu rezoneaza cu viata voastra! In primul rand, sa ne bucuram ca spre deosebire de multi altii nu am trecut printr-o astfel de experienta. Si apoi sa incetam sa ne mai mintim, sa trecem dincolo de stratul initial si sa incepem sa ne gandim un pic. De unde ne vin noua fricile, nesigurantele, neiubirea de noi. Sa ne uitam la alegerile pe care le-am facut si sa ne intrebam de ce le-am facut. 

Eu una, dupa ce am terminat de citit cartea, am stat muta in fata mea, iar resorturile interioare pe care le-a pus in miscare Orbi au fost cel putin surprinzatoare. Nu va lasati inselati de aparenta simplitate a povestii in sine, cu Petronela e mereu mai mult de atat.

In ape adanci, Paula Hawkins: Fata din tren mi-a placut, a fost genul de carte pe care nu am putut sa o las din mana, desi de la un moment dat incolo incepusem oarecum sa intuiesc cam ce si cum se intampla. Totusi, In ape adanci mi s-a parut mai buna. 

Chiar daca la inceput m-a enervat teribil abundenta de personaje si m-am trezit ca nu mai reuseam sa ma dumiresc cine e care si capitolul care e vocea cui...Imediat ce am lamurit problema asta, m-am trezit atat de absorbita de poveste incat am citit in fiecare secunda disponibila. Nel Abott e moarta, iar cei apropiati nu par sa creada ca ea s-a sinucis. 

Apele intunecate ale raului au inghitit de-a lungul timpului multe femei, incepand din vremurile cand celor acuzate de vrajitorie li se facea "proba inotului", fiind scufundate in bulboana intunecata. Nel Abott a fost dintotdeauna fascinata de povestile celor care sfarsisera in apele acelea, iar acum le urmase soarta. Ce se va afla in urma anchetei privind moartea sa? Va rog sa ma credeti, o sa fiti surprinse. Chiar daca si aici am inceput sa intuiesc mai repede care va este finalul, tot mi s-a parut un thriller foarte bine ticluit, pe care il recomand cu caldura iubitoarelor genului.

Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton: De cand tot vreau eu sa pun mana pe ceva scris de Ana Barton! Si in sfarsit cerurile s-au deschis si intr-o zi, in plimbarea obisnuita printre rafturile bibliotecii, mi-a sarit in ochi Pervazul lui Dumnezeu. Am inhatat-o si am citit-o in doua zile, pe nemestecate. Iar acum tot ce pot sa spun e ca mai vreau. 



Povestirile Anei Barton au o sensibilitate aparte, un ceva al lor care te face prizonier fara drept de apel. Sunt facute sa te miste chiar daca au doar o pagina, doua si par uneori atat de simple incat la prima vedere unii ar ridica din umeri. Ana Barton e omul ala real, pe care il citesti pe Facebook si totusi te intrebi cum de i-a dat Al de Sus condeiul sa scrie in trei fraze ce simti tu de ani si nu poti sa compui nici in zeci de mii de cuvinte. Pana pun mana si pe alte carti, o citesc pe blogul ei si pe Facebook si ma bucur tare ca sunt contemporana cu atata lumina si caldura.

Ultimele doua carti, scrise de Jojo Moyes. As spune una calda si una rece, dar nu sunt sigura pe deplin. 

In cautarea unui destin. In sfarsit, inca o carte scrisa de Moyes care sa se ridice la inaltimea preferatelor mele, Ultima scrisoare de dragoste si Fata pe care ai lasat-o in urma. Din nou, nu dati cu pietre, chestie de preferinte, dar la mine astea au fost favorite desi am citit tot ce a scris ea. Inclinatia spre istorie ma face sa caut povesti complexe din timpuri apuse, iar In cautarea unui destin nu a dezamagit deloc! 

In Australia, 1946, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sase sute cincizeci de mirese se imbarca la bordul unui portavion pentru a isi reintalni in Anglia, barbatii cu care se casatorisera. Destinele unor femei cu firi extrem de diferite se impletesc, povestile lor de viata se desfasoara sub ochii nostri, iar soarta lor va fi neprevazuta. Personal am fost absolut  fascinata de cartea asta, mai ales ca aveam minime date privind faptele istorice care au stat la baza romanului. E o experienta in sine sa iti imaginezi cum in perioada atat de tulbure a razboiului oamenii cautau cu orice pret iubirea si frumosul, alegand uneori un drum anevoios, luand decizii sub impulsul momentului si ajungand apoi in situatii greu de imaginat. 


Silver Bay nu m-a prins deloc, am inceput-o intr-o perioada cand nu ma tragea inima la citit si nu am reusit deloc sa ma indragostesc de personaje si poveste. Apoi, la ultimele 150 de pagini, ritmul s-a schimbat si nu am mai respirat pana nu am terminat-o. Nu as stii nici acum sa va spun daca mi-a placut cu totul sau nu, habar nu am unde sa incadrez cartea asta.

 Povestea e una cu mare potential de ecranizare si sunt sigura ca multa lume o va gasi minunata. In mica localitate australiana Silver Bay, Lisa McCullen, alaturi de fiica sa si matusa ei Kathleen, traiesc o viata linistita, sau cel putin asta incearca. Lisa ascunde secrete bine ferecate de care a fugit cat de departe a putut si nu are de gand sa lase pe nimeni sa treaca dincolo de zidul pe care l-a ridicat in jurul sau. Cand Mike Dormer, un om de afaceri londonez soseste la hotelul lui Kathleen, nimeni nu banuieste ce intorsatura vor lua lucrurile pentru oamenii din Silver Bay.  

Pana una alta, pot sa va spun ca anul asta citesc ca apucata, asadar sunt sanse mari sa revin curand cu material proaspat. Va astept sa imi spuneti daca ati citit ceva dintre cartile despre care am povestit azi, daca v-au placut sau nu, daca va tenteaza ceva din lista asta si daca aveti si alte recomandari pentru mine. Sper sa nu aveti, pentru ca deja am un teanc de 15 carti care ma asteapta pe noptiera!:)) Incerc sa ma abtin din a cumpara alte si alte carti, dar nu prea imi iese, iar wishlistul mi se extinde de la o saptamana la alta!

luni, 2 aprilie 2018

Produse consumate in luna martie

Initial am fost convinsa ca la sfarsit de martie nu o sa am cine stie ce material pentru postarea asta, ba chiar ma gandeam sa o las pe sfarsit de aprilie. Ei bine, nu mica mi-a fost surpriza cand am descoperit ca punga cu ambalaje golite e chiar destul de plina. Cel mai tare ma bucura ca am ajuns in punctul in care consum mult mai mult decat cumpar. Si ca ma simt bine asa, iar uneori sunt produse pe care nu vreau sa le mai inlocuiesc cu nimic. Voi explica imediat mai jos.

Incep cu categoria care ma entuziasmeaza cel mai mult, produsele de makeup.

Am inclus aici si balsamul de buze Apivita cu extract de trandafiri, chiar daca nu e chiar makeup. Nu am destule cuvinte sa laud calitatea acestor balsamuri de buze, am tot scris despre ele, am terminat multe tuburi si le voi cumpara in continuare. Momentan am unul de la alt brand si cu toata parerea de rau, nu se apropie nici pe departe ca performante de Apivita. Oricare varianat ati incerca-o, sunt sigura ca nu o sa va para rau!

Despre rimelul Essence Lash Princess am scris in articolul acesta pe larg. Nu mai insist pe subiect. Ieftin, bun, n-am de ce sa ma plang. Desigur ca o sa mai incerc si altceva, dar nu i-as spune nu a doua oara!

Primerul The Ordinary nu e gol, dar am decis sa nu ma mai zbat sa il consum. Oricum nu simt ca imi e necesar pasul asta in rutina de machiaj zilnica, iar intre noi fie vorba produsul asta chiar nu mi-a placut. Pe langa faptul ca de la inceput a avut un miros deranjant pe care nu stiu cu ce sa il compar, mi se parea ca imi incarca tenul. Si poate ca era doar in capul meu, dar daca il foloseam 3-4 zile la rand, ma trezeam cu mici bubite in zonele in care il aplicam. Asa ca, adio si nu am cuvinte. Nici nu stiu daca are sens sa mai cumpar vreun primer pentru uz personal avand in vedere cat de rar il folosesc si cat de putin mi se pare ca schimba situatia pentru mine.

Un creion random de sprancene pe care poti sa ma pici cu ceara ca nu mai stiu de unde l-am cules. A fost ok. Whatever, creion de sprancene... Si minunatul meu contur de buze Essence In the Nude. Am avut vreo cateva creioane din astea, erau fabuloase, cremoase, perfecte. Dar le-au reformulat si s-a dus naibii smecheria, asa ca vars o lacrima si trec mai departe.

Fardul asta crema de la MAC (Electric Cool in nuanta Superwatt) a fost super misto, dar din pacate s-a uscat foarte tare si nu il mai pot folosi. Dupa cum vedeti, l-am iubit si purtat intens, asa ca nu am regrete chiar atat de mari. A fost o nuanta de bronz sclipicios perfecta, se aseza frumos pe pleoape si nu se aduna in pliu, dar timpul lui s-a dus!


Masca de par cu ulei de monoi si shea butter de la Cosmia a fost..nicicum. Desi gelurile lor de dus imi plac la nebunie, masca asta a fost cam apa de ploaie. Nu zic, mirosea foarte placut, dar cam atat. Nu am observat sa imi hidrateze in mod deosebit parul, iar textura ei era un pic cam prea lichida. Adevarul e ca a fost ieftina, in jur de 5 lei, deci mare pierdere nu e. Numai ca eu am cam ajuns la concluzia ca de fapt NU AM NEVOIE DE O MASCA DE PAR. E unul din produsele pe care nu mai simt nevoia momentan sa il includ in rutina de ingrijire. E ok si cu balsam, nu vad schimbari dramatice in textura parului meu si deocamdata nu am de gand sa mai aglomerez raftul din baie cu o cutie in plus.

Zana a mai terminat un gel de dus din asta de la Dm, din gama "pentru printese" cum spune ea. Era un gel sclipicios maxim, cu aroma de ananas foarte pronuntata (cocosul nu l-am simtit prea mult), care mirosea ca un cocktail exotic. Sincer va spun ca am furat si eu din el pentru ca mirosea delicios. E bland cu pielea, a fost fain, mai luam cand mai gasim.  Adevarul e insa ca in ultima vreme ne spalam cu gelul de dus la comun pentru ca cele de la Yves Rocher sunt foarte faine si ii plac si ei. Din nou, o sticla in minus in baie!

A mai dat gata si o spuma random cu Trolls, pe care scria ca merge si ca sampon. Nu am riscat totusi. Sincer nici ca spuma nu performa foarte bine, ca sa faca clabuci trebuia sa pui o tona, iar mirosul se vroia cred de capsuni dar...nu era. Nici macar nu mai stiu de unde a ajuns in casa, dar a doua oara daca as vedea-o, as ocoli raftul! O spuma o sa mai cumparam (desi va zic sincer ca si cu sapun lichid se fac niste mega clabuci), sa fie acolo, pentru ca uneori la baie si mie si domnisoarei ne place niste rasfat!

Tot din categoria rasfat la baie, Katia a folosit perlutele astea de baie de la Dm. Arata ca bombonelele alea minuscule Cip-Cip, miros frumos a fructe si vanilie, coloreaza discret apa intr-o nuanta de lila si culmea, dar chiar lasa pielea foarte fina dupa baie. A fost incantata de ele.

Masca tip servetel de la Sephora mi-a placut. A stat bine pe moaca, fara sa alunece, a fost foarte imbibata cu produs, iar dupa ce am indepartat-o si am masat surplusul de lichid in piele, tenul mi-a ramas moale si fericit. Acum, adevarat graiesc ca nu e mare diferenta intre asta si cele marca Balea. In schimb diferenta de pret e maricica! Asa ca, momentan folosesc tot Balea, dar nu refuz nici variantele Sephora, daca ajung cumva la mine (cumva fara sa le cumpar eu). 


Ultimul produs Soap and Glory pe care il aveam, Scrub of your life! Nici nu e nevoie banuiesc sa repet cat de mult mi-au placut micutele astea. Mirosul a fost absolut divin, calitatea exceptionala si pot sa va spun sigur ca MAI VREAAAAU! Scrubul a fost fix cat trebuia de grunjos, nu mi-a agresat pielea, dar nu a fost nici apa de ploaie cum am patit cu alte produse. Simteam ca imi exfoliaza bine epiderma, fara sa simt apoi ca pielea mi-e uscata sau ca "ma strange". Loved it till the last drop! 

Demachiantul bifazic Balea, a 100-a sticluta. Adevarul e ca nu imi mai place la fel de mult ca pe vremuri, sunt altele mult mai eficiente out there, dar il mai iau uneori din nostalgie. Cred ca trebuie sa le dau incolo de nostalgii si sa ii spun la revedere! 

Lotiunea micelara Bielenda a fost usor comparabila cu Garnier roz, asa ca mi-a placut. Cantitatea e mare, produsul e bun si ieftin, spornic si eficient. Singurul minus e ca poate fi cumparata doar online si nu am mereu chef de intregul proces implicat. In rest, numai de bine! 

Un ultim produs, tot Bielenda, "crema compresa" (what???) pentru inmuierea picioarelor. Nu zic ba, a fost o crema ok, cu continut de 10% uree. Adevarul adevarat e ca orice crema de picioare functioneaza daca e aplicata in mod repetat. Numai ca eu cam uit, sau mi-e cam lene. Si atunci nu pot astepta minuni. Pentru cele care va tineti de acest ritual, crema asta face treaba foarte buna si nu e deloc scumpa. Eu am decis ca pot linistita sa folosesc lotiune de corp pe picioare, tot aia e. Incep brusc sa il inteleg pe sotul meu care dupa ce ne-am mutat impreuna a trait socul vietii lui, neintelegenad de ce am nevoie de 3 creme diferite (corp, maini si picioare), spunand ca el a crezut mereu ca mainile si picioarele fac parte tot din corp!:)) I get you now baby!

 Cam asa a fost cu goliciunile lunii trecute! Voi ati descoperit vreun produs misto luna asta? Ati terminat vreo potiune magica dupa care oftati adanc? Let me know!




vineri, 30 martie 2018

Inspiratia de vineri

Daca sunteti cu mine aici din vremuri imemoriale cand postam mult mai des, va veti aminti poate ca aveam ocazional o rubrica in care impartaseam cu voi blogurile, postarile, trebusoarele care ma inspirau in perioada respectiva. Si am concluzionat zilele astea ca ala era un obicei bun. Si pentru mine si pentru cele care ma citesc. E un mod simplu sa aflati cam in ce directie mai bate vantul preferintelor mele, cam ce ma intereseaza la momentul acela.

O sa va dati seama ca incerc incet sa revin la varianta mea autentica aici pe blog, la acea eu care posta ce avea chef, despre ce avea chef, fara sa stea sa analizeze prea mult. Si o sa va dati seama ca desi unele lucruri au ramas la fel, altele s-au schimbat bine de tot si inca se rostogolesc intr-o directie necunoscuta mie. Si asta e bine. Cred.

Uneori o sa fie cu superficialitati, alteori cu profunzimi, cateodata cu poze frumoase sau cu vorbe care au miscat ceva in mine. Azi o sa fie despre trei bloguri, toate diferite maxim, toate scrise de niste femei care ma fac sa analizez cate ceva in viata mea, fiecare in alt mod.

Incep cu Fine Society, blogul Dianei Cosmin, pe care il citesc cu religiozitate aproape de la inceputurile lui. Articolele Dianei sunt pentru mine nu doar un exemplu de profesionalismk si documentare, ci si un exemplu ca poti sa iti pui toata pasiunea in ceea ce faci, iar acel lucru se va simti prin fiecare rand scris. Rar s-a intamplat sa citesc ceva scris de ea fara sa rezonez total sau fara sa cad pe ganduri macar un pic. Motiv pentru care feed-ul meu de facebook e plin de articole de pe Fine Society, redistribuite spre luminarea cunoscutilor din lista mea.

Ori ca scrie despre calatorii, ori despre cosmetice, despre garderoba ei minimalista sau despre cautarile si devenirile ei personale, pentru mine Diana Cosmin e exemplu de ASA DA! Si ca sa incerc sa fiu doar un pic amuzanta: v-am mai zis si in trecut ca e imposibil sa porti numele Diana si sa nu fi o fiinta maxim de misto!

Pe Irina Rusu, Coffentropy am descoperit-o anul trecut prin vara, pe Instagram. Nu am habar exact cum s-a intamplat momentul, dar am facut click din prima secunda. Tocmai termina un challenge personal, acela al unui an intreg fara cumparaturi. Cum eu ma zbat intr-o perpetua incercare de a reduce chestiile inutile din viata mea (si esuez in mod lamentabiul de cele mai multe ori), Irina a fost raspunsul la rugaciunile mele.


 
Plus ca mi-a placut din prima stilul ei lipsit de "zorzoane", modul in care ramane ea si transmite ce are de spus fara sa incerce sa arate viata perfecta de social media. Bookaholic at heart, pasionata de cosmetice miniaturale, cu un cutulache dupa care e lesinata fii-mea. Real and raw din punctul meu de vedere!  Imi place ca e o tipa care munceste pentru visele ei, care pare sa stie foarte bine ce vrea de la viata. Bonus e si funny si face cele mai misto poze si ilustratii ever. Ma uit la Instagram stories postate de ea cand simt nevoia sa ma detensionez sau motivez, dupa caz. Si functioneaza de fiecare data!

Nu in ultimul rand, Amy Hozat. Pe Amy am "intalnit-o" intr-o comunitate virtuala de mamici. Am descoperit incantata ca e in Sibiu, dar inca nu am reusit sa ne coordonam ca sa ne gasim si in realitate, nu doar in strafundurile internetului. E cea mai finuta, delicata, diafana si zana like fiinta pe care am vazut-o eu vreodata.


E genul ala de om frumos, cald, zambitor, care iti trimite cele mai pozitive vibe-uri doar cand ii privesti pozele. Are doua pustoaice adorabile, e o mamica devotata, canta muzica clasica, intretine o garderoba capsula de o eleganta absoluta (cu aer vintage/retro cum imi place mie). Blogul ei este inca proaspat, dar contul de Instagram e ceva mai vechi. Go and give her some love, spune-ti-i ca eu v-am trimis! Nu o sa regretati, nu veti gasi doar imagini frumoase ci si cuvinte bine alese care spun povestea unei femei tinere care stie foarte bine ce conteaza cu adevarat in viata!

Sper sa va placa propunerile mele, v-am dat ceva de facut in weekend, cu siguranta! Astept cu mult drag si sugestiile voastre, imi place sa descopar oameni faini, asa ca nu ezitati sa imi faceti recomandari in comentarii. Pana una alta, sa aveti un sfarsit de saptamana insorit, vesel si plin de energie!


miercuri, 28 martie 2018

Vichy Aqualia Thermal Serum

Dupa o luna martie care a stat sub semnul racelilor repetate si oribile, dupa un pseudo inceput de primavara care m-a lasat stoarsa de puteri, incerc timid sa revin in lumea celor vii, cu un review pentru un produs care mie imi place tare mult.

In general mie produsele de la Vichy mi-au cam mers bine mereu. Nu am incercat foarte multe, dar ce am incercat a fost foarte ok. In liceu am pus bani deoparte multa vreme dupa ce incercasem niste mostre de Normaderm. Era epoca in care tenul meu era departe de perfectiune si aveam impresia ca respectiva crema o sa ma ajute. Si am avut dreptate. La momentul respectiv Normaderm mi-a mers fantastic, asa ca sa ma scuzati daca nu voi apleca urechea la ceea ce se spune despre formulele lor. Ca au prea mult parfum (ok, adevarat, stiu ca nu e in regula), ca sunt apa de ploaie vanduta la suprapret. Mie mi-a mers bine cu orice produs Vichy, iar cel despre care va povestesc azi se intampla sa fie unul apreciat de multe persoane, nu doar de mine.

Prima data mi-a sarit in ochi cand a fost mentionat de Sally Hughes. Daca nu stiti cine e tipa, look her up. Are un canal de youtube, scrie pentru rubrica de beauty The Guardian de ceva ani, are carti de beauty lansate si e ceea ce as numi un beauty junkie cu acte in regula, documentat si pus la punct cu toate noutatile din industrie. Tipa e obsedata de ingrijirea tenului, asa ca am fost surprinsa maxim vazand ca lauda un produs de la Vichy, care costa o zecime din pretul mediu al unei creme folosite de ea.

Dupa ce am pus mana si pe cateva mostre, nu am mai avut liniste pana nu l-am luat.

Imi place ambalajul in care vine. Sticla groasa, rezistenta (nu ma intrebati de unde stiu), simpla si eleganta. Mda, ok containerul nu e opac si din cauza asta ingredientele se deterioreaza mai repede, stiti si voi cum sta treaba. Imi place ca dozajul produsului se face cu ajutorul pompitei, partea asta cu igiena e unul din putinii pitici care conteaza pentru mine.

Textura acestui serum este una obisnuita pentru produsele de acest tip, un lichid cu o oarecare senzatie de gel. O cantitate cat un bob de mazare e suficienta pentru a distribui uniform pe tot tenul. Se absoarbe rapid, iar senzatia care ramane in urma este minunata! Pielea se simte instant hidratata, parca radiaza, iar senzatia asta se mentine cateva ore bune. Cateva minute dupa aplicare simt ca am aplicat un primer, cam atat de catifelat imi e tenul, motiv pentru care recomand serumul asta chiar si ca baza de machiaj.

Eu nu il folosesc zilnic, ci doar in serile si diminetile "grele". Cand nu am dormit destul, cand nu am baut cata apa trebuia, cand am baut un pahar de vin in plus. Sau dupa o saptamana cu viroza din iad! Pe scurt, atunci cand mi-e pielea insetata maxim. Si efectul se vede, imediat. Brusc urmele oboselii dispar si parca deja incep sa ma simt mai bine cu totul. Pentru un ten mixt, serumul face treaba buna si pe cont propriu, desi in mod traditional face parte dintr-o rutina in mai multi pasi. Uneori eu sar peste crema hidratanta dupa ce aplic Vichy Aqualia Thermal. Voi faceti cum considerati, in functie de nevoile tenului vostru. Probabil pentru un ten foarte uscat doar serumul nu ar fi destul. Partea buna e ca fiind atat de lejer, poti linistita sa aplici inca un strat de altceva, fara sa ai senzatia ca iti sufoci pielea.

Din punctul meu de vedere serumul asta e foarte misto, probabil la un moment dat dupa ce il termin o sa incep sa ii simt lipsa, asa ca s-ar putea sa nu fie singura data cand ma intalnesc cu el. Dupa ce am incercat mostre de crema hidratanta si gel pentru ochi din aceeasi gama, pot sa va spun ca toate produsele sunt bune, asa ca de la mine Vichy Aqualia Thermal are un mare da. 

Cel mai bun pret l-am gasit momentan la Farmacia Tei, in jur de 86 de lei pentru 30 ml, dar sunt sigura ca daca vanati ceva oferte il gasiti la un moment dat la pret ok in orice farmacie. 

Voi ati incercat serumul asta? Sau altceva din gama Aqualia Thermal? Ce parere aveti in general despre produsele Vichy? Sunteti in tabara celor care le iubesc, in cea a persoanelor care nu sunt incantate deloc de ele, sau nu va trezesc nici un interes? 

 Pentru cele interesate las mai jos si lista de ingrediente. Sper sa va fie de folos micul meu review si astept cu interes feedback in comentarii.

AQUA, GLYCERIN, DIMETHICONE, CAPRYLIC/CAPRIC TRIGLYCERIDE, PENTAERYTHRITYL TETRAISOSTEARATE, SYNTHETIC WAX, BUTYROSPERMUM PARKII (SHEA) BUTTER, ALCOHOL DENAT / SD ALCOHOL, HYDROGENATED POLYISOBUTENE, AMMONIUM POLYACRYL DIMETHYL TAURAMIDE, PENTYLENE GLYCOL, GLYCERYL STEARATE, BEHENYL ALCOHOL, STEARYL DIMETHICONE, GLYCERYL STEARATE CITRATE, SODIUM HYALURONATE, PHENOXYETHANOL, CHONDRUS CRISPUS (CARRAGEENAN), DISODIUM ETHYLENE DICOCAMIDE PEG-15 DISULFATE, DISODIUM EDTA, CAPRYLYL GLYCOL, CITRIC ACID, BIOSACCHARIDE GUM-1, FRAGRANCE/PARFUM


vineri, 2 martie 2018

Empties de februarie

In februarie am reusit sa dau gata destul de multe produse, fapt care ma bucura maxim pentru ca incet dar sigur incep sa zaresc si eu partea din spate a dulapului din baie! Mare progres, va spun sincer. O sa incerc sa fiu cat mai concisa in descrieri, dar nu promit ca imi si iese!

La capitolul skincare am mai dat gata inca un tub de crema antirid pentru ochi din gama Hyaluronic 3D de la Elmiplant. Dupa cum am spus si inainte, e o crema basic, lejera, hidratanta, la un pret bun. Nu are rezultate iesite din comun, dar mie mi se pare in regula. 


Am terminat si crema antirid de noapte din aceeasi gama Hyaluronic 3D. Pot sa spun ca a facut fata cu brio nevoilor suplimentare de hidratare ale tenului meu chinuit de frig. La fel ca si surata ei pentru ochi, nu face nimic iesit din comun dar e ingrijire de baza, face ce are de facut si asta mi-e suficient de cele mai multe ori.

In demachiantul pentru ochi Balea mai am un pic de produs, dar nu are sens sa il mai tin pana luna viitoare. A fost preferatul meu multi ani, dar acum il cumpar doar cand nu am altceva mai la indemana. Nivea, Garnier sau Bielenda il bat la sticluta goala!

Dupa gelul de curatare Sensibio de la Bioderma am suspinat un piculet. Va spuneam prin septembrie cat de mult imi place, puteti vedea in articolul acesta mai multe amanunte. Momentan folosesc altceva, dar Bioderma Sensibio e cu siguranta un produs care va mai poposi la mine in casa. 


Am mai folosit o masca cu unt de cacao de la Ziaja, despre care v-am spus deja ca e foarte misto. La fel si masca cu hidrogel hidratanta cu efect de mezoterapie de la Bielenda, e o veche favorita. Trebuie sa refac stocurile de masti ca s-au subtiat zdravan. Masca antirid tip servetel de la Balea mi-a placut, la fel cum toate mastile incercate de la ei mi-au placut. Imediat ce o mai gasesc in Dm cumpar cateva sa fie acolo, laolalta cu cea hidratanta clasica. Eye patchurile Sephora cu ceai verde le-am folosit dupa o zi lungaaaa si grea. 

Nu pot spune ca am remarcat musai o diferenta dramatica, dar rasfatul a fost binevenit si zona de sub ochi arata ceva mai hidratata. Patchul cu carbune pentru nas a fost o experienta inedita. A durut un picut cand l-am dezlipit, dar sincer nu pot spune ca a facut mare lucru in legatura cu punctele negre de pe nas. 



Gelul de dus Cosmia cu briosa cu lamaie a fost minunat. Daca vreti sa va spalati cu ceva ce miroase exact a prajitura "Alba ca Zapada", aici aveti raspunsul la rugaciunile voastre. Sigur il mai cumpar si alta data, e perfect echilibrat intre dulce si acrisor, genul de aroma care merge indiferent de sezon. Si nu usuca pielea. Si costa 4.5 lei. 

Lotiunea de corp Vaseline cu aloe a fost pentru mine cam frectie la piciorul de lemn. E prea lejera pentru pielea mea super uscata. Probabil pe timp de vara mi-ar fi placut mai mult pentru ca se absoarbe iute in piele, nu lasa pelicula lipicioasa, iar mirosul e unul foarte discret si neutru. 

Lotiunea Vanilla Lace de la Victoria's Secret inca imi place tare mult. Aroma aia de vanilie e perfect dozata, nu imi ofenseaza narile devenite brusc sensibile de vreun an incoace. As mai folosi si altadata produse din gama asta. Lotiunea a fost suficient de hidratanta, iar aroma e delicioasa. 


Crema de maini Pielor cu narcise am cumparat-o din cauza ambalajului adorabil. Va povesteam in articolul acesta despre alte doua creme pentru maini Pielor. Sunt super ieftine, parfumate frumos, dar nu exceleaza ele la capitolul hidratare. Sunt okish daca nu aveti probleme deosebite, dar pe timp de iarna...meh. Aaa si apropos, asta numai a narcise nu mirosea, dar a frezii da! Am mai vazut un set de creme de maini de la ei, tot super adorabile dar incerc sa fiu rationala! Nu stiu daca o sa reusesc!

Hand Food de la Soap and Glory a fost un vis din punct de vedere al mirosului. Stiti deja, gama asta miroase a Miss Dior. LOVE! Si da, era si eficienta. Daca as avea de unde as mai cumpara. 

Despre crema pentru maini Holy Grail nu va mai spun altceva. Crema cu ulei de catina si masline de la Cosmetic Plant e salvatoarea mea de ani de zile. Nu stiu cate tuburi am consumat dar suspectez ca numarul e de ordinul zecilor. THE BEST!


Samponul si balsamul Balea, varianta pentru par vopsit au fost okish, dar nu pot spune ca le-as mai lua si a doua oara. Dupa cum v-am mai spus recent, parul meu a cam inceput sa faca ceva figuri. Samponul era uneori ok pentru scalpul meu, alteori il facea sa se razvrateasca. Fara balsam imi simteam parul uscat si lipsit de orice strop de viata, asa ca m-am reorientat spre altceva. 

Trei pigmenti pe care ii ador, care inca au mult produs, dar pe care trebuie sa fiu rationala si sa ii arunc. Folosesc fff rar pigmenti, iar acestia ii am de cand eram gravida cu fii-mea. Care va implini 8 ani toamna asta. So yeah...E jenant, pe bune!


Am terminat un tub de Lash Sensational de la Maybelline, iar in articolul anterior v-am povestit de ce am renuntat la el si cu ce l-am inlocuit. Am terminat inca un eyeliner MasterPrecise de la Maybelline, favoritul meu de ani de zile. Am inceput unul nou si momentan nu simt nevoia sa mai fac experimente pentru ca nimic altceva nu s-a ridicat pentru mine la performantele lui. 

Miniatura de Watt's Up de la Benefit a beneficiat de o portie de glorie in articolul despre iluminatoare. E un produs fain de tot si simpatic, dar am alte chestii cu care sa ma joc si chiar nu cred ca e cazul sa cumpar un full size acum. 


And some smelly bits. Am terminat doua lumanari parfumate: Glade cu portocale pe care nu o mai gasesc decat online si nu am de gand sa fac comanda pentru atata lucru si una de la Lidl cu migdale pralinate. Ambele mi-au placut extrem de tare, miros delicios si imi pare rau ca nu am facut un mic stoc din cea cu migdale cand a fost momentul. Dar adevarul e ca imediat ce vine caldura nu o sa mai aprind lumanari parfumate si oricum mai am cateva ramase. 

Am terminat si doua uleiuri esentiale Solaris, unul cu lacramioare si unul cu iasomie. Le-am folosit in lampa de aromoterapie, le-am folosit ca sa parfumez asternuturile, le-am folosit in baie ca sa improspatez atmosfera. Mai am cateva uleiuri Solaris, imi plac tare mult si le voi cumpara in continuare. Pe cel de Iasomie il vreau inapoi in viata mea cat de curand!

Phew! Si cam asta a fost punga mea cu goliciuni luna asta! Voi cu ce va laudati?

joi, 1 martie 2018

Essence Lash Princess False Lash Effect Mascara

In ultimii ani, preferat absolut cand venea vorba de infrumusetat genele era Maybelline Lash Sensational. Nu degeaba il iubeste toata lumea pe individ, da un aspect de revista genelor, face tot ce isi doreste orice femeie de la rimelul ei, dar pentru mine prezenta un mare minus. Demachiatul era mereu iad. 

Recunosc ca am folost multe tubulete pana sa inceapa sa ma calce cu adevarat pe nervi, dar la un moment dat am constat ca la fiecare demachiere pierdeam gene si treaba asta nu imi prea era pe plac. Asa ca am cautat alternative si dupa ce pe Youtube mi-a fost impuiat capul cu mascara asta de la Essence, am zis sa ii dau o sansa. Si bine am facut!

Gama Lash Princess de la Essence are trei tipuri de mascara: Volume, Sculpted Volume si cea pe care o am eu, False Lash Effect. Banuiesc ca va asteptati de la mine sa aleg varianta cu aspectul cel mai dramatic, pentru ca stim deja ca eu functionez pe principiul totul sau nimic, go big or go home, glam princess sau boschetar style. Nu exista cale de mijloc!

Ambalajul mi se pare simpatic. Tub negru, cu niste curbe voit senzuale, detalii cu verde menta (una din nuantele care imi plac tare mult). Pe spatele capacului e un detaliu care aminteste de siretul unui corset. Chiar mi se pare foarte dragut design-ul pentru un produs care costa in jur de 15 lei.

Periuta este una clasica, din fibre normale, periile cauciucate nu ma mai incanta de ceva vreme.
Pot spune ca efectul e natural dar totusi suficient de vizibil incat sa poti iesi din casa chiar si dupa un singur strat. Cu doua straturi deja incep sa inteleg treaba aia cu genele false pe care o promoveaza ei. Imi place ca textura a fost perfecta de la bun inceput, ma enerveaza cand am de a face cu un rimel prea lichid, dar si cand deschid un tub nou si descopar ca e prea uscat. Se aplica frumos si la primul strat nu lipeste deloc genele. La al doilea, mai ales daca te grabesti si nu lasi un pic de pauza intre aplicari e posibil sa te alegi cu niste mini picioruse de paianjen, dar eu pieptan genele cu o periuta si rezolv in cateva secunde.  (Va trebui sa ma credeti pe cuvant pentru ca din pacate pozele before and after au fost un fiasco total din care nu ati fi inteles nimic!)

Alungeste frumos, da si volum si personal sunt multumita si de cat imi curbeaza genele. In ciuda faptului ca nu e waterproof, m-am trezit manjita pe sub ochi doar daca am frecat eu zona ochilor  ca o uituca ce sunt. Nu se faramiteaza in bobite din alea enervante, asa ca mai are un plus. Aspectul genelor ramane acelasi pe parcursul zilei, singurele cazuri cand se "pleostisera" un pic au fost in zilele cand purtam machiajul mai mult de  14 ore. Mie mi se pare super decent.

Dezavantajul e ca se usuca un pic mai greu pe gene, dar nu e ceva dramatic.
Demachierea se face foarte rapid cu un demachiant bifazic, ba chiar si cu un lapte demachiant sau o lotiune micelara. Nu mai trebuie sa imi agresez genele si pielea sensibila de langa ochi, asa ca e excelent din punctul meu de vedere.

Sunt chiar incantata de ce poate Lash Princess False Lash Effect si chiar daca m-as mira sa ii raman fidela pana la moarte, cu siguranta as mai cumpara si al doilea tub.
 

joi, 1 februarie 2018

Wishlist #1

In ultima vreme trebuie sa recunosc ca orice tendinte consumeriste aveam scapate de sub control, am cam reusit sa domolesc. Sunt in punctul in care imi e clar ca daca vreau sa ma bucur de lucrurile pe care le am, mai putin si mai bun e calea spre satisfactie in cazul meu. Am concluzionat ca la mine de fiecare data cumparaturile facute din impuls sau "ca sa fie" produc doar o senzatie de enervare atunci cand ies din starea aia de "uuuu, pretty!" Am reusit sa reduc bine stocurile de orice, lucrez inca la unele parti, dar zau ca e un sentiment placut sa nu te mai copleseasca tot ce "trebuie" sa folosesti. Pentru ca la mine asa se intampla, ajung sa ma simt vinovata ca nu folosesc ce am. Si nu ar trebui sa fie asa! 

Femeie fiind insa, am mereu chestii stralucitoare care ma atrag, indiferent ca e vorba de produse pentru ingrijire, de haine, sau de vreun aparat de rasucit pletele care ma va face sa am buclele perfecte in  no time. Asa ca m-am gandit ca ocazional sa grupez pe categorii micile mele dorinte si sa vi le povestesc aici, in speranta ca imi veti oferi feedback si imi veti spune ce merita si ce nu sa ocupe loc la mine acasa, oferindu-mi niste fericire din aia consumerista. 

Azi, capitolul skincare in program. 

Posibil sa fie faptul ca am o varsta cu prefixul diferit, dar m-am trezit brusc ca sunt tot mai interesata de creme, masti, potiuni si lotiuni pentru tenul meu, decat de produse de makeup. Stiu, stiu, am fost si eu la fel de surprinsa. Eu zic ca schimbarea focusului pe partea de ingrijire e una benefica si zau ca se si vede. Asadar, iata ce produse as vrea eu sa testez anul acesta.


Cu gama Hydrabio de la Bioderma eu m-am inteles foarte bine. De fapt, asa cum tot spun mereu, cu toate produsele Bioderma m-am inteles foarte bine. Este evident de ce ma tenteaza serumul lor Hydrabio. Tenul meu nu mai e ce era o data, este evident ca varsta isi spune cuvantul, iar nevoia de hidratare e tot mai mare. Asadar un produs lejer cu o extra portie de hidratare mi se pare mai mult decat binevenit. Cu siguranta pe dumnealui o sa il achizitionez, DAR doar dupa ce o sa termin produsele similare pe care le detin momentan. Pentru ca asa sunt motivata sa imi folosesc produsele si pentru ca spatiul limitat din dulapul din baie imi spune clar ca that's the way to go! Si sotul care are cam un sfert dintr-un raft unde isi inghesuie spuma de ras, aftershave-ul, deodorantul si parfumul!

Midnight Recovery Concentrate de la Kiehl's e un serum mult laudat in blogosfera si sincer ma intriga putin faima lui. As vrea sa pot pune mana pe niste mostre, sa vad daca se ridica la performantele lui Estee Lauder Advanced Night Repair, care a fost pentru mine cea mai misto descoperire ever. Si ca veni vorba de Advanced Night Repair, inca incerc sa ma decid daca efectele lui spectaculoase merita pretul deloc mic pe care ar trebui sa il platesc pentru o sticla din minunatul elixir. Asadar, treaba aici e destul de incerta.  Ce sa fie, ce sa fie?

Andalou Naturals e un brand care mi-a atras atentia inca de acum cativa ani, cand la noi inca nu se gasea. Sunt foarte tentata de cremele lor, dar cel mai tare imi doresc sa testez una din celebrele masti. Inca oscilez intre Pumpkin Honey Glycolic si Rosewater.


 Fiecare dintre ele vine cu promisiuni diferite, iar tenul meu ma roaga sa ii ofer portia de rasfat pe care si-o doreste. Aici chiar am nevoie de recomandari de la cele care au folosit produsele Andalou. Ce sa fie, ce sa fie?

Pentru ca sunt fan declarat al balsamurilor de buze Apivita si pentru ca mastile lor sunt mega laudate, am studiat problema si va spun percis ca am nevoie de masca lor cu struguri (wine o'clock anyone?). Nu am eu niste mega riduri (inca), dar eu zic ca e mai bine sa prevenim decat sa tratam. Imi mai surade si varianta cu rodie, cea pentru stralucire, dar stiti voi ca sunt adepta expresiei "babysteps". Ori babysteps shopping, in cazul acesta.
Tot pe lista cu masti am niste coreene de la Tonymoly  si de la Holika Holika. Nu stiu cu ce sa incep, ce sa aleg, asa ca aici sunt deschisa la propuneri de la voi. Chiar le-as aprecia din plin.

Cu crema de ochi, inca sunt indecisa. Uneori am impresia ca e un produs de care intr-adevar am nevoie, alteori simt ca sunt fraierita de oamenii destepti care stiu sa vanda orice. Sunt sigura ca stiti despre conspiratia conform careia cremele de ochi sunt creme de fata, vandute in ambalaj mai mic, la pret mai mare. Ei bine, uneori tind sa fiu de acord, dar mi-e prea frica sa ma trezesc cu niste riduri uriase ca sa renunt de tot la ele. Si cand Clinique Pep Start Eye Cream te urmareste si in vis de vreun an de zile, poate e un semn ca ar trebui sa o cumperi si sa analizezi mai tarziu daca ai aruncat degeaba banii pe ea. Still debating on this, chiar as vrea sa aud pareri daca ati folosit-o. Isi merita renumele de crema lejera, care isi face privirea luminoasa? Or is it all a pile of bullshit?

In aceeasi nota, dau tarcoale unui alt produs mult laudat, Kiehl's Creamy Eye Treatment with Avocado. Pentru ca daca imi place sa mananc avocado, de ce nu mi l-as pune si pe la ochi?! Chiar daca nu am avut pana acum contact cu produsele lor, ceva imi spune ca n-or fi ele laudate chiar de pomana!
Si pentru ca imi place sa ma gandesc din timp la diverse, am inceput sa analizez ce variante de SPF pentru ten as mai putea incerca in afara de vesnicul Aquafluide de la Bioderma (care de altfel este super misto). Cetaphil DermaControl ma atrage dupa ce am vazut-o laudata de toate vloggeritele din America ani de-a randul. Adevarat ca factorul e doar 30, ceea ce o face mai putin aproape de perfectiune, daaaar, tentatia e mare mare. Alte optiuni aici ar fi Frezyderm cu SPF 50+ (daca l-as mai gasi pe undeva pana ma decid eu), sau Anthelios XL, fluidul lejer cult al celor de la La Roche-Possay.

Phew...grea treaba asta cu wishlisturile, jur. Ai vrea sa faci alegerile cele mai bune, ai vrea sa nu iti dai peste cap bugetul dar sa le cumperi totusi pe toate. Si mai ales ai vrea sa stii sigur ca fiecare dintre recipientele cu minuni o sa contribuie la transformarea ta peste noapte in Megan Fox. Sau ma rog, insert whatever hot chick name right here!

Care sunt produsele de skincare dupa care tanjiti voi momentan? Si care sunt cele fara de care nu puteti trai? Anything on my list?