Cautatorii de scoici - recenzie de carte

 Nu mai stiu exact unde sau cum am auzit de cartea asta, dar plimbandu-ma pe libraria online la care apelez oricand vreau o carte noua, mi-am reamintit de ea. Dupa doua zile curierul imi batea la usa (bine, bine de fapt intai imi suna la interfon trezind copilul din somn) si eu desfaceam cu maini lacome coletul. 

Primul gand: Cam maricel ambalajul pentru o singura carte. Apoi am ramas cu gura cascata. O cartulie de grosimea Bibliei. Nu ma asteptam, recunosc. Am simtit un fior de panica. Cand sa citesc eu atatea pagini? Mai bine nu ma apuc de ea. Apoi m-am incurajat singura "tu esti fiinta care la 16 ani a citit Harry Potter si Ordinul Phoenix in trei zile!" Cartea aia e mare. Pe atunci nu aveam alte responsabilitati. Iata-ma totusi dupa o saptamana si cateva zile de la primirea cartii. Cu recenzie. Adica am citit-o. Pe toata!


Cautatorii de scoici este probabil cel mai celebru roman al lui Rosamunde Pilcher, autoare britanica de romane romantice, de literatura pentru femei. Desi mereu am fugit de genul foarte comercial, in ultimii ani am invatat sa nu mai judec cartile dupa coperti sau dupa recenzii pentru ca uneori asa poti descoperi o lume fascinanta care sa iti ofere vreo cateva ore de evadare din propria viata. Dovada stand placerea cu care am descoperit anul trecut romanele Ceceliei Ahern si ale lui Guillaume Musso.

Publicata in 1988, aceasta carte prezinta povestea lui Penelope Keeling, o femeie care la circa 60 de ani isi rememoreaza viata. Fiica unor parinti neconventionali pentru epoca lor, un pictor in varsta si o mult mai tanara mama frantuzoaica, crescuta intr-o epoca a schimbarilor istorice, Penelope a ajuns acum sa isi analizeze existenta prin prisma relatiilor pe care le are in prezent cu copiii sai si nu numai. E pusa fata in fata cu amintirile intr-un mod destul de brutal, atunci cand descopera ca deodata picturile tatalui sau au devenit extrem de valoroase si ca ea detine in propria casa o mica comoara. Aceasta realizare o pune in fata unor decizii importante dar si in fata unor evidente greu de ignorat, legate de caracterul celor din jurul sau.

Intoarcerile in trecut nu deranjeaza deloc fluiditatea romanului, sunt perfect incadrate si ne ajuta sa imbinam treptat firele pierdute ale timpului. Fiecare persoana care a influentat in mod decisiv viata lui Penelope are dedicat un capitol. Punand cap la cap fiecare detaliu ni se ofera imaginea nu prea mult cosmetizata a realitatii.

Legaturi de familie mai putin placute, dar care fac parte in mod inevitabil din viata majoritatii oamenilor, persoane pe care nu ai avut cum sa le alegi sau sa le schimbi, regrete si umbre, toate ordonate frumos in cele 720 de pagini ale romanului. 

Va spun sincer ca e foarte usor de citit cartea asta, te prinde si iti fura viata, te face partas la toate intamplarile, te umple de parere de rau pentru Penelope cea neinteleasa pe deplin de copiii ei, te induioseaza pentru destinul unor tineri greu incercati, te face sa vrei sa dai de pamant cu doi dintre protagonistii principali. 

Potentialul de scenariu de film era clar, iar cartea a fost ecranizata in 1989. In cautarile mele online vad ca ar fi fost facuta si in 2006 o alta varianta de film. Inca nu m-am lamurit exact cum sta treaba si chiar va rog daca stiti sa imi spuneti voi. Planuiesc la un moment dat sa vizionez si filmul.

V-o recomand cu caldura daca va plac povestile de viata spuse fara ocolisuri, daca un pic de inedit si de distorsionare a realitatii nu va deranjeaza. Chiar daca teoretic e o carte usurica, o lectura facila, mie chiar mi-a placut. E cu siguranta cu mult peste orice chic lit si daca vreti ceva dragut pentru vacanta de vara asta, puteti sa incercati. Banuiesc ca la un moment dat eu imi voi indrepta atentia si spre alte carti ale acestei autoare.



Share:

3 comentarii

  1. Iti spun sincer ca desi "cantitatea" sa ma cam sperie, as vrea sa o citesc. :D
    Pune-ma te rog pe lista de asteptare, presimt ca la iarna o sa ii fac loc la "Cabana Plapumioara".
    Pupicius

    RăspundețiȘtergere
  2. pare o carte interesanta, de suflet. :)
    poate pe viitor o caut si eu
    pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am cumparat-o si eu, inca nu am citit-o pentru ca am avut mereu altele la indemana, mai dinamice si mai...comerciale.
    Nu ma sperie cantitatea, de fapt nu imi plac cartile subtirele, nu imi place sa termin repede o carte.
    Mi-a placut tare mult seria Cantec de gheata si foc, desi Dansul dragonilor nu am citit-o inca, cam 1000 si ceva de pagini fiecare dar merita citite.... sunt superbe!!

    RăspundețiȘtergere