vineri, 13 octombrie 2017

Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni - recenzie de carte


Pe Printesa Urbana am descoperit-o cam in perioada cand eram gravida. Pe atunci nu avea copii si pe blogul ei nu existau inca articole de parenting. I-am luat blogul la citit de la origini pana in prezent si am ramas prin zona. De-a lungul anilor s-au schimbat multe si recunosc ca au fost momente cand am simtit ca nu mai rezonez cu anumite opinii. Ba mai mult, au fost momente cand m-a enervat de-a dreptul cu abilitatea ei de a le face pe toate deodata si pe toate bine. Asta era desigur o problema a mea la caput, independenta de ceea ce face si este de fapt Ioana Chicet-Macoveiciuc. Noroc ca incet incet caputul meu se indreapta.

Cartile i le-am cumparat si citit toate. Atat cele pentru adulti, cat si cele pentru copii. Fii-mea adora povestile Ioanei si trebuie sa admit ca are toate motivele. Celalalt roman al ei, Miercuri, respiram l-am citit, m-am amuzat, a fost misto. Nu mi-a dat insa lumea peste cap si nu m-a lasat neaparat cu o revelatie. A fost o carte faina. 


Si apoi...Ioana a anuntat lansarea primului ei roman de dragoste. Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni. Zic hait, ce o mai fi si cu minunea asta? Pfff si ce titlu super lung de il uiti pana il termini de rostit! Am rezistat si nu am facut precomanda. Si apoi n-am mai rezistat pentru ca deja TOATA lumea citea cartea asta si spunea ca e fabuloasa. Oameni ale caror opinii inseamna ceva pentru mine erau zgaltaiti de romanul asta. 

Am dat comanda direct pe site-ul Editurii Univers (intre timp o gasiti cam peste tot online si banuiesc ca si in librariile fizice - in care eu n-am mai ajuns de ceva vreme) si am asteptat-o cu inima cat un purice. Apoi am inceput sa citesc si s-a auzit sunetul ala continuu de la aparatele de monitorizare cardiaca. Murisem pentru lume pana cand am inchis cartea, la ultima pagina!

Habar nu am exact cum a reusit sa faca asta, dar m-a prins, m-a rascolit, m-a spart in bucati si m-a adunat la loc. Mi-a amintit de lucruri si oameni, mi-a amintit de alte vieti si de intrebari fara raspuns. M-a facut sa plang si sa zambesc pentru acum. Nu am putut sa o las jos. Mi-am ignorat sotul, copilul, treburile casnice, nevoia de a merge la baie si de a manca. 

Am terminat-o noaptea tarziu, am adormit greu, m-am zvarcolit pe toate partile si m-am trezit bolnava. Imi ardeau ochii in cap, ma dureau tamplele si simteam ca ma ia cu frisoane. ATAT de buna e cartea asta! 


Povestile de dragoste din ea, luptele interioare ale Oanei, personajul principal...e imposibil sa nu regasiti macar o frantura din voi in randurile cartii. E imposibil sa nu simtiti si voi lucrurile alea in timp ce cititi. 


Am vrut sa scriu atunci imediat despre cartea asta, despre Ziua in care la capatul celalalt al iubirii n-a mai fost nimeni, dar nu am putut. Imi pierdusem cuvintele. A trebuit sa las sa treaca o zi, sa imi decantez gandurile si sentimentele, sa inteleg ce m-a facut pilaf in halul asta. Poate combinatia de durere si vindecare atat de vie in fiecare pagina, poate senzatia de deja vu pe care o aveam in unele momente. Poate senzatia ca desi nu e povestea mea, e totusi si a mea. Linistea aia perfecta care vine dupa un zbucium. Tacerea din capul meu, pacea care mi-a inundat fiinta! Nu, nu pacea...impacarea. Cu ideea ca toti suntem defecti dar ne putem repara bucata cu bucata, ca perfectul nu exista dar exista binele si acumul.

Nu pot sa va dezvalui nimic din actiune pentru ca daca as face-o nu m-a mai putea opri si ar trebui sa dezbat fiecare aspect si atunci ar fi un lung spoiler aici. Nu vreau asta! Vreau sa cititi cartea si sa imi spuneti daca sunt eu nebuna! Poate m-a prins in momentul prielnic, sigur a fost si asta, dar mi-e greu sa cred ca e vorba doar de starea mea din perioada aceasta. Cred realmente ca Printesa Urbana a trecut la nivelul urmator cu romanul asta. Si prevad ca daca va pastra directia o sa faca lucruri chiar si mai mari decat a facut deja. Si eu nu o sa o mai detest pentru asta. Pentru ca am inceput sa fac pace cu mine!




Un comentariu:

  1. Da, da si iar da! Mi-a placut la nebunie aceasta carte si am devorat-o rapid si am ras si-am plans si m-am regasit in ea!
    Minunata!

    RăspundețiȘtergere