miercuri, 27 aprilie 2016

Croitoreasa de la Dachau - recenzie de carte

Pentru mine cartile chiar sunt o modalitate de a patrunde in alte lumi. O modalitate de a trai alte vieti. Sunt acolo, intre pagini impreuan cu personajele, sufar si ma bucur. Cu Croitoreasa de la Dachau am intampinat insa un blocaj psihic ciudat. 

Am sesizat inca de la primele pagini potentialul unei carti bune. Scrisa bine, construita rotund, cartea asta te prinde repede in mreje. Urmarind viata londonezei Ada Vaughan, care viseaza sa devina modista, autoarea ne arata o fata diferita a razboiului. Daca la fel ca mine va asteptati la noi pagini despre Holocaust si o noua poveste inspirationala despre supravietuire nu stiu daca va fi lectura asta ce av trebuie.

Prima iubire a Adei, un barbat fermecator pe care il intalneste in 1939, o face sa viseze la realizarea tuturor ambitiilor sale. Pleaca cu el la Paris si de aici viata sa incepe sa ia o turnura neasteptata. Aflata in mijlocul razboiului, intr-o tara straina, parasita, Ada reuseste sa supravietuiasca datorita talentului sau de croitoreasa.


Asa suna povestea pe scurt. Am citit in multe recenzii ca Ada e minunata si toata lumea a indragit-o. Mi-e greu sa inteleg de ce...eu nu! Dimpotriva, inca de la primele pagini m-a uluit naivitatea (ca sa nu spun prostia) si superficialitatea ei. Da, posibil sa fi devenit eu o acritura intransigenta si sa nu mai pot intelege mecanismele launtrice ale unui personaj de 19 ani, traind in plin razboi. Desi pe de o parte inteleg trairile Adei, ce nu mai pot accepta sunt anumite momente in care alegerile ei sunt cel putin indoielnice.

Dupa terminarea razboiului am asteptat sa o vad reabilitata in ochii mei, alegand un drum potrivit. Nu s-a intamplat. Scuzele personajului se cam terminau si deja ma irita cumplit Ada Vaughan. Da, stiu, am probleme grave daca dezvolt sentimente atat de puternice pentru o himera, nu? 

Ultima parte a cartii m-a facut sa o compatimesc sincer, dar tot nu am putut sa o simpatizez. Am realizat ca si eu judec la fel ca cei din jurul ei, dar zau daca nu existau si alte cai de a-si trai viata.
Romanul in sine e unul care te tine cu sufletul la gura, intorsaturile de situatie sunt interesante, are tot ce ii trebuie. Ranchiuna mea personala pentru personajul principal nu ar trebui sa va opreasca de la aceasta lectura.

Partile legate de creatie vestimentara m-au prins bine de tot, nu mi-a fost greu deloc sa imi imaginez fiecare rochie iesita din mainile Adei. Tacanitul ritmic al masinii de cusut, lumina soarelui inghetat cazand pe material, toate au reusit sa imi domoleasca un pic inversunarea. Cu siguranta va pot spune ca vad aceasta carte buna pentru o ecranizare de succes. Are cam toate ingredientele necesare.

Daca v-am starnit curiozitatea, puteti gasi Croitoreasa de la Dachau pe libraria online de la care cumpar mereu, la un pret bun. Poate aveti nevoie de o lectura pentru mini vacanta care urmeaza. 
Ati citit aceasta carte? Ce impresie v-a lasat?

6 comentarii:

  1. Nu am citit cartea, dar, mi-a starnit curiozitatea asa ca am trecut-o in wishlist :-D
    O zi frumoasa sa ai :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa iti placa in caz ca o vei cumpara.

      Ștergere
  2. Eu tot nu am apucat sa citesc "Bibliotecara de la Auschwitz" :( Sper sa gasesc timp si pentru ea.
    Imi amintesc ca am citit casa Eliott in copilarie (pe furis, bineinteles), parca a fost si film daca nu visez cumva, si la fel, cel mai mult m-au atras partile legate de creatia vestimentara.
    Pt mini-vacanta imi propusesem Juramantul de ratacire al Anei Barton, dar cred ca iar o sa-mi joace feste putinul timp liber, ca de obicei.
    Zi faina si insorita sa ai !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bibliotecara e MUSAI! Rar asa carte buna!
      Timpul putin e problema pentru toti cred, dar cumva cumva fac sa strecor cateva pagini in fiecare zi ca altfel nu ma simt om.:))

      Ștergere
  3. Daca te consoleaza cu ceva, nici eu nu am fost prea incantata de personajul Ada, tu ai zis cu voce tare ce am crezut si eu despre ea. Cu toate astea, cartea mi s-a parut tulburatoare, pe alocuri socanta, dar per total memorabila.

    PS: citesc cu mare drag si interes recenziile tale :) (nu ca restul postarilor nu-mi plac)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Phew, deci nu sunt doar e o scorpie fara inima care nu a indragit-o pe Ada, da?:)) I feel better now!
      P.S: Ma bucur ca iti plac recenziile mele, ca tare drag mi-e sa le scriu dar stiu ca nu sunt cele mai apreciate articole.

      Ștergere