miercuri, 18 mai 2016

Sa bati din palme cu o singura mana

Cand am luat Croitoreasa de la Dachau am ales de pe libraria online preferata inca o carte. Cea despre care va vorbesc azi. Mi-a luat enorm de mult sa o termin, lucru atipic pentru mine. Nu as putea spune ca nu mi-a placut, doar ca mi-a dat o stare tare ciudata, desi intamplarile din acest roman nu au nimic in comun cu viata mea.

Sa bati din palme cu o singura mana e o enciclopedie a durerii. A mizeriei fiintei umane vaduvite de iubire si sentimente profunde. A dezradacinarii si pierderii reperelor personale. E o carte in care soarta personajelor apare ca un lung drum prin intuneric, sorbind din mintea ta orice urma de fericire. Cred ca de aceea mi-a fost greu sa citesc, simteam cumva ca romanul asta e un parazit pentru sufletul meu. Nu ma intelegeti gresit, e scrisa extraordinar de bine, Richard Flanagan e un psiholog al naibii de bun si reuseste sa redea fatete putin aratate ale suferintei umane. Desi nu a fost pagina in care sa ma pot identifica cu vreunul din personaje, am simtit pentru toti o empatie care mi-a rupt inima in doua si m-a lasat cateva zile cu un gust tare amar. Pentru ca genul asta de viata exista si unii oameni o au. 


Actiunea cartii este plasata in Tasmania, Australia, pe doua planuri paralele. In 1954, cand Sonja a ramas doar cu tatal sau dupa ce mama i-a parasit intr-o noapte geroasa si in 1989 cand tanara se intoarce in locurile care i-au marcat copilaria. Speranta ca va putea sa isi ierte tatal alcoolic pentru felul in care a facut-o sa sufere e lumina care razbate din toate paginile, laolalta cu speranta ca intr-o buna zi mama sa se va intoarce. Pentru mine e greu sa privesc vieti marcate de greselile profunde ale parintilor, adulti tarati de actiuni pe care altcineva le-a decis pentru ei intr-un trecut prea indepartat ca sa si-l aminteasca uneori. E greu sa cresti oameni si sa nu te invinovatesti, asa cum e tare usor sa "ii strici" pentru totdeauna. Ce se intampla cand dorind sa iti reconstruiesti viata sfarsesti prin a-ti darama viitorul? Santierul de munca in care se petrece mare parte din actiune pare o gaura neagra in care se pierd zeci de destine.

Povestea Sonjei e sfasietoare si nu vreau sa va spun daca deznodamantul va fi unul fericit sau nu. Va indemn doar sa cititi aceasta carte intr-o perioada in care sunteti intr-o stare sufleteasca si psihica buna, ca sa nu va lase fara energie vitala cum mi-a facut mie. As mai citi si altele dintre cartile lui Flanagan? Deocamdata as spune pas, dar poate la un moment dat o sa ne mai intalnim.

9 comentarii:

  1. Multumesc de review, chiar m-ai facut curioasa si cred ca mi-ar placea sa o citesc. Nu pentru ca as avea nevoie de povestiri triste, dar eu sunt de parere ca mai trebuie sa vedem si partea rea/dureroasa a vietii, si nu doar partile bune. Si cele rele exista si n-are rost sa inchidem ochii, ci mai bine invatam din ele. O zi buna, Deena!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e Evelyn, aceasta e si parerea mea. Nu poate totul sa fie frumos si trebuie sa stim asta in fiecare zi. O zi buna si tie!

      Ștergere
  2. Ai scris recenzia asta de am simtit fiori pe sira spinarii... La vara, in vacanta, o voi cauta spre citire! Recent, am citit si eu o carte ce mi-a creat un oarecare disconfort psihologic. E scrisa de Lisa See.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Dragostea Florii de Bujor", acesta e titlul! Ai citit-o?
    Multumesc pentru postare si recenzie!
    Hugs!
    Ilda
    Lavender thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am citit-o! Intr-adevar tulburatoare dar in alt mod. Aceea are latura aia fantastica, elementul care te lasa cumva sa te indepartezi de drama. Asta e viata reala 100%, fara posibilitatea de a nega faptul ca undeva, cuiva i se intampla asa ceva chiar acum.

      Ștergere
    2. Ai dreptate, la Floarea de Bujor te poti "agata", ca si cititor implicat, empatic, de elementele ce tin de fantastic! Aceasta e "iesirea pe scara de serviciu". Dar tot nu m-am simtit safe! :)
      Ideea e ca m-ai facut curioasa...

      Ștergere
  4. " Ce se intampla cand dorind sa iti reconstruiesti viata sfarsesti prin a-ti darama viitorul?" Oh, Doamne! Ca un dus rece a sunat asta. Vreau sa citesc cartea asta, poate nu acum, pentru ca oricum sunt foarte low, dar cu siguranta intr-o zi voi intinde mana spre ea cu multa incredere. Te pup din tot sufletul draga mea prietena.

    RăspundețiȘtergere
  5. o poveste trista ca multe povesti!
    de retinut titlul!

    RăspundețiȘtergere