Nu vi se pare ironic ca in ultima postare vorbeam despre cat de inflexibila sunt si cat nu imi place sa ies din ritm, iar apoi zbang m-am trezit ca sunt parte dintr-un ditamai valul de nesigurante si necunoscut? Ei bine, cel putin stiu sigur ca pentru multi lunile astea au adus schimbari de perspectiva si de focus, ca ne-au dat palme dupa ceafa si ne-au facut sa ne raportam diferit la toate plangerile noastre meschine de zi cu zi. Mai stiu si ca din pacate sunt si mai multi care nu o sa ramana cu nimic din toata povestea asta, multi care o sa uite dupa cateva saptamani, multi care o sa nege dimensiunea istorica a acestor zile. Din punctul meu de vedere, viata nu va mai fi la fel si nici nu ar trebui sa mai fie!
Banuiesc ca nu doar eu am vazut in perioada asta masti cazand, oameni disparand in neant pentru ca in afara cazului cand au nevoie fizic sa ii ajuti cu ceva, nu simt nevoia sa te caute niciodata. Cercul meu de prieteni si cunoscuti a devenit brusc foarte mic si intr-un fel ma bucur. Mereu am fost genul de om care prefera nitica distantare sociala sincera in locul relatiilor artificiale, de complezenta, eventual presarate cu bezele din varful buzelor si imbratisari tepene. Desi sunt o fire sociabila, recunosc ca sunt nitel tepoasa si foarte selectiva, iar daca e sa fiu complet sincera, greu ma scoti din habitatul meu natural. Acum cu atatea mijloace de "tinut legatura" te-ai astepta ca lumea sa fie acolo chiar daca nu e. Ei bine, in foarte putine cazuri am auzit vesti daca nu am fost eu prima care a sunat, a dat mesaje, a cautat. Si in general asta fac, sunt omul care intreaba de sanatate, care vrea sa stie cum e fiecare, cheltuindu-ma in sapte zari si primind in schimb zgomot de greierasi.
A fost o perioada de autoreflectie (doooh cat de gol a ajuns sa sune cuvantul asta), de exorcizare, de nervi zilnici si frustrari mici si mari. Am reusit sa ma simt un om nasol la sfarsitul majoritatii zilelor, dar cumva mi-am spus ca aia e, lucrez cu ce avem la indemana. La fel ca trei sferturi de planeta mi-am dereglat si eu complet programul de somn si am functionat pe mult prea multa cafea neagra, dulciuri si junk food in general. Am gatit atat de mult incat nu visez altceva decat o ciorba facuta de altcineva decat de mine! Am facut curat obsesiv si totusi daca ar veni cineva in vizita (good thing ca nu vine), tot haos ar reusi sa gaseasca. Am incercat sa "fiu productiva" si apoi am zis "fuck this shit!" Nu pot sa fiu productiva cand mintea mea rumega non stop tot felul de probleme!
Overall suntem bine. Toti ai casei. Izolati, cu nervii nitel zdruncinati, dar bine. "O sa treaca" la un moment dat, dar pentru mine personal, nimic nu ar mai putea fi la fel ca inainte. Firea mea e departe de optimism, dar cumva stiu ca o sa inhamam iar boii la caruta curand. Cum va arata caruta aia dupa lunile astea, n-as stii sa va spun! Cert este ca daca avea cineva impresia ca beneficiaza de timp nelimitat, probabil ca acum s-a prins ca nu e asa! Daca cineva mai credea in cat de buni si empatici sunt oamenii, probabil a avut niste socuri extreme in zilele astea care au aratat cine pe unde se plaseaza ca nivel de implicare sociala si inteligenta (si la mansarda si emotionala).
Indemnurile la calm si zen extrem au venit in general de la cei care nu pot pricepe ca dincolo de universul lor destul de privilegiat exista oameni care in lunile astea au pierdut cam tot. Orice urma de siguranta firava pe care o aveau. Nu e cazul nostru, noi ne tinema creierul si mainile ocupate, dar nu putem baga capul in pamant ca strutul. Nu toti sunt bine! Nu poate fi mereu totul despre noi noi noi. Self care si self love nu poate fi mereu egoism si individualism. Poate unii nu stiu cum e in alti papuci, poate traiesc zilnic doar cu ce le e familiar. Pentru ei nu se va schimba mare lucru.
Dupa atata singuratate, izolare si distanta poate vom invata sa alegem mai bine pe ce irosim minutele alea pretioase si pe cine am vrea cu adevarat in preajma. Cat de importante sunt lucrurile alea pentru care ne rupem zilnic spinarile, cat de important este sa "parem" in loc sa fim? "Imparatul este gol!" cam asta am observat. Stilul de viata cu poleiala perfecta de pe social media pare si mai fortat din izolare si nu tine de cald. Hainele de firma afisate ostentativ nu te feresc de virus mai bine decat hainele celor imbracati din second hand. Innebunesti fara mers la cafenele, mall, salon, dar poti trai si fara, here u are, alive and kicking. Prioritatile s-au schimbat si au revenit spre ce trebuia sa conteze mereu. Cat de om e fiecare. Indiferent de statut social, nivel de educatie sau financiar, masca dupa masca a picat. Pacat ca unii le vor relua din cui incercand sa pretinda in continuare ca aceea e fata lor reala!
Poate unele paragrafe suna a hate sau predici goale. Imi asum lucrul asta, dar va spun sincer ca nu despre asta este vorba. As fi ipocrita sa pretind ca mie nu imi plac lucrurile frumoase, ca eu cumpar doar strictul necesar din orice, ca sunt vreo Mother Teresa! Not the case! Ideal ar fi insa ca acele "extra added bonuses" din viata noastra sa nu fie "lumina care ne ghideaza" si nici "scuipatul in ochii" celor care nu sunt pe aceeasi treapta cu noi. Whatever that means! Sigur ca imi lipseste o plimbare prin Pepco si Nobila Casa. Sigur ca as fi avut de probat niste colanti in Decathlon si o rochie in H&M. Normal ca as fi mancat o inghetata din aia buna pe promenada in centrul orasului! Will I survive without them!! Evident!
Sper ca toata lumea e bine! Va astept cu feedback in comentarii. Revin curand cu niste recenzii de carte si vreo doua produse faine descoperite in ultima vreme. Asta ca sa schimbam un pic tonul acestui articol!


























