miercuri, 8 octombrie 2014

Vanatorii de zmeie - recenzie de carte

Stiind ca azi am o zi lunga si cu multa treaba am decis totusi ca e o idee foarte buna sa nu ma culc mai devreme de 2 azi noapte. Ceea ce nu stiam era ca de fapt nu voi putea dormi nici pe urma. Am stat sa termin Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini, o carte pe care imi doream de foarte multa vreme sa o citesc. Nu am mai avut nici o sansa sa adorm si veti intelege sper de ce.

Trebuie sa stiti ceva despre mine. Evit sa ma uit la stiri. Stiu ca nu e neaparat ceva de laudat, dar firea mea imi cere sa ma ancorez cat mai putin in realitatea vietii pentru ca daca intrru prea des in contact cu toate partile cenusii ale existentei, efectiv paralizez de frica. Mi-e frica sa traiesc intr-o lume cum e a noastra, asa ca aleg sa stiu cat mai putine lucruri, sa vad cat mai putine stiri senzationale, redate in asa fel incat sa iti faca stomacul sa se rasuceasca de groaza. Cu toate astea nu sunt o proasta, ignoranta izolata pe un nor. Stiu exact cum e realitatea. Si prea rar imi place. E greu sa inchizi ochii noaptea si sa mergi linistit pe strada cand stii ce se intampla zilnic in lume. Mi-e greu sa dorm uneori sub plapuma mea calda cand ma gandesc la toti amaratii care dorm sub cerul deschis. Si nu o swpun de forma. Daca ma gandesc prea mult la lucrurile astea simt ca ma incrancenez si ca nu mai vreau sa pricep nimic pentru ca nimic din existenta nu mai pare cinstit. 

Sunt carti frumoase pe lume si sunt carti bune, fantastice. Cartea lui Khaled Hosseini face parte din a doua categorie. Nu e o carte pe care o citesti ca sa te amuzi, ca sa te relaxezi. E o carte care te face sa deschizi ochii si sa nu mai poti apoi sa ii inchizi zile la rand. E o carte atat de bine scrisa incat de zguduie. Nu pare nici un moment ca citesti beletristica. Pare un reportaj fantastic documentat, facut asa cum ar trebui sa se faca toate reportajele si asa cum nici un jurnalist nu le mai face. Cu obiectivitate dar si cu un pic de inima. 


Despre unele lucruri mi-e greu sa aud sau sa citesc fara sa imi vina sa urlu din cauza nedreptatii, fara sa strang pumnii si sa vreau sa lovesc. Stand pe holul unde parintii asteapta copiii sa iasa de la cursul de dans si citind ma abtineam cu greu sa nu scrasnesc din dinti. Si asa cativa parinti ma cercetau cu priviri curioase pentru ca eram cu cartea in mana si nu paream dispusa sa o las jos. 

Portretul Afganistanului modern, asa cum e el, plin de durere, de lupte si de povesti care nu mai conteaza pentru nimeni, te schimba. Te simti imbatranit, murdarit de lume cu fiecare pagina. Te doare cand il doare si pe Amir. Povestea prieteniei a doi baieti provenind din clase sociale si religii diferite e un prilej fantastic de analiza psihologica. Numai ca analiza nu e la nivel de individ, asa cum gresit am putea crede initial. Nu, cei doi baieti sunt intruchiparea unor categorii de indivizi, purtatorii de blesteme si de oportunitati ai unei natii separate de ura. Ce se intampla cu cei doi baieti cand vor deveni barbati? Eu cred ca vreti sa stiti...asdar, cititi cartea asta!

Dupa Vanatorii de zmeie simt nevoia de o zi sau doua sa ma reculeg. Sa stau in liniste, fara sa plonjez in alta carte, in alta lume. Eu care de obicei fac maratoane de lectura, simt nevoia sa nu trec la urmatoarea. Rar se intampla asa ceva la mine. Pot spune ca cu cartea asta am mai marcat o lectura de cotitura in viata mea. Cu siguranta o sa cumpar si celelalte carti a lui Khaled Hosseini. Sunt curioasa daca efectul sau asupra mea se va mentine si la urmatoarele lecturi. Chiar ieri am dat o comanda pe libraria online preferata si imi pare rau ca nu am adaugat inca un roman de Hosseini. Data viitoare!

 Acum stau...si incerc sa imi vad de viata, gandindu-ma ca asa e firesc. Mintindu-ma ca toate ororile nu se intampla aici, ca sunt departe de mine si nu are rost sa ma amarasc. Sper sa reusesc.


9 comentarii:

  1. Te inteleg perfect, aceeasi reactie am avut-o si eu. Singura carte care a depasit "Vanatorii de zmeie" in reactia interna pe care mi-a provocat-o a fost "Cartea Soaptelor" de Varujan Vosganian. O saptamana n-am mai fost om, mergeam pe strada si nu vedeam nimic in jur. In mod cert insa nu imi pare rau ca am citit-o. Am aflat lucruri despre care habar nu aveam ca s-au intamplat si cred ca m-a si schimbat un pic, ca om.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii ca avem principii asemantoare daca nu chiar identince. Nici eu nu ma uit la stiri, prefer emisiunile de divertisment.
    Vreau sa citesc si eu aceasta carte. Musai si neaparat!
    Pupicius

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam aceeasi furtuna psihologica mi-a provocat-o si "Splendida cetate a celor o mie de sori".
    Cat despre libraria online preferata, am simulat o comanda comparativa pe libris si elefant, iar diferenta era mare in favoarea elefantului(chiar si daca astia n-au transport pe moca).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P.s. eu comand cand imi da elefantul voucher cu reduceri babane de 40-50%. Oricum, nu-s o cititoare asa harnica si constanta cat sa termin tot ce am necitit in biblioteca, asa ca sunt rabdatoare pana imi "arunca ei osul". :)

      Ștergere
  4. De câte ori văd că ai o altă recenzie de carte mă ia cu tremurici pentru că știu că iar ă să mă oftic că o să vreau să o citesc și o să-mi fie greu să o procur. Și eu sunt la fel ca tine, încerc să evit să aflu anumite lucruri, mai ales că prea multe ajung la mine fără voia mea. M-ai făcut tare curioasă cu această carte...

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca-i asa atunci nu vreau sa citesc prea curand aceasta carte. Si eu evit stirile, dar nici la divertisment romanesc nu ma uit, primele imi fac rau, celalalt ma ingretoseaza. De cand sunt mama mi-am dat seama ca sunt infinit mai sensibila ca inainte. Cartile care ma marcheaza, care nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa nici sa plonjez in alta lectura (cum ziceai tu) chiar si saptamani la rand, altadata ca sa uit de realitate incep o carte. Cartile ne ranesc sau ne vindeca dupa caz, ne deschid ochii in fata lumii sau ne ajuta sa-i inchidem atunci cand nu mai suportam lumea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am o veste buna si totodata proasta, daca se poate spune asa: si celelalte doua carti ale lui sunt la fel de bine scrise, de captivante si la fel de tulburatoare. Din acest motiv chiar daca le aveam pe noptiera si ma asteptam sa imi placa mult, le-am evitat cumva si le-am citit la cateva luni distanta una de alta.
    Ma bucura nespus ca l-am descoperit anul trecut pe Hosseini si as zice ca a fost autorul meu preferat pe anul precedent. Iar anul acesta am descoperit-o pe Chimamanda Ngozi Adichie, iti recomand mult Jumatate de soare galben.

    Apropo de carti, cum te gasesc pe goodreads? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Am adaugat-o pe lista.... Cred ca o sa-mi placa pentru ca m-am regasit perfect in descrierea ta initiala. Nu ma intelege multa lume ca nu ma uit la stiri sau nu intru in polemici politice, o parte din anturaj probabil ma considera ignoranta. Dar eu aleg sa ma feresc de ce mi-ar face rau si oricum n-as putea schimba. :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Da. L-am citit şi eu. Am făcut-o la recomandarea librarilor (cred) de la Cărtureşti. Îmi amintesc: un bilet mic, scris de mână. Şi nu doar că nu regret, dar pot să spun că a fost o descoperire minunată. O surpriză plăcută. Dincolo de ororile descrise, mi s-a părut foarte caldă, plăcută, o carte care te face, parcă, să-ţi doreşti să fii mai bun.:) Aştept cu nerăbdare şi cu plăcere să citesc şi celelalte două apărute (la acest moment): "Splendida cetate a celor o mie de sori" şi "Şi munţii au ecou".

    RăspundețiȘtergere