joi, 17 martie 2016

Un baiat pe lista lui Schindler - recenzie de carte

De cate ori postez o recenzie pe blog am inima stransa. Nu prea primesc feedback, lumea nu pare interesata de subiect. Sunt constienta ca nu asta e tematica blogului meu asa ca nu ar trebui sa emit pretentii, dar cartile sunt parte din mine la modul organic, asa ca nu pot renunta sa va prezint ocazional cate una care m-a cucerit sau mi-a atras atentia dar m-a dezamagit. Recent pasiunea pentru lectura a reinflorit mai nebuna ca niciodata si in ultimele luni am devorat volum dupa volum. In jurul meu vad multi oameni care descopera sau redescopera aceasta placere a cititului, asa ca tot mai trag sperante ca nu va disparea deprinderea asta buna. Iar daca va disparea, eu sunt desueta care se va tine de un obicei de altadata!

Cand am citit Hotul de carti v-am marturisit dezamagirea mea. In liceu dezvoltasem o pasiune (usor morbida, recunosc) pentru istoria Holocaustului asa ca subiectul ar fi trebuit sa ma prinda. Ceva nu a facut click. Am gasit insa Bibliotecara de la Auschwitz care mi se pare una din cele mai bune carti ever! Atat de buna incat nu am scris despre ea aici. Nu am putut sa o pun in cuvinte. Si de acolo, nebunia s-a reaprins.

La prima comanda data pe libraria online de baza, am adaugat in cos un nou volum care sa imi satisfaca curiozitatea pe aceasta tema. Auzisem multe despre cartea lui Leon Leyson si mi-am zis ca e momentul potrivit sa ajunga in mainile mele.


Asa a fost. Un baiat pe lista lui Schindler este o lucrare biografica in care Leon rememoreaza anii copilariei sale. O copilarie traita sub imperiul fricii, cu moartea inconjurandu-l din toate directiile. O copilarie marcata de lupta pentru supravietuire si de scurgerea lenta a zilelor. E dureros sa vezi razboiul ca adult, dar avem ocazia sa il vedem prin ochii unui copil caruia i s-au furat viata, dreptul la educatie, sperantele. Si doare de o suta de ori mai mult.

Haosul, lipsa de umanitate a nazistilor, ghetoul si apoi lagarele de munca sunt toate cuprinse in paginile acestei carti. Ce m-a frapat pe mine este un lucru pe care l-am simtit pe tot parcursul lecturii si pe care Leon l-a confirmat la final. Dupa toata suferinta lui, relatarea nu e incarcata de ura. Nu stiu cum, nu va pot explica, e imposibil de inteles. Da, e durere multa in randurile alea. Cumva insa pare ca Leon Leyson a reusit sa ierte. Si ca si-a trait viata de adult sub semnul unei enorme sanse oferite de destin, nu sub amintirea celor mai negri ani cunoscuti de Europa.

Modul in care povesteste despre intalnirea cu Schindler, felul in care acesta a reusit sa il salveze de la moarte impreuna cu alti membrii ai familiei sale, toate lasa la suprafata doar un imens sentiment de recunostinta. Din punctul meu de vedere sa scapi din Iad si sa reusesti sa ai o astfel de atitudine e ceva extraordinar.

Daca si pe voi va fascineaza istoria acelei perioade, povestile de supravietuire ale celor care au scapat din ghearele mortii si daca personalitatea lui Schindler, nazistul iubitor de evrei v-a intrigat mereu, aceasta e o carte pe care nu vreti cu nici un chip sa o ratati!

Eu am pe lista si alte carti privind acelasi subiect si chiar daca ma cutremur citind, nu vreau sa ma opresc. E usor sa ne ferim privirea si mintea de tot ce e neplacut! Dar ar fi bine sa nu uitam! Si sa nu mai lasam sa se intample vreodata ceva asemanator!

16 comentarii:

  1. Ca si tine, sunt foarte ncantata de site ul Libris, doar de acolo imi comand carti si abia astept sa scrii recenzii sa imi innoiesc si eu cu inca o carte biblioteca. Cat timp nu ai postat am asteptat zilnic o postare noua, fie despre meniu, fie despre cosmetice, dar mai ales despre carti! Nu am comentat pana acum, e primul meu comentariu, sunt absolut sigura ca foarte multa lume procedeaza la fel, nu comenteaza dar e incantata de postarile tale, indiferent de subiect! So, my bad, nu am lasat comentarii! Dar recenziile si lectura recomandata sunt pe placul meu! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru comentariu si pentru ca ai iesit "la lumina". Ma bucur sa stiu ca sunt persoane pe care articolele astea chiar le intereseaza. Le scriu cu mult drag avand in vedere ca e un subiect de care sunt pasionata. Poate chiar mai mult decat de orice fard sau produs de ingrijire.

      Ștergere
  2. Nici eu nu am comentat pana acum, cu exceptia unei intrebari despre crema de la Cosmetic Plant, dar te incurajez sa ne mai dai o sansa:))). Ai un stil foarte fain, o autoironie subtila care dezvaluie ca se poate sa fii o femeie puternica si cu mici, mini, infime defecte:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Voi sa imi dati mie o sansa! Multumesc frumos, apreciez enorm cuvintele frumoase!

      Ștergere
  3. Gata, e buna de trecut pe lista ! Tot legat de ororile ww2, stiu ca pe tine nu te-a dat pe spate "Hotul de carti", pe mine chiar m-a impresionat (cu un an inainte sa stiu de existenta cartii am vazut lagarul de la Dachau...cumplit...), mi-a ramas in minte si m-am gandit la ea mult timp dupa ce am terminat-o de citit, ba chiar am reciti-o... Si de ambele dati am plans la final....nu mi se mai intamplase din liceu, de peeeste 10 ani, de pe vremea cand citeam al 3-lea volum din Medeleni...

    "E usor sa ne ferim privirea si mintea de tot ce e neplacut! Dar ar fi bine sa nu uitam! Si sa nu mai lasam sa se intample vreodata ceva asemanator!"

    Da ! Foarte frumos spus ! Multe grozavii nu ar trebui sa se mai intample...dar... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ma gandeam cum ar fi sa ajung candva sa vad lagarele...dar sincer nu cred ca as putea. Din multe motive! Hotul de carti nu a fost neaparat o carte proasta doar ca mi s-a parut scrisa intr-un stil care nu m-a prins. Daca ti-a placut iti recomand din inima sa citesti si "Bibliotecara de la Auschwitz" si aceasta biografie a lui Leyson. Cat despre plansul la al treilea volum din La Medeleni...eu am recitit volumele alea de vreo 7-8 ori. Am plans de fiecare data la final. Asa ca te inteleg!

      Ștergere
  4. Mi-e greu sa citesc carti despre Holocaust... sunt absolventa de istorie, practica am facut-o predand istoria evreilor unor copii de liceu.. Si mai nou mi-e f greu sa citesc povesti emotionante cu copii.
    Cu cititul.. ah ce dor imi e, dar nu am cand, stii perioada cu puica de un an, job full time etc :)
    dar o sa vina si vremea cititului sunt convinsa.
    Cris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-a atras niciodata istoria...poate si pt ca in liceu ora se desfasura in felul urmator: teoretic faceam rezumate din carte sau scriam dupa dictare, la liniuta (practic tema la romana/mate/etc sau orice altceva). Baietii erau cu mistourile si cu iesitul la fotbal, ora era ori haos ori plictiseala.
      Acuma imi pare rau, e fascinanta istoria ! Incerc sa mai umplu din goluri, dar am taaare multe, timpul este limitat si el... :(

      Ștergere
    2. Eu am avut un profesor foarte dedicat, cu povesti, stia sa ne atraga, plus ca facultatea unde am dat a avut o sectie deschisa catre relatii internationale si diplomatice :)
      A fost o pasiune, acum fac cu totul altceva :))
      Cris

      Ștergere
    3. Cris, am avut si eu o perioada lunga cand nu ma puteam atinge de nimic cu impact emotional puternic. Au fost ani in care am citit chestii mai usurele si optimiste. Acum, de vreun an si ceva am reusit sa revin la carti mai serioase si cu incarcatura. Cat despre timpul de citit la inceput de viata cu copil...imi amintesc prea bine. O sa vina si un timp cand o sa incepi sa recapeti cateva ore si pentru tine. Pana atunci, enjoy this stage of life!

      Ștergere
    4. Alina, noi am avut in liceu un profesor pe care toti colegii mei il detestau. Mie imi placea!:)) Ne preda cu super amanunte, povestea si pe langa subiect. Adevarat ca ne cerea sa fim si noi toba, dar rau nu mi-a parut niciodata. Fascinatia pentru Holocaust s-a nascut din faptul ca prin clasa a 10-a am facut cu el un optional "Istoria Holocaustului". De atunci am inceput sa citesc mult despre asta si am ramas extrem de marcata.

      Ștergere
  5. am citit si eu bibliorecara, mi-a placut mult si stiam si de cartea asta - e pe lista!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea lui Iturbe mi s-a parut pur si simplu fantastica. Si in general cam evit sa cataloghez cu fantastic o carte!:))

      Ștergere
  6. Lectura acestei carti m-a captivat!
    Mi-a placut atat de mult incat am renuntat la cateva ore de somn pentru a putea sa o termin (si toata lumea stie ca eu nu renunt la somn nici in ruptul capului).
    Modul in care este scrisa mi se pare exceptional, nu este incarcata cu detalii chinuitoare si totusi fiecare cuvant iti atinge latura sensibila si te face sa empatizezi cu personajul principal.
    Mi-a placut la nebunie si chiar merita sa fie citita!
    Pupicius

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Told u so!:) Ma bucur ca ti-a placut! Si de abia astept sa vad cum o sa ti se para "Bibliotecara" desi ....cam stiu deja raspunsul!:D

      Ștergere
  7. M ai convins sa o citesc de la primele randuri! Continua Sa scrii,noi recunoastem,suntem prea comode sa lasam un comentariu ,oridecare ar fi el ! 😀
    America te susine 😏

    RăspundețiȘtergere