vineri, 12 octombrie 2012

Wind of change

Cand eram mica ai mei m-au invatat sa iubesc cartile. Tata e omul care reciteste o carte care ii place de zeci de ori. Mi-a transmis si mie microbul asta. Uneori e hilar sa il vad cu Robinson Crusoe in brate, om de 50 de ani. Asa am ajuns sa citesc printre altele "Aventurile lui Tom Sawyer" si "Aventurile lui Hucklberry Finn" de vreo patru ori fiecare. Mark Twain a devenit interesant pentru mine. Recunosc cinstit ca in afara de "Adam si Eva" si cartile deja mentionate nu am citit altceva de el. Dar stiu ca la un moment dat am gasit citatul asta undeva. Eram inca pustoaica. Mi-a placut, l-am inteles dar nu l-am simtit, am trecut peste.


In ultimii 2-3 ani am citit tot mai putin. Si deodata m-a apucat dorul si pofta nebuna de pagini devorate cu orice pret. Inclusiv pretul nesomnului pe care il platesc zilele astea. Si am recitit pentru a 5-a oara "Panza de paianjen" de Cella Serghi care e una din cartile mele preferate ever. Mereu imi da o stare aparte pe care n-as putea sa o pun in cuvinte. Asa ca in starea asta am facut o descoperire despre care va spuneam ca mi-a turnat gheata in cap.

Ma uitam pe Youtube (trecere brusca de la semi profunzime la shallowness all the way!) la Blair Fowler, juicystar whatever her username is. Povestea e asa. La inceput acum 3 ani sau cat Dumnezeu mi-era simpatica. Cu timpul a inceput sa nu imi mai placa deloc dar nu i-am dat unsubscribe. Si zilele trecute am vazut ca are clipulet despre tatuajele ei. Pentru ca mai nou am un gargane in cap am zis hai sa vad care e povestea.

Si am amutit. Am dat pause cand am vazut unul din tatuaje. Era parte din citatul ala pe care il gasisem acum multi ani. Si i-am ascultat explicatia si am inceput sa o simpatizez din nou. Pentru ca brusc am ceva in comun cu ea. "Sail away from the safe harbour"...

Nu stiu daca o sa am vreodata curajul sa imi scriu sau desenez ceva permanent pe mine desi imi doresc asta de vreo cativa ani. Dar stiu un lucru!Ar trebui sa imi tatuez citatul ala pe frunte nu altundeva.

Si acum urmeaza detaliile personale pe care le dau pentru ca brusc nu imi mai e frica sa arat cum sunt. Pentru ca poate mai sunt si altii ca mine. Pentru ca..DE AIA!!!:))

De cand ma stiu pe lumea asta am fost o fricoasa. MEREU!Eu nu mi-am asumat riscuri nici pentru cele mai marunte chestii. Daca nu e ceva sigur nu fac, nu ma bag, nu merg. Si o sa va spun cu mana pe inima ca desi se spune ca nu e bine sa regreti nimic in viata eu regret. Multe lucruri pe care puteam sa le fac si nu le-am facut. Multe decizii luate cu inima stranse intr-un sens desi il doream pe celalalt numai pentru ca "daca nu merge?" Mereu am zis ca nu ma avant ca raman la ce este sigur. Chiar daca uneori ce era sigur nu era ce imi doream si ma umplea de frustrari. I still fight this disease!!Eu sunt aia care daca auzea de mers in club ma gandeam doar la fum si ca o sa ma usture ochii, aia care daca aude de mers in weekend la amici in alt oras se gandeste intai ca trebuie sa faca bagaje si ca avea de facut treaba acasa si ca o sa fie Katia obosita (ahaaa...siguuur ca da!!)

Acum mi-am gasit scuza perfecta:am copil dom'le!!Sa mor io??Si inainte de copil nu tot asa eram??Nu eram eu aia care zicea ca ea e obosita si nu merge nicaieri, ca daca..., ca ea nu pleaca in excursia x ca daca e frig si ploua, ca daca..O baba at soul de cand ma stiu. Si multe lucruri s-au dus si aia e!

Vorbesc acum in primul rand de chestiile marunte de zi cu zi. Eu cand aud "un plan" prima data ii vad numai dezavantajele posibile, numai minusurile, doar chestiile care pot strica totul. Niciodata nu zic "DA" din prima sau complet multumita. Mereu stau prevazatoare si bosumflata si cand ma decid sa fac totusi un anumit lucru!


Si stau si ma intreb asa: Chiar vreau sa ajung la vreo 60 de ani sa ma intreb de ce am fost o fraiera si de la 25 de ani incolo, nu doar pana la 25?:))Raspunsul clar este nu! Si mi-am promis sa incep sa spun mai des da, sa o las mai moale cu betele in posterior, cu rigiditatea in programe si liste. Sa accept ca poate nu e oribil daca nu stiu ce o sa facem maine dupa amiaza. Ca daca al meu zice "Hai la Zoo daca eu facusem planul sa mergem pe centru la plimbare" nu inseamna ca tot Universul e dusmanul meu!! Loosen up that freakin attitude!!Si sa fac mai mult din ce vreau. Si sa nu mai renunt dupa 5 minute daca apare si cea mai mica piedica. Sa lupt fir-ar sa fie ca doar nu sunt facuta din zapada! Sa hotarasc ca ce imi place conteaza si ca merita sa adun la catastif toate prostiile posibile ca nu e ca si cum as mai trai inca o data (nu stiu daca cred in reincarnare).

Si asta e parte din ce am inteles. Am avut multe dorinte si vise care chiar insemnau ceva pentru mine. Si pentru ca nu pareau foarte realizabile le-am lasat in urma. De multe ori cu inima stransa, de multe ori oftand. Si unele umbre nu se sterg niciodata la fel cum unele cicatrici te uratesc pentru totdeauna! Pentru unele inca nu e tarziu. Ce daca altii cred ca e tarziu??Chiar trebuie sa ii las sa proiecteze asta asupra mea care sunt si asa un pui fricos??

Sa nu credeti acum ca zic ca ma apuc de sporturi extreme. Nu despre asta e vorba!Nu sunt genul care sa isi doreasca asa ceva. Spun doar ca daca o sa imi doresc vreodata o sa las frica si rationalul departe si o sa ma arunc in cap intr-o prapastie. Legata cu coarda elastica!Deocamdata niste da-uri din suflet si niste chef de toate cele n-ar strica in viata mea!!

Si daca peste o luna, doua trei o sa imi iau inima in dinti cu nebuniile pe care le vreau imprimate pe mine o sa va arat si voua!!

Acum...sunt singura nebuna si prevazatoare?Sunt singura care face numai pasi mici si siguri si sta la caldurica mereu??Care nu vrea sa se complice niciodata?? Sper ca nu!!Hai sa ne tratam impreuna!!Cum om putea!!


3 comentarii:

  1. Un tatuaj imi fac si eu, sper ca la urmatorul salariu. Mi-a murit cineva drag si simt eu nevoia sa fac gestul asta s-o onorez si nu cred ca voi regreta vreodata gestul.

    Cat despre atitudinea asta vesnic rezervata, am si eu perioade de astea, tot mai des lately. Eu functionez asa: "cate mi-as lua de banii pe care ii cheltui in cutare loc'. Am luat-o razna, ca de cele mai multe ori amintirile create cu anumiti oameni conteaza mai mult ca orice lucru. Sa te tii de promisiune, iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa crezi in tine si sa te ambitionezi! Katia nu e un impediment pentru nimic, ea e un srijin clar, o bucurie in viata ta care ar trebui sa te faca sa intelegi ca ai facut un copil deosebit si poti sa faci orice iti doresti, pentru ca esti in stare!

    E bien sa te arunci cu capul inainte uneori chiar daca nu vei reusi, in cel mai rau caz, vei invata din greseli, iar a doua oara nu le vei mai face!

    Crede in tine si pune-te pe treaba! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. I get you...partially! Tind sa-mi fac planuri cu tspe mii de ani ca asa am eu iluzia ca nimic nu mi le poate strica. Control freak! Dar avand 2 bucati parinti care m-au crescut spunandu-mi "nu, nu se poate" mai mereu si una bucata iubit care tinde sa o mai bage si pe asta cu "nu", prefer sa profit de ocaziile care mi se ofera.
    Deja am experienta in combaterea argumentelor mamei mele, orice i-as spune ca vreau sa fac, gaseste motiv ca atunci nu e momentul(si nu te gandi ca inca mai sunt copil, sunt de-o varsta cu tine :) ). Si mai tare ma indarjeste pentru ca nu prea are dreptate.
    In lumea asta mare sunt o gramada de lucruri care ne limiteaza, e pacat sa ne furam libertatea si singuri. So, daca vrei un tatuaj, de exemplu, go for it. :)

    RăspundețiȘtergere