miercuri, 24 februarie 2016

Lux Lexicon - recenzie de carte

Exista momente cand beletristica ramane undeva uitata pentru ca nu am genul de perioada in care sa pot digera alte lumi sau sa pot trai alte vieti. Atunci recurg la carti care sa aduca un pic de superficialitate in viata mea, un pic de invidie constructiva si eventual niste educatie in domenii cu care in mod normal nu am neaparat tangente.

Despre Lux Lexicon a lui Alexander Marguier am auzit prima data intr-un vlog de-al Andreei Balaban. Mi-am facut o notita mentala asa cum fac de obicei si la inceputul lunii, cand am avut cele mai negre zile pe care mi le amintesc de cativa ani incoace, am plasat comanda pe libraria online vesnic frecventata. O data cu Lux Lexicon a venit pentru mine promisiunea de a evada cam o zi in culisele unui stil de viata de-a dreptul intangibil. Viata celor ultra bogati, sofisticati si uneori rasfatati de soarta.



Lux Lexicon e un compendiu al "celor mai cele", incepand cu prestatori de servicii de top, haine de cea mai inalta calitate, delicatese cu preturi exorbitante, accesorii facute pentru high class si terminand cu automobile cu preturi de insule si insule cu preturi de galaxii. De ce ai vrea sa citesti asa ceva v-ati putea intreba? N-as putea spune cu precizie. Poate pentru ca e fascinant sa afli detalii despre placerile celor pentru care astfel de luxuri sunt every day life. Poate pentru ca speram candva sa avem nevoie de aceste informatii pretioase (la propriu si la figurat pretioase). 

Cert e ca in ciuda poleielii superficiale pe mine m-a prins si m-a facut sa zambesc cartea asta. Probabil aspectul care mi-a placut cel mai tare a fost tenta usor umoristica aleasa pentru a aborda aspecte din viata high class. Parca nu te mai simti atat de strain si izgonit cand simti un pic de ironie bine plasata pe ici pe colo.

Un alt lucru apreciat cu varf si indesat a fost faptul ca aici se vorbeste despre adevaratele luxuri. Nu gentile Louis Vuitton cu monograma afisate cu ostentatie de toate fatucele imbogatite prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe. Nu gresia Versace din baia unui manelist care si-a pus si robinet de aur doar pentru ca poate. Nu! E vorba de rafinamentul lucrurilor scumpe, rezervate acelor select few care stiu sa aprecieze obiectele respective pentru ceea ce simbolizeaza intrinsec, nu pentru mesajul pe care il pot transmite celor din jur. Acele detalii care nu trebuie sa urle "Uite-te la mine cat de bogat sunt!" pentru ca atunci cad in derizoriu si kitsch. Ceva ce pentru necunoscatori va trece neobservat, dar care pentru cei ce se invart in anumite cercuri sociale va conta. 

Din punctul meu de vedere a fost o carte interesanta si datorita ei am aruncat o privire si asupra altor carti din colectia Baroque. Am mai ochit cateva titluri si le tin minte pentru urmatoarea ocazie in care romanele nu pot sa imi ofere evadarea de care am nevoie.


marți, 16 februarie 2016

Ajutoare in lupta cu raceala

Deja se implinesc aproape doua saptamani de cand prietenii de la Solaris mi-au trimis o cutie frumoasa foc, in care mi-au pregatit niste surprize tare faine. Am impartasit cu voi atunci pe Facebook ca sunt mega entuziasmata, m-am delectat cu cei dragi ai mei cu bunatatile din cutie si eram gata sa scriu articolul. Then life hit us with a big punch! Nu am putut sa ma scutur si sa imi revin, fapt care s-a reflectat si in absenta prelungita de aici! Nu detaliez, va spun doar sa va bucurati de fiecare zi si de fiecare om. Si revin la subiectul postarii.

In scrisorica din pachetul cel frumos (atentia pentru detalii e fantastica la oamenii astia, mereu imi pun un mare zambet pe fata) eram anuntata ca Solaris are o noua gama de remedii naturale, pe numele ei de botez Bnefica. Primele produse lansate, Benefica Propoforte se regaseau printre bunatatile primite si nu imi trecea prin minte cat de curand o sa le testez pe bune la capacitate maxima. 


Comprimatele pentru imunitate cu propolis si vitamina C stimuleaza capacitatea organismului nostru de a lupta cu boala si usureaza durerile in gat. N-o sa va mint, gustul nu e cel mai bun, dar asta v-o spune cineva care nu se poate atinge de propolis in general. Cu comprimatele astea a fost..tolerabil. Katia era incercata de raceala asa ca am actionat cu comprimatele in varianta junior si am reusit sa fentam o boala mai urata. Durerea in gat i-a cedat dupa 3 zile in care altceva nu a luat. In prima zi a comentat si ea ca gustul e cam amarui acrisor, dar s-a obisnuit rapid si nu am mai auzit plangeri. Eu m-am captusit cu o stare generala proasta din cauza oboselii acumulate in ultima vreme si intr-o dimineata m-am trezit cu arici in gat. Am luat si eu cateva zile varianta Family de comprimate si am scapat. Numai al meu consort a facut grimase cand i-am dat o "pastila" atunci cand m-a anuntat ca si el se simte cam ciudat. E a big baby si daca nu are gust bun el nu poate sa le ia! 


In scrisorica trimisa am primit si o provocare. #vreausastiu era hastagul sub care am fost rugata sa impartasesc cum ma tratau parintii in copilarie cand nu puteam sa ma joc din cauza bolii. Din pacate tin minte prea bine ca am fost un copil mega bolnavicios, asa ca am povesti din astea cat incap. Tata era cu comitetul de povesti cand era acasa si putea. Imi citea basme de Hauff, amintindu-si cum acelasi tratament i se aplica si lui cand era bolnav. Asta era partea buna. Apoi erau frectiile cu otet de mere care ma lasau mirosind infiorator. Inhalatiile erau si ele la mare pret. Daca nu stiti ce sunt alea, ferice voua. O oala cu apa clocotita in care se puneau ceaiuri medicinale din belsug era adusa cu mare tam tam la mine. Mi se acoperea capatana cu un prosop si sub "paravanul asta" trebuia sa stau deasupra oalei, sa trag in piept aburul ala. Detestam chestia asta din toti ficatii. 

Mai era partea aia cu gargara cu sare mare dizolvata in apa, din cauza careia nu o data mi s-a facut greata. Sau albastrul de metil pe care l-as fi evitat cu orice pret. Plangeam cu sughituri cand auzeam de bagat albastru de metil in gat. Vitamina C (din aia acraaaa) mancam intruna, norocul fiind ca eram fan acrituri oricum. Asa ca de obicei se adauga la portia de vitamina C si multa lamaie mancata asa, raw!:)) Ceai cu hectolitrul pana simteam ca plesnesc, caldura ucigatoare sa transpir bine. 

Pentru gat stiu sigur ca mai luam Faringosept si niste pastile vag naturiste cu un gust de plante clocite. Nu retin cum se numeau dar nici nu sufar. In caz de tuse intervenea mereu siropul de ridiche neagra al bunica-mii, care culmea chiar avea efect si pe care l-am folosit si eu cu succes pentru fii-mea. Deja cand se punea problema de ceai de ceapa simteam subit ca mi-am revenit si eram capabila sa plec in lume si cu febra 39. 


Toate minunile astea le-am rememorat cu al meu sot in timp ce imparteam cu picea delicioasele gaufre cu miere din pachet si cate o cana de ceai aromat. Dupa o lingurita cu fagure deja ei i se parea tare amuzant prin ce "drame" treceau parintii ei in copilarie. Oricum eu am scapat usor, al meu retine si serii de injectii dureroase si de antibiotic dat de medici tembeli care erau hotarati sa ii faca praf rezistenta la orice fel de boala. 

Pana una alta, pe noptiera Katiei se odihneste Albina Nina, simpatica lumanarica facuta din ceara naturala (pe care ma indoiesc ca se va indura sa o ardem vreodata), ojele mele au o noua casa in cutia cea frumoasa si cautarile pentru inca un bax de gaufre din alea cu miere sunt in toi!

luni, 15 februarie 2016

Cum sa nu semeni cu Omul Zapezilor - scurt tratat de epilat

Cum eu personal nu cred in faptul ca exista un sezon anume pentru epilat si acela e doar cat e suficient de cald ca sa expunem suprafete mari de piele, azi vin sa va vorbesc despre un kit de epilat primit in teste de la EpilatPro.ro
  
Experientele mele de epilat cu ceara la domiciliu nu sunt din cele mai fericite si daca m-as apuca sa va povestesc in detaliu intamplarile care acum par amuzante...sa spunem ca ar dura ceva! Kit-ul asta l-am vazut prima data la fina mea, ba chiar am profitat de el de cateva ori cand am facut cate o "girls night" cu rutina de infrumusetare inclusa. Cum epilatorul e mai time consuming am zis ca fac o incercare si poate merge treaba si pentru o neindemanatica de prima clasa cum sunt eu.

Dupa cum vedeti in imagine, setul vine cu aparatul de incalzit rezervele de ceara, cu patru rezerve usor de manevrat si un set de 100 de fasii de hartie care sa faca indepartarea reziduurilor de pe piele o joaca de copil. Pentru ca sunt ei draguti au adaugat la pachet si un sapun cu lapte de capra de care nu ma asteptam sa fiu atat de incantata dar sunt (despre el va spun mai multe la sfarsitul lunii in postarea cu empties).

 
Acum sa trecem la partea "tehnica". M-am epilat de zeci de ori la salon cu ceara de unica folosinta (in vremea cand aveam timp de mers la salon) si cosmeticienele faceau totul sa para usor. Ei bine...se pare ca e usor. Am lasat ceara sa se incalzeasca timp de 30 de minute ca sa fiu sigura ca e destul de lichida (timp in care am purces la o temeinica exfoliere a suprafetei de smuls) si am pornit la lupta. Trebuie sa va spun ca am incercat momentan doar varianta Azulena (cea albastra), despre care stiam cum se comporta. Va voi tine la curent si in legatura cu celelalte doua, mai ales pe cea cu miere de abia astept sa o pun la treaba!

Cu ajutorul rolei din capatul rezervei ceara se distribuie usor pe piele, aplicam deasupra banda de hartie, tragem in sensul invers cresterii firelor de par si BAM, magie! Piele fina si buna de mangaiat. Imi place ca nu trebuie sa astept sa fiu paroasa ca un Neandhertalian pentru a putea folosi procedeul asta de epilat, am reusit sa scot cu succes fire care aveau cativa milimetri. Pe picioare treaba merge foarte rapid, la brate recunosc ca trebuie sa ma contorsionez un pic, dar niste Yoga nu a omorat pe nimeni. Inca imi fac curaj pentru zone mai delicate, dar ma uit lung la rezervele speciale cu capat ingust pe care le au pe site si poate la un moment dat o sa ma incumet si la acelea.


Pielea ramane "neparoasa" timp de o saptamana jumatate pe putin. Probabil chiar mai mult, dar la mine ritmul de crestere al parului peste tot e destul de ametitor, asa ca va vorbesc doar din experienta proprie. Firele nu ies tepoase ca dupa rasul cu lama si pot sa va spun ca in perioada cand ma epilam la salon doar cu aceasta metoda am observat ca perioada intre proceduri se marea. Recomand cu caldura sa folositi mereu o lotiune dupa epilat, ajuta mult la reducerea discomfortului resimtit dupa proceduri de genul acesta.  Cantitatea de ceara dintr-o rezerva e mai mult decat suficienta ca sa despaduresc de doua ori brate si picioare de sus pana jos. La un pret de 5 lei pe rezerva ma aleg cu cel mai ieftin epilat la care as putea spera ever!

Pe EpilatPro.ro gasiti chiar tot ce va poate trece prin minte in materie de tehnici de epilat. Eu mi-am reamintit cat de tentata am fost acum niste ani sa incerc pasta de zahar. Am amanat insa momentul pentru ca veneam dupa unul din incidentele cand n-am putut sa mai misc picioarele ca un om normal timp de cateva zile. Need I say more?  

Eu una ma declar foarte multumita sa detin in arsenalul meu acest mic ajutor de nadejde, o sa apelez cu drag la el, fara sa ma tem ca de ceara traditionala care mi-a scos peri albi din cauza de doua maini stangi. Si oricare ar fi metoda de epilat aleasa, va rog eu frumos de tot, nu umblati cu pilozitatea corporala la vedere si nici macar ascunsa. Stiu, printre trendurile hippie, hipster si natural se numara si aceasta optiune personala, but then again, daca aveti in minte sa fiti o lady din cap pana in picioare...pai fiti! Tocmai pentru ca acum sunt atatea optiuni nu putem sa ne mai plangem ca nu avem timp si bani pentru proceduri cosmetice de genul. Si nu, nici scuza cu "imi tine de cald iarna" nu merge! Mai bine purtati niste dresuri mai groase dar renuntati la blana de pe picioarele de gazela!

joi, 4 februarie 2016

Floare de Zapada si evantaiul secret - recenzie de carte

Trebuie sa recunosc ca uneori criteriile pe care aleg carti din libraria online preferata sunt cam random. Cea despre care va vorbesc astazi mi-a atras atentia intai atentia pe rafturile bibliotecii judetene pe care va spun sincer ca o frecventez extrem de des. Imprumutasem altceva la momentul respectiv dar mi-am facut o mica nota mentala sa ma informez legat de aceasta carte scrisa de Lisa See. Ei bine, am intrat pe Goodreads, am bagat la cap si...

Au trecut cateva saptamani, pana am vazut-o redusa binisor si cu o coperta frumoasaaaaa. Adauga in cos! Story of my life! Floare de Zapada si evantaiul secret a fost tot ce speram si inca un pic pe deasupra! Mi-a placut la nebunie si de abia astept sa imi fac timp si loc in lunga lista de "want to read" pentru alte volume scrise de aceasta autoare. Am inceput iar cu sfarsitul recenziei, nu?


Ok, hai sa remediem problema. Daca va fascineaza si pe voi detaliile legate de viata intr-o China adanc inradacinata in traditiile sale cu siguranta cartea asta e pentru voi. Ritualul legarii picioarelor care le pare europenilor atat de barbar este descris si explicat in amanunt in paginile romanului, reprezentand un fel de reper imposibil de inlaturat in ierarhia sociala. 

Floare de Zapada si evantaiul secret e mai mult decat povestea unei societati in care viata femeilor e prea putin importanta si rolul lor e aproape egal cu al servitorilor. E mai mult decat povestea supunerii in fata cutumelor si a stapanilor supremi, barbatii. E povestea unor prietenii care pot exista chiar si in spatele sutelor de reguli care trebuiesc respectate. O poveste fascinanta a unui limbaj secret dezvoltat de-a lungul vremii in provinciile Chinei, ca mod al femeilor de a avea ceva "al lor", ceva care sa le lege si sa le spuna istoriile care trebuiau sa ramana vesnic nespuse pentru a nu dezonora familiile. 

Doua destine unite in copilarie printr-un legamant aparte vor evolua neasteptat, iar eu nu ma asteptam la modul de desfasurare al evenimentelor. Floare de Crin a ajuns la sfarsitul vietii si poate sa isi aminteasca totul cu lux de amanunte, indiferenta la parerea pe care ar mai putea sa o aiba cineva despre ea acum. Modul in care destinul lui Floare de Zapada a fost influentat de propriul ei destin o urmareste de zeci de ani, iar detaliile nu i s-au sters nici dupa atata timp din memorie.

Pentru mine a fost fascinant acest periplu. Mi s-a parut o carte foarte bine scrisa, excelent documentata, cu personaje conturate cu atentie, fara "tremuraturi", credibile de la inceput la sfarsit. Am savurat fiecare pagina si mi-a parut rau cand am terminat-o (destul de repede avand in vedere ca de abia am lasat-o din mana).

Va recomand cu caldura sa o cititi daca sunteti interesate de acest colt de lume, Lisa See a intrat cu siguranta pe lista mea de autori pe care vreau sa ii cunosc mai indeaproape.

luni, 1 februarie 2016

January Empties

1 februarie! Aveti cumva impresia ca timpul ne e prieten si ca ohooo sa nu ne grabim s afacem tot ce vrem pentru ca avem multe luni si multi ani in fata? Hmmm! Think again... Dar sa lasam introducerea mult prea profunda pentru un articol cu produse consumate si sa trecem la lista.

 In ianuarie recolta a fost buna si am observat cu drag de mine ca am inceput sa fiu tot mai capabila sa nu mai incep 10 produse de acelasi fel. Termin ce am si trec la urmatorul. Pentru ca de-a lungul lui 2015 am tot dat produse de machiaj cu care nu ma intelegeam am ramas doar cu ce imi place. Problema e ca pe unele le tin pe motive stupide si sentimentale si deep down stiu ca sunt vechi si nu ar trebui sa mai stea cu mine. Asa ca tura asta mi-am smuls din inima vreo cateva chestii. Au mai ramas cateva, dar sincer sunt tot mai putine produse care nu sunt folosite cu adevarat. Mi s-a cerut sa fac o postare cu colectia de machiaj, dar nu stiu zau cat ar fi de interesant, nu am nici multe nici putine.


Gelul de dus cu cafea de la Yves Rocher, a mia sticla. Un produs minunat, dar pe care il folosesc mai rar acum pentru ca am inceput sa ma plictisesc de miros.

Unt de corp cu cafea Mayam, primit cadou de la Dee. Foarte fain produsul asta, miros de cafea 100%, ca atunci cand rasnesti boabe. Pe langa el gelul de dus YR pare artificial de-a dreptul. Problema e ca mirosul sigur nu va fi pe placul tuturor, sotul meu s-a cam plans ca miros ca un ibric si uneori cand il foloseam seara chiar si pe mine ma deranja intensitatea lui. Inca un aspect care ar putea fi neplacut e ca nu se absoarbe imediat in piele, ramane un pic uleios pentru cateva minute. Isi face in schimb treaba cu brio, pielea ramane supla si fericita. 

Uleiul de par Matrix Biolage a beneficiat de review aici. A fost ok, acum am cumparat Dry Oil de la Dove si va spun sincer ca deocamdata sunt la parerea ca orice ulei de par face cam acelasi drac. Cel putin pe parul meu nu am vazut diferentele intre uleiurile leave-in de la Avon, Matrix, Syoss, Kallos. 

Dizolvantul Cien e mereu pe raftul meu, ma tine o gramada, isi indeplineste misiunea. Il tot cumpar de cativa ani. Ma enervasem pe el la inceput ca se tot defecta sistemul de dozare, dar la ultimele sticle nu am mai avut problema asta.

Parfum Minnie terminat de mica printesa. Miroase ucigator de dulce a capsunei, deh parfum de copii, dar sunt sigura ca micile domnisoare se bucura de prostioarele astea. Prin Dm cred ca il gasiti, nu retin exact ca are vreo 2 ani si ceva pe putin parfumul asta. A nu se pulveriza pe haine albe ca le face roz!


Lumanarea Glade Chocolate and Honey a fost super, doar ca nu mirosea nici a ciocolata nici a miere. De altfel mirosul nu mi s-a parut deloc gurmand, dar poate sunt nebuna! Da, era dulce, era puternica (daca o lasam aprinsa o ora mirosea tot apartamentul), mi-a placut! Lumanarile Glade mi se par ok ca raport calitate pret, ard frumos, pana la capat, chiar nu am nimic de reprosat si daca ma voi decide sa mai cumpar lumanari, la ei apelez.

Bifazicul Balea a fost favoritul meu pentru mult timp. Apoi l-am abandonat dar acum mi se facuse dor de el. E tot bun, dar mai bun e cel de la Nivea. Cum eu nu prea folosesc rimel super rezistent ma descurc si cu micutul aici de fata si posibil s ail cumpar tot pe el. Daca purtati mult machiaj sau produse greu de indepartat, apelati la Nivea. 

Crema cu uree 15% de la TIS luata din plafar la recomandarea unei prietene. Cremele cu uree sunt recomandate pentru piele foarte uscata, iar eu am cumparat-o pe aceasta in special pentru a o folosi pe calcaie. E FANTASTICA! Pretul e micut comparativ cu al altor creme cu uree de prin farmacii (in jur de 10-15 lei a fost), e foarte spornica si face treaba de nu va pot spune. Am folosit-o uneori si pe maini ca tratament intensiv, dar ma enerva pelicula pe care o lasa. Oricum e magica, ma duc curand sa mai cumpar un tub!

Mini lotiune Twisted Peppermint de la Bath and Body Works pe care am folosit-o cu maxima zgarcenie pentru ca am iubit mirosul asta! Sufar ca momentan nu mai gasesc pe nicaieri la noi produsele lor. Adevarul este ca aromele sunt fantastice, dar asa ca hidratare nu sunt "cele mai cele". Asta nu inseamna ca daca as avea acces la ele nu as face ravagii. In special editiile astea limitate de sarbatori ma ucid. Lotiunea asta mirosea a bomboane de ciocolata cu menta si dadea o senzatie de racoare pe piele. LOVED IT!

Demachiant They're Real de la Benefit pe care l-am putut folosi cam de trei ori. Sincer nu am observat sa faca nimic atat de interesant incat sa justific pretul deloc micut. Ba chiar aveam impresia ca imi lasa tenul un pic uleios, noroc ca oricum dupa demachiantul crema folosesc si un gel de curatare. I'll stick with Bioten any day!


Balsamul de buze EOS varianta cu fructul pasiunii parca a fost ok. Si atat! L-am folosit pe tot, dar nu as mai cumpara inca unul. Nu hidrata atat de bine pe cat am eu nevoie in sezonul rece. Nu a fost nimic revolutionar din punctul meu de vedere. Da, ambalajele sunt mega simpatice dar voi decideti daca merita sa platiti doar pentru ambalaj. Sau ma rog, pentru alte persoane poate ca e eficient.

Pump Up Extra Lash Mascara de la Miss Sporty nu a reusit sa ma impresioneze. Review-ul e aici daca vreti detalii. Nu l-as mai cumpara a doua oara. 

Si acum tristele despartiri. Sleek Sunset a fost folosita anul trecut pe cat posibil. Culorile inca imi plac, dar adevarul e ca gandindu-ma la varsta fardurilor trebuie sa fiu rationala. Nu merita sa o mai tin. Daca vreodata chiar nu pot trai fara ea, o gasesc de cumparat oricand. Fardul crema de la Illamasqua in nuanta Dellirium mi l-a pasat Alina...acum ceva vreme. E foarte misto, l-am folosit ca fard simplu, ca baza pentru fardurile clasice si ca blush. Pare totusi neatins desi m-am jucat enrom cu el. Sansele sa il termin sunt mici si adevarul e ca e vechi. Produsele crema nu rezista vesnic si pentru ca am impresia ca miroase un pic diferit prefer sa nu mai risc. Quad-ul MAC mi l-a daruit la baby shower-ul meu o tipa tare faina! Ati auzit da? Babyshower! Fii-mea face 6 ani anul asta for Pete's sake! Unul din farduri l-am dat gata folosindu-l pe sprancene zilnic timp de vreo doi ani. In fardul maro inchis e uzura zdravan la fel ca si in cel sidefat bej-roz. Ma doare inima dar chiar nu are sens sa il mai tin. Pastrez inca din exact acelasi cadou un fard duo baked de la MAC, dar stiu ca si vremea lui e aici. Inca nu pot!

Cam asa se prezinta situatia. Plus inca vreo 5 oje trimise la alte case si desigur cu lipstainurile astea care au parasit incinta imediat! Project 10 Pan merge si el binisor, sunt pe drumul cel bun. Nu m-am descurcat chiar rau, nu? Sa vedem ce aduce luna asta!