miercuri, 18 mai 2016

Sa bati din palme cu o singura mana

Cand am luat Croitoreasa de la Dachau am ales de pe libraria online preferata inca o carte. Cea despre care va vorbesc azi. Mi-a luat enorm de mult sa o termin, lucru atipic pentru mine. Nu as putea spune ca nu mi-a placut, doar ca mi-a dat o stare tare ciudata, desi intamplarile din acest roman nu au nimic in comun cu viata mea.

Sa bati din palme cu o singura mana e o enciclopedie a durerii. A mizeriei fiintei umane vaduvite de iubire si sentimente profunde. A dezradacinarii si pierderii reperelor personale. E o carte in care soarta personajelor apare ca un lung drum prin intuneric, sorbind din mintea ta orice urma de fericire. Cred ca de aceea mi-a fost greu sa citesc, simteam cumva ca romanul asta e un parazit pentru sufletul meu. Nu ma intelegeti gresit, e scrisa extraordinar de bine, Richard Flanagan e un psiholog al naibii de bun si reuseste sa redea fatete putin aratate ale suferintei umane. Desi nu a fost pagina in care sa ma pot identifica cu vreunul din personaje, am simtit pentru toti o empatie care mi-a rupt inima in doua si m-a lasat cateva zile cu un gust tare amar. Pentru ca genul asta de viata exista si unii oameni o au. 


Actiunea cartii este plasata in Tasmania, Australia, pe doua planuri paralele. In 1954, cand Sonja a ramas doar cu tatal sau dupa ce mama i-a parasit intr-o noapte geroasa si in 1989 cand tanara se intoarce in locurile care i-au marcat copilaria. Speranta ca va putea sa isi ierte tatal alcoolic pentru felul in care a facut-o sa sufere e lumina care razbate din toate paginile, laolalta cu speranta ca intr-o buna zi mama sa se va intoarce. Pentru mine e greu sa privesc vieti marcate de greselile profunde ale parintilor, adulti tarati de actiuni pe care altcineva le-a decis pentru ei intr-un trecut prea indepartat ca sa si-l aminteasca uneori. E greu sa cresti oameni si sa nu te invinovatesti, asa cum e tare usor sa "ii strici" pentru totdeauna. Ce se intampla cand dorind sa iti reconstruiesti viata sfarsesti prin a-ti darama viitorul? Santierul de munca in care se petrece mare parte din actiune pare o gaura neagra in care se pierd zeci de destine.

Povestea Sonjei e sfasietoare si nu vreau sa va spun daca deznodamantul va fi unul fericit sau nu. Va indemn doar sa cititi aceasta carte intr-o perioada in care sunteti intr-o stare sufleteasca si psihica buna, ca sa nu va lase fara energie vitala cum mi-a facut mie. As mai citi si altele dintre cartile lui Flanagan? Deocamdata as spune pas, dar poate la un moment dat o sa ne mai intalnim.

miercuri, 11 mai 2016

Magazin Farmec in Sibiu? Da, va rog!

Trebuie sa recunosc ca entuziasmul cu care am ajuns ieri la lansarea oficiala a primului magazin Farmec in Sibiu era un pic specific copiilor mici care intra intr-un magazin cu dulciuri. Atatea produse indragite, atatea lucruri noi si interesante de descoperit! Toate intr-un singur loc! Eu zic ca suna un pic a Rai, nu? 


Situat intr-o locatie ultracentrala din orasul nostru, magazinul Farmec imbina cu succes ceea ce brandul romanesc reprezinta pentru mine. Traditie si inovatie sub acelasi nume suna a treaba destul; de dificil de obtinut, nu? Si totusi uite ca se poate si mie imi creste inima ca un cozonac bine dospit cand vad ca se poate. Se poate si romaneste si acest exemplu e demn de tinut minte. Hopa, stai sa ma domolesc cu patriotismele si sa ma intorc la detaliile legate de magazin.



Dupa magazinele din Cluj, Arad, Timisoara si Targu Mures, Sibiul a fost urmatorul ales. Si Farmec nu se opreste aici pentru ca in plan pentru viitorul apropiat mai sunt in carti inca patru magazine in tara. 




Faptul ca gasesc in magazin TOATE produsele din portofoliul lor ma incanta deoarece asa stiu sigur ca nu mai e nevoie sa vanez prin tot orasul "acea" chestie pe care mi s-a pus pata si care pare ca s-a ascuns in gaura de sarpe. (Am avut asa, un mic fior nostalgic cand am gasit si raftul bine aprovizionat cu produsele lor de ingrijire a locuintei. Sunt convinsa ca toti am crescut cu amintirea sticlei de Triumf si Nufarul.) Ba mai mult, in magazin la ei pe langa faptul ca produsele sunt frumos prezentate ca niste adevarate vedete sub luminile reflectoarelor, clientii pot beneficia de consultanta necesara pentru alegerea produselor potrivite. Va mai spun si ca putem beneficia gratuit de o dermoanaliza a tipului de ten, o consultatie care ajuta la stabilirea tipului de ten si a problemelor specifice acestuia? Va spun pentru ca mie mi s-a parut super treaba asta. Asadar Farmec ne vrea bine informati in legatura cu nevoile pielii noastre.







Ambianta din locatie este extrem de placuta, drept sa spun te cam imbie la shopping. Totul e aerisit, designul minimalist pune in evidenta gamele binecunoscute de noi, citatele de pe pereti te inspira si te indeamna sa iti sondezi un pic propria persoana. Sincer va spun ca am ramas placut surprinsa si cred ca senzatia asta transpare si prin randurile din acest articol. Un lucru tare fain facut, bine gandit din toate punctele de vedere, venind in intampinarea nevoilor tuturor romanilor (produse care exista de zeci de ani si au preturi super prietenoase, produse noi care beneficiaza de tehnologii inovative si sunt adresate unei clase de consumatori ceva mai "in tema").



Sa nu uit sa ii multumesc lui Dee ca a impartit cu mine pozele ei cele frumoase facute in magazin. Daca era baza pe aparatul meu cel antic nu iesea treaba treaba! Ca de obicei ma salveaza ea. Thanks friend!

In plasuta fermecata primita la final am gasit cateva produse din noua lor gama cu ulei de mac si doua dintre noile creme epilatoare: una pentru mine, una pentru domnul (care s-a prefacut un pic jignit cand i-am pus tubul in fata ochilor ieri, ca deh, nu da bine sa strici imaginea de "domnul duritate"). Promit sa revin cu impresii despre aceste produse dupa ce le pun bine de tot la treaba.

Iar voua va recomand cu drag sa vizitati magazinul Farmec daca aveti drum pe aici. Promit ca nu o sa va para rau!


marți, 3 mai 2016

Un altfel de wishlist

De cand ma stiu cartile au fost pasiunea mea cea mare. Nu, nu cosmeticalele, desi vin si acelea tare din urma. Pe carti mi-as fi cheltuit mereu cu draga inima si ultimul leu, lucru pe care de altfel il faceam frecvent in generala si liceu. Alocatiile si bursele mele erau ori economisite cu zgarcenia unui Hagi Tudose, ori sparte integral pe carti care nu starneau nici o urma de interes colegilor mei de generatie. Adica pe bune, cine naiba s-a mai dus sa cumpere pentru ca si-a dorit "Istoria literaturii romane" a lui G.Calinescu si apoi a tarat piatra aia de moara prin autobuz pana acasa?

Anii au trecut si boala a ramas, dar incerc sa o tin sub control. Ma ajuta faptul ca nu prea am spatiu sa imi depozitez "comorile" si faptul ca ma lupt cu Katia pentru hegemonia asupra rafturilor, pentru ca da, i-a transmis genetic microbul asta! In general cumpar carti cu preturi prietenoase pentru ca nu imi place sa dezechilibrez bugetul. Si nu prea dau banii pe carti de tip "glossy" cum le spun eu, carti "la moda" (carti de lifestyle in general, acele coffee table books, cum li se spune in lumea buna). Numai ca om sunt si eu si exista cateva carti de genul acela pentru care mi se accelereaza pulsul, dar nu ma indur nici de a naibii sa platesc pretul usor piperat si sa ocup spatiul cel pretios cu ditamai tomurile de superficialitate.

So here goes nothing!

Dupa cum probabil stiti daca ma cititi de mai mlt de doua zile, sunt OBSEDATA de Harry Potter. Harry Potter a fost copilaria si adolescenta mea, am citit cartile de nenumarate ori si le recitesc oricand am o perioada mai meh in viata. Imi plac de fiecare data la fel de mult, sunt capabila sa raspund cam la orice intrebare legata de seria Harry Potter si daca as putea sa plec la Hogwarts as face-o fara sa clipesc. Cu toate astea nu ma lasa sufletul sa adaug la colectia mea primul volum ilustrat din serie. Dar inima mea plange dupa el si cred ca as baga divort si m-as marita cu cartea aia daca as putea! Maybe one day I will.


Si daca tot zic de dureri Harry Potteresti, nu ar strica nici setul Hogwarts Library care contine Fantastic Beasts and Where to Find Them, Quidditch Through the Ages si The Tales of Beedle the Bard. Simt cum imi lasa gura apa numai cand ma gandesc!


Trecand peste aceste prime dorinte usor copilaresti dar intense, ajung la alea mai "de domnisoara".

Stiu ca e dubios, dar mie imi place personajul construit de Dita Von Tesse din propria ei fiinta. Pentru ca am o fascinatie bolnava fata de tot ce inseamna retro, pinup and the works, dorinta de a afla toate chicitele care tin de ritualurile ei de infrumusetare e intensa. In toamna comandasem cartea ei Your Beauty Mark, dar o incurcatura a facut sa nu mai ajunga niciodata la mine. Am luat-o ca pe un semn ca nu e cazul sa dau peste 100 de lei pe un volum lucios si am renuntat. Dar as minti sa spun ca nu o mai vreau inca.
Marea iubitoare de vintage, Andreea Balaban mi-a infipt o sageata in inima in urma cu ceva luni cand a mentionat intr-un clip cu favorite cartulia asta, Encyclopedia of the Exquisite. Am cautat informatii despre ea si linistea mi-a pierit. E istorie pura in cartea asta, desigur, istorie pura sub forma unor nimicuri care ne plac noua femeilor, but hey, what can you do?


Garance Dore e pentru mine un exemplu de femeie "care poate". Poate sa creeze un brand personal, sa faca tot ce ii trece prin cap, construind pe parcurs o imagine inspirationala si aspirationala. Din cauza asta nu mi-ar parea deloc rau sa pun mana pe cartea ei Love, Style, Life. Presimt ca mi-ar pica bine sa o rasfoiesc din cand in cand.


How to be a Parisian Wherever you are mi-a atras atentia din cauza ca am vazut-o ca recuzita in atatea poze de Instagram incat mi s-a acrit. Sa ma ierte Dumnezeu pentru ce o sa zic dar sunt sigura ca la unele domnisoare a fost strict recuzita pentru ca multe sunt straine de ce inseamna lectura oricarei alte fituici mai lunga de o pagina si care nu e insotita de 20 de poze. Acum dati cu pietre! Adevarul e ca tocmai din cauza asta initial am zis ca sigur e vreo balarie de carte. And yet, fascinatia persista si mi-as dori sa ma conving singura daca e o balarie sau nu! Because I am weird like that si am dat o sansa pana si pentru 50 Shades of Grey.


Pretty Honest a lui Sali Hughes se recomanda ca o mica enciclopedie de secrete feminine, asa ca e lesne de inteles de ce ma tenteaza. Adevarul e ca la fel cu majoritatea cartilor de pe lista asta, nu as simti neaparat nevoia sa o detin. M-as multumi si sa o parcurg cap coada o data, ca sa vad daca e chiar atat de interesanta pe cat cred eu.

Cand eram mica citeam cu mare interes niste carti de pe vremea comunismului care te invatau cum sa iti pregatesti masa si casa pentru a deveni gazda perfecta pentru oaspetii tai. Si mama ce imi placea sa citesc cartile alea. Cred ca e de inteles in acest context de ce All in Good Taste a lui Kate Spade ma atrage cam cum atrage un bec aprins bazdaganiile neidentificate. Nici nu mai spun ca imi place coperta cu "pata de vin rosu" pentru ca...VIN ROSU!


Moda. Istoria completa a lui Marnie Foggs mi se pare ceva tare fain de avut in casa. Chiar daca nu esti fashionista convinsa (ceea ce eu clar nu sunt), uneori detaliile despre evolutia modei pot fi tare interesante. Dupa ce am citit pe nerasuflate 12 creatoare care au schimbat istoria de Bertrand Meyer Stabley, m-am convins inca o data ca hainele spun propria lor poveste despre societate. Absolventa de sociologie care gaseste o justificare in orice nebunie...iata-ma!


Si ca final apoteotic, daca esti obsedat de carti banuiesc ca e firesc sa vrei o carte despre ele, nu? The Bookshop Book, numai titlul si imi face pielea de gaina de emotie. O incursiune in cele mai celebre librarii din lume, in locurile preferate de autorii cunoscuti, in acele "insule ascunse" pline de volume prafuite? Mai intrebi? Da, te rooooog!


Despre lista de carti "de citit", beletristica that is nu va spun nimic deocamdata. E suficient sa stiti ca niciodata nu scade sub 30 de titluri, oricate volume as cumpara sau imprumuta de la prieteni sau biblioteca. The thirst is real!

P.S: Mie mi s-a parut interesant in contextul "lifestyle and beauty" sa va arat listuta asta de carti mai putin serioase. Acelea le rezerv pentru recenzii. Sper sa nu fie un articol prea plictisitor, mie mi-a fost un maxim drag sa il scriu!

luni, 2 mai 2016

This or that?

Nu prevedeam pentru azi o postare, dar ceilalti membrii ai familiei inca dorm tun incercand sa isi refaca energia consumata ieri. Asa ca eu, trezita de la 7 (tarziu I should say) si cu cafeluta in bot nu am altceva mai bun de facut decat sa tacan din taste. Pe urma vedem incotro pornim!

Articolul de azi il scriu ca sa va cer indrumari. Pe wishlist la mine se regasesc in special lucruri de care am nevoie in momentul de fata. Numai ca la toate stau in dubii ce sa cumpar avand in vedere cate variante sunt pe piata. Si aici intervine "votul" vostru. Eu va spun ce ma tenteaza si contez pe feedback in legatura cu ce ati folosit voi si v-a placut sau ce credeti ca ar fi mai interesant. Incepem jocul asta?

Mi se termina crema pentru fata si din pacate la mine Aquafluide de la Bioderma nu a functionat atat de bine ca la alte persoane. Asa ca a doua oara nu o mai cumpar. Cuget intruna daca sa iau Hydrabio Perfecteur SPF 30 de la Bioderma, sau sa schimb brandul si sa testez Vichy Ideal Soleil SPF 50 Mattifying Face Fluid Dry Touch (mamica ce mai denumire!). Recunosc cinstit ca pana anul trecut in afara de spf-ul mare pe plaja, crema mea de zi cu zi avea spf 15. Si nu ma simteam amenintata neaparat! Am zis insa ca e cazul sa devin matura si echilibrata si sa ii dau cu spf cum trebuie. Numai ca tenul meu nu pare sa fie mare fan al acestei decizii. 

 


Bioderma suna bine pentru efectul de iluminare si blurr pe ten (or so I am hoping). Vichy suna bine pentru efectul de matifiere, dar nu am reusit sa gasesc informatii in legatura cu felul in care se comporta ca baza de machiaj. Which one will it be? Sau voi abandona miseleste lupta cu SPF-ul si voi reveni la proastele mele obiceiuri care imi faceau pielea sa arate ok?

De cand s-a terminat exfoliantul Neutrogena caut ceva care sa ma uluiasca la fel de tare fara a ma incurca prea tare cu comandatul online. Am in vizor doua produse. Despre masca exfolianta Freeman cu carbune si zahar am tot auzit povesti care suna prea frumos sa fie adevarate. Am avut candva in Paleolitic o masca ananas de la ei, ceva Enzyme Peeling si stiu ca imi placea desi prima data am crezut ca o sa imi pice toata pielea o data cu ea. Al doilea candidat este tubuletul asta simpatic de la Ziaja, din gama Manuka Tea Tree. A fost si exfoliantul asta laudat in toate zarile asa ca tentatia e mare. Am stat departe de el pana acum pentru ca tenul meu era normal cu tendinte de uscare. Not anymore, acum e normal cu tendinte de ingrasare, asa ca ma gandesc ca ar merge.



Pentru ca Too Faced Chocolate Soleil e folosit putin, as cam avea nevoie de un bronzer spre care chiar sa intind mana si cu care sa ma inteleg. Cele doua spre care bate inima cu putere sunt Honey Bronzer de la The Body Shop si Benefit Hoola. Cel de la The Body Shop stiu sigur ca e potrivit pentru moace de stafii ca mine, asa ca din punctul asta de vedere nu imi fac mari probleme. Hoola nu sunt sigura ca mi s-ar potrivi, but God I want it! Aici o sa trisez un pic si o sa pun si un al treilea candidat, Bahama Mama de la TheBalm, care e super iubit. In ambalaj imi pare cam inchis dar toata lumea sustine ca nu e deloc asa.

 


So...this or that?