Culoarea - recenzie de carte

Dupa cum v-am spus, cand am comandat Miniaturista  mi-a fost imposibil sa ma opresc, asa ca in cos mi-a mai aterizat un volum din sectiunea carti beletristica. Da, stiu, e o boala grava! Am un teanc de carti de citit care ma intimideaza si totusi nu ma pot opri din a vrea altele si altele. Wishlistul meu e kilometric. 

Citisem de multe ori despre Culoarea de Rose Tremain. Desi stiam ca aceasta autoare e una prolifica si apreciata nu pusesem inca mana pe nici una din cartile sale. Pentru ca in libraria online de baza aveam romanul acesta cu o reducere semnificativa, am decis ca momentul potrivit a sosit. Si Doamne, bine am facut! Chiar daca nu fac asta de obicei, va spun din capul locului ca mi-a placut extraordinar de mult! Si dupa ce am dat cu spoiler, va explic si de ce.

Joseph si Harriet Blackstone sunt proaspat casatoriti. Motivele care au dus la aceasta uniune sunt departe de romantismul la care am putea spera. Totusi cei doi sunt hotarati sa cladeasca un viitor luminos impreuna si pornesc spre taramul fagaduintei lor. Parasesc Anglia pentru Noua Zeelanda, luand-o cu ei si pe mama lui Joseph, Lilian. E mijlocul secolului al XIX-lea, momentul cand goana pentru aur prinde amploare pe taramurile unde cei trei planuiesc sa inceapa o viata prospera. Lesne de inteles ca mirajul bogatiei il va atrage in mreje pe Joseph iar evenimentele ce vor decurge din aceasta obsesie se inlantuie cu rapiditate.

Daca ma cititi de ceva vreme stiti deja ca am o mare slabiciune pentru romanele istorice, mai ales cand sunt scrise bine. Si Culoarea e fix acel gen de roman! In ciuda faptului ca pe alocuri poate deveni plictisitoare prin descrieri, n-am simtit nici un moment ca ar fi un chin lectura. M-am plimbat prin locuri pline de farmec, prin vai stancoase pline de pericole, am scormonit argila cu unghiile incercand sa prind un strop din praful aurifer...am fost acolo. Va avertizez pentru cei pudibonzi ca sunt anumite pasaje care va vor starni dezaprobarea. Ma bazez insa pe faptul ca suntem oameni maturi si ca putem trece peste asta, intelegand ca pentru ca o carte sa semene cu viata reala...ei bine, trebuie sa semene cu viata reala!

Am indragit-o pe Harriet si l-am dispretuit profund pe Joseph. As fi vrut sa imi fie mila de el dar nu am reusit. L-am vazut ca pe un om cazut care a adaugat putin cate putin la greselile trecutului de care incercase cu disperare sa fuga. Mi l-am imaginat ca pe genul de barbat pe care daca l-as intalni in viata reala as vrea sa il palmuiesc. Harriet in schimb si-a castigat locul in galeria eroinelor stoice, care isi sufleca manecile si fac ce e de facut! In galeria literara a femeilor cu care as vrea sa seman macar 2%, pe care soarta nu le ingenuncheaza, care nu renunta la lupta oricat de disperata ar putea parea situatia, oricat de "fara de iesire".

Ce se intampla in final cu cei doi? Reuseste Joseph sa isi implineasca marele vis de a fi un om bogat? Reuseste Harriet sa isi umple golul din inima? Se va schimba relatia celor doi pana in final? Nu va dezvalui mai mult, va invit doar sa comandati cartea si s ao devorati repejor!

Miniaturista - recenzie de carte

Era o dimineata sufocanta pe strazile din Sibiu. In buna traditie eu si Katia am intrat intr-o librarie sa "ne racorim". De fapt sa ne plimbam degetele pe cotoare reci de carti si sa rasfoim pagini. E un hobby cam dubios, dar hey, asta este! Privirea mi-a cazut pe o carte despre care nu auzisem. M-a atras ca un magnet. Ajunsa acasa am facut un research de fix 30 de secunde dupa care am adaugat-o in cos pe libraria online preferata (mai face cineva asta? research in librarie fizica si apoi cumpara online ca e mai ieftin?)

Am asteptat coletul cu mare nerabdare si am inceput sa citesc imediat ce am primit-o. Desigur ca din sectiunea de carti beletristica am mai adaugat in cos inca un volum, ca sa nu se simta Miniaturista singurica. Despre acea carte va povestesc curand...Numai ca pe urma a urmat concediul si nu am apucat sa va vorbesc despre ea. Miniaturista de Jessie Burton este un roman istoric, plasat in secolul al XVII-lea intr-un Amsterdam condus in principal de fanatism religios. Nella Oortman soseste in toamna lui 1686 in casa celui care i-a devenit sot, bogatul negustor Johannes Brandt. Nella e o tanara care viseaza la o viata fericita dupa ce a trait lipsurile datorate nechibzuintei tatalui sau care isi lasase familia ingropata in datorii. 

De la bun inceput Nella simte ca e singura si ca in aerul somptuasei case misterele plutesc sufocand-o. Johannes e mai mult plecat, o evita si se incuie in biroul sau refuzand sa o intalneasca prea des. Tanara e lasata in compania cumnatei sale, Marin, o femeie rece, excesiv de evlavioasa si extrem de critica. 

Totul e pe cale sa se schimbe pentru Nella cand va primi cadoul de nunta ales de sotul sau. O casa miniaturala, replica a propriei gospodarii. Dornica sa isi completeze camerele tanara apeleaza la ajutorul unui minaturist, dar ceea ce urmeaza o umple de neliniste. Persoana care ii trimite miniaturile pare sa cunoasca ascunzisurile intregii lor case, stie toate secretele si trimite semne pentru Nella, dar aceasta nu reuseste sa le descifreze decat atunci cand e prea tarziu. 

Desi finalul m-a dezamagit crunt pentru ca cel mai mare secret nu a fost dezvaluit, cartea asta m-a tinut ca pe ace si mi-a placut. Mult! Trateaza niste subiecte tare interesante in contextul istoric dat si sunt convinsa ca orice fan de fictiune istorica ar gasi aceasta lectura ca o adevarata delectare. Nu pot dezvalui mai ult pentru a nu va strica placerea lecturii, dar credeti-ma ca merita din plin sa va rupeti din timpul vostru.

Veti descoperi o lume fascinanta, veti incerca sa intelegeti mecanismele din spatele negotului cu zahar, veti dispetui personajele si apoi le veti plange soarta nemiloasa, o sa ajungeti sa o indragiti pe Nella pe parcursul transformarii ei din copilita nestiutoare in femeie puternica pe umerii careia apasa secretele intunecate ale noii sale familii.

Ati citit aceasta carte? As fi curioasa ce impresie v-a lasat.

July Empties

Cred ca am rugina la incheieturi de cand n-am mai scris. Si praf pe creier. Si ce e mai rau, m-am cam invatat asa. Mi-e greu si lene sa ma mobilizez, dar azi am venit cu un nou set de goliciuni. Destul de zdravana productia de luna trecuta, dar prevad ca si mai zdravana va fi cea de pe august.  

Am reusit sa mai dam gata un sampon/gel de dus Bubchen cu zmeura. Nimic nou aici, nu detaliez, parul si pielea picei se impaca bine cu produsul asta. Momentan am luat altceva dar sigur revenim pe viitor.

Sare de baie Sargen luata de la Slanic Prahova din salina. A fost ok cred, dar nu am observat nimic iesit din comun. Varianta noastra a fost albastra si imi colora apa din cada de ma facea sa ma simt ca in Tenerife! Mirosea bine, nu usca pielea, era un pas din ala de rasfat dupa o zi obositoare. Daca avea ceva efecte la nivel fizic nu stiu sa va spun.

Inca un prieten vechi, gelul de dus Cookies 'n' Vanilla de la Ziaja. E love all the way, totul de la miros la consistenta. Ne cam plictisisem de el asa ca acum incercam altceva de la Ziaja. Il recomand insa cu mare caldura, e ieftin si bun.

Am mai avut in trecut geluri de dus Elmiplant Senses Touch si mi-au placut destul de tare. Asa ca inainte de a pleca in concediu am insfacat varianta asta cu alge si minerale marine. Era 5 lei bidonul in Carrefour. Sincera sa fiu, mirosul nu ar fi fost prima mea alegere, nu prea sunt fan chestii din astea oceanico-breezy, dar am decis sa fac economie de spatiu in bagaje (care si asa erau multe) si sa iau un gel de dus la comun. Si Mr. a zis ca nu ar prea vrea sa miroasa a flori sau prajituri dupa dus, asa ca am luat ceva mai unisex. Pana la urma am indragit aroma si imi amintea de mare de cate ori am deschis sticla dupa ce am revenit acasa. Singura pkangere e ca parca usca un piculet pielea, dar hey, oricum pielea mea era cam uscata pe motiv de stat la soare si uitat sa ma cremuiesc dupa aceea de fiecare data. 

In cele din urma am dat gata CC Cream-ul Gerovital Happiness. Nu o sa plang dupa el. Nu pot spune nici pe departe ca a fost nasol, dar il vad potrivit pentru un ten uscat sau hai treaca unul normal. Pe ten mixt sau gras, mai bine stati departe. O sa beculiti ca o discoteca din anii '90 si o sa vi se separe machiajul pe zonele mai problematice. Ca acoperire era fain, aspectul natural, dar beculeam de muream. Nu doar pe calduri a fost asa, ci si in primavara pe temperaturi decente. I'll pass!

Peeling Gel Balea ceva editie limitata cu iasomie. Da da, bla bla. Stiu, peelingul mecanic e dracul pe Pamant si o sa imi agresez pielea pana o sa raman fara. Ei bine, tough luck! Imi place violent...Ma refeream la exfoliere, bai minti bolnave! Din pacate peelingul asta n-a fost nici o branza. Particulele alea erau multe si micute dar nu isi faceau treaba. Cred ca motivul era ca se aflau intr-o baza prea lichida si se imprastiau care incotro. Nu l-as mai lua a doua oara chiar daca a fost ieftin si nu mi-a creat probleme. Daca voi preferati sa nu va "zgariati tenul" probabil ca ar putea sa va placa!

Balsamul Apivita cu miere a avut ridicata o intrega statuie in articolul de aici. A fost MINUNAT si gata! Acum prin atentia lui Dee am unul nou, cu rodie. My life will never be complete again fara un balsam Apivita!

Batonul corector de la Oriflame a avut o soarta trista. Dulapiorul cu cosmetice e plasat la mine in baie in mod inteligent. Deasupra toaletei. Si cum mereu e aglomerat in dulapior mai mereu pica ceva de pe acolo. Asa ca intr-o dimineata somnoroasa cand am intins mana dupa crema hidratanta, am lovit batonul asta. Care a zburat fix pe gresie, langa wc. Cu capacul zburat. Si s-a frant in doua. Si daca nu se rupea, tot nu il mai puneam pe moaca. E un produs tare misto, care chiar usuca balaurii de pe mufa. Asadar o sa il cumpar iar, cat de curand.

Mostra de Quelques Notes D'amour de la Yves Rocher mi-a reconfirmat parerea despre el. E un parfum elegant, misterios, dar...nu e pentru mine. Nu il detest, probabil l-as folosi daca ar fi singurul meu parfum. Dar nu e ceva care sa ma reprezinte. Si am ajuns intr-o etapa cu parfumurile in care nu mai vreau sa am multe. Ci unul sau doua cu care cand ma dau sa ma simt perfect. Asa ca nu l-as cumpara, dar v-as recomanda sa il mirositi iar daca va place sa prindeti o promotie buna si sa il luati!

Lumanarile de la Ikea make a comeback! Pe asta cu liliac care e ditai borcanul am ars-o (heeeey!) vreo 3-4 luni. Pentru ca pe calduri nu prea aprind lumanari. Am impresia ca varianta mare nu ma incanta, pentru ca mirosul nu e la fel de intens. Dureaza prea mult sa se topeasca suficienta ceara ca sa imprastie miros in toata camera. Mai am vreo doua pe stoc, mereu am vreo doua pe stoc. Pentru pretul prietenos, vi le recomand, dar as zice sa luati borcanelele mai mici. 

Dizolvantul Cien mi-e companion de cursa lunga. Am cumparat sticlute fara numar. La primele doua mi s-a stricat sistemul de dozare, dar in ultimele luni chiar nu am mai patit asa ceva. Am inca un flacon inceput si o sa il cumpar in continuare.

Mini uleiul de cocos Solaris ne-a insotit in concediu la mare. Si nu, stati calme, nu sunt nebuna sa ma dau cu ulei la plaja cum am vazut ca se poarta. L-am folosit intru ungerea intregii familii dupa perpelirea regulamentara. Si zau ca a fost excelent. Inclusiv niste arsura pe spinarea sotului incapatanat a cedat repede cu ulei de cocos si niscaiva gel de aloe vera. Cand ne-am intors ma astepta o super surpriza Solaris si am de gand sa va povestesc curand ce si cum. Momentan va spun ca eu fara ulei de cocos nu mai traiesc!

I love strawberries and cream a fost un mini unt de corp care mi-a incantat simturile. Aroma a fost extrem de aproape de a untului de corp cu capsuni de la The Body Shop. La acesta de la I love se simtea un piiiic de tenta chimica, dar prea putin ca sa ma deranjeze. Avea o consistenta densa si totusi se absorbea repede in piele. A fost o adevarata tratatie in zilele astea cand pielea mea striga de sete si foame. Singurul aspect care nu m-a incantat e ca efectul de "piele supla" nu dura decat vreo cateva ore. Dar repet, eu sunt usor reptila in punct de vedere al tegumentului de pe corp, asa ca nu va bazati inclinatia spre creme de corp pe experientele mele. Sincer da, mi-a placut chiar si asa. Probabil as mai cumpara o cada de unt de corp I love!

Phew! Si-am incalecat pe-o sa si-am umplut cosul asa! Ce v-a atras atentia pe aici? Ceva detalii suplimentare doriti? Ceva sugestii pentru viitor despre ce ar trebui musai sa testez ca viata sa imi fie intreaga? Cu voia zeului bloggingului sper sa ne auzim zilele urmatoare ca de scris am ce scrie ahhhhahah!