Catrice HD Liquid Coverage - review

Top 10 carti citite in 2017

Daca sunteti in zona de suficient timp, stiti deja ca inaintea cosmeticalelor, marea mea dragoste au fost (si raman) cartile. Nu ma consider rationala cand vine vorba de cumparat carti, nici nu incerc sa fiu. Bibliotecarele de la judeteana imi spun pe numele mic si schimbam intre noi recomandari, dar tot cumpar carti cel putin de doua ori pe luna (mai ales online pentru ca sunt promotii bune), tot bat librariile cand am timp de pierdut. Teancul meu "de citit" e cat Muntele Everest si tot nu ma pot abtine. Multa lume se mira cum am vreme sa citesc atat de mult! Mie mi se pare sincer ca citesc prea putin! Ca sa raspund insa la dilema, nu am timp, dar imi fac. Pentru mine e o prioritate. O zi in care nu am reusit sa devorez macar doua-trei capitole e o zi degeaba. Somnul e pentru oamenii slabi! Citesc in autobuz, citesc pe hol cand astept sa iasa copilul de la cursul de sah, citesc in fata portii pana iese de la scoala, la cozile birocratiei romanesti...ati prins ideea! Si am reusit sa ii transmit boala asta frumoasa si fetitei mele. Citim si separat si impreuna si sper sa ramana si ea la fel de avida de lecturi pentru tot restul vietii.  Nici nu vreau sa va spun cat ar valora in total wishlistul bookaholic pe site-urile de profil! Sa zicem ca un salariu mediu pe economie nu ne-ar ajunge sa satisfacem toate poftele de lectura care ne apuca!

Pana acum in 2017 am apucat sa citesc 45 de carti (tare putin). Noroc cu Goodreads care mi-e ajutor de nadejde in tinut evidenta. Pentru ca am lipsit multe luni de aici m-am gandit sa va fac un top 10 al cartilor citite de mine anul asta, cu mentiunea ca daca descopar ceva epocal pana la sfarsit de an, o sa vedeti recenzie detaliata. Mi-ar parea rau sa nu mentionez deloc comorile astea, doar pentru ca am lipsit din zona.

Jertfa iubirii, scrisa de Jojo Moyes (redenumita "Fata pe care ai lasat-o in urma" este, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte a acestei autoare. Mi-a placut si Scrisoare de dragoste, dar nu la fel de mult parca. Romanul spune povestile de viata a doua femei, despartite de mai bine de un secol in timp. Sophie Lefevre, este sotia unuia din pictorii promitatori ai Frantei. Mobilizarea sa pe front in timpul Primului Razboi Mondial o lasa pe sotia sa vulnerabila in fata inamicilor, luptand sa supravietuiasca, ramanand in tot acest timp fidela idealurilor sale. Liv Halston a primit portretul lui Sophie in dar de la sotul sau, dar nu stie nimic despre originea picturii si istoria sa zbuciumata. Moartea timpurie a sotului o lasa fara o directie clara in viata, iar necazurile cu care se confrunta o vor pune pe urmele protagonistei tabloului. Cartea asta e minunata, mai ales daca iubiti romanele istorice, asa ca mine. Pretul de la momentul actual e sincer unul imbatabil, asa ca va recomand sa o cumparati.

Sfarsitul noptii , a Petronelei Rotar e genul de carte pe care o citesti pe nerasuflate si apoi regreti ca s-a terminat. Mai vrei! 19 proze scurte nu par sa fie suficiente. Stilul inconfundabil al Petronelei l-am regasit si aici, dar parca e cumva schimbat. Parca tragediile si durerile sunt mai reale ca oricand, parca le traiesti tu. Stilul e unul curat, fara artificii inutile, dar fiecare povestire reuseste sa te puna pe ganduri. Eu una de abia astept sa cumpar romanul ei nou aparut, "Orbi", pentru ca de cand am descoperit-o am nevoie de doze tot mai mari.

 
Casa de langa lac de Kate Morton, a fost cartea pe care am asteptat-o si anticipat-o mai mult ca pe oricare alta in ultimii ani. Ador stilul lui Morton, i-am citit toate romanele si eram sigura ca nu ma va dezamagi nici acum. Atat de sigura incat nu am rezistat pana cand a aparut traducerea si am cumparat cartea in engleza. Mi-a placut atat de mult incat nu imi vine sa va spun nimic despre ea, doar sa va indemn sa o cumparati. Dar nu cred ca v-as convinge. Asa ca va spun ca Morton da inca o lovitura de geniu cu aceasta combinatie de roman detectiv, istoric, dragoste si tot ce vreti voi. Cartea asta e completa din punctul meu de vedere. Firul actiunii e alert si suficient de incurcat incat sa te tina in starea aia de "nu ma pot opri din citit acum, trebuie sa vad ce se intampla de fapt". Chiar daca la un moment dat am avut unele banuieli legate de deznodamant, tot nu am reusit sa imi dau seama de fiecare aspect al realitatii cazului creat de Kate Morton. Tanara Alice Edevane traieste pe proprietatea minunata a familiei sale, in Cornwall. Disparitia fratelui sau Theo in timpul unei mari petreceri date de familie va schimba cursul existentei tuturor celor implicati in aceasta drama. Zeci de ani mai tarziu, cand Sadie Sparrow, o tanara detectiva care se lupta cu proprii sai demoni descopera detaliile tragediei din trecut, povestea va iesi la lumina. Alice, devenita autoare celebra de romane politiste si ajunsa la varsta senectutii nu doreste sa deschida usa bine ferecata a trecutului ei, dar se pare ca nu va avea de ales.

Colectionara de parfumuri interzise a lui Kathleen Tessaro a fost o lectura absolut fascinanta. Parfumeria este un domeniu care m-a pasionat dintotdeauna si de cand ma stiu am acumulat cu sete informatii despre istoria parfumeriei. In momentul de fata citesc o carte minunata, Parfumuri de legenda, despre care planuiesc sa va povestesc. De cate ori gaseam in romane o referinta legata de parfumerie, ma informam despre subiect. Ei bine, Colectionara de parfumuri interzise e apogeul unei carti pentru indragostitii de parfumuri si istorie. Grace Monroe pare sa aiba o viata fericita, aproape perfecta in randul aristocratiei londoneze a anilor '50. Adevarul despre viata si personalitatea sa este bine ascuns, dar istoria ei personala se schimba cand primeste o mostenire neasteptata de la o misterioasa femeie, numita Eva d'Orsay. Grace decide sa descopere cine a fost aceasta femeie, iar ce va afla o va reconstrui complet. O calatorie fascinanta prin lumea plina de intrigi si pasiune a parfumierilor francezi care au creat arome ce au facut istorie, povesti de iubire interzise, forta interioara a unei femei remarcabile, toate acestea sunt construite cu atat de multa minutiozitate incat e usor sa uiti ca ceea ce citesti e in mare parte fictiune.

Bucuria de a nu fi perfecta, cartea scrisa de Riri Sylvia Manor este autobiografia unei femei extraordinare. Fiecare pagina citita a fost pentru mine o lectie de viata, un exemplu despre cum fiinta umana e facuta sa lupte si sa o ia de la capat, despre cum taria de caracter a unui om ii poate modela intreaga existenta. Nu vreau sa va dezvalui nimic, vreau doar sa citit cartea asta daca vreti sa aflati despre aspecte ale istoriei Romaniei pe care preferam sa le uitam, sa le ascundem sub pres sau sa le minimizam. Pesimista din mine imi spune ca lectia istoriei nu am invatat-o, ca ea se va repeta si ca poate va fi chiar mai rau de atat. Imi pare rau sa fiu depresiva, dar luciditatea acestei biografii document ne-ar prinde bine tuturor. De asemenea, va rog in caz ca aveti recomandari de biografii la fel de pline de forta, le astept cu drag.

Violonista, de Jessica Duchen este un roman ca o melodie la vioara. Dulce pe alocuri, zbuciumata uneori. Un roman plin de descoperiri surprinzatoare. Protagonista romanului, Karina, se afla intr-o perioada a vietii in care decide ca a venit in sfarsit momentul sa afle mai multe despre istoria familiei ei. Fiica a doi parinti unguri, dar nascuta si crescuta in Marea Britanie, tanara nu are prea multe informatii despre trecutul nomad al familiei sale. Nu simte ca apartine nici acelei lumi, nici celei caldute si sigure in care se afla in acel moment. Bunica sa, faimoasa violonista Mimi Racz pare sa nu o mai poata ajuta sa lege firele trecutului, caci e senila deja. Sau cel putin asa par sa creada toti apropiatii. Asa ca va fi treaba Karinei sa descopere de unde vine si ce poate deveni. O minunata poveste dublata de o iubire tumultoasa, un roman care te tine cu adevarat cu sufletul la gura, penduland intre rezent si trecut.

In spatele blocului , cartea Marei Wagner m-a facut sa realizez ca desi nu am trait comunismul pe propria piele (aveam 2 ani in '89), am trait o parte din ecourile sale. Chiar si generatia crescuta in '90 a experimentat mare parte din jocurile si sentimentele "din spatele blocului". Desigur, disparusera cozile interminabile, aveam lumina si caldura. Cumva insa ceea ce am citit imi era familiar si apropiat. Poate din povestile parintilor si marturiile citite de-a lungul anilor. Nu stiu sa va spun decat atat: cartea Marei nu te face sa simti neaparat apasarea unei perioade istorice destul de sumbre. Mara ne arata cum era adolescenta in perioada comunista. La fel ca adolescenta din orice timp si loc, as spune eu. Cu indragostiri si dez-indragostiri, cu certurile inevitabile cu parintii, cu cautarile de sine si de altii, cu prietenii si tradari. O carte scrisa curat si clar, pe care o citesti repede, ca si cand ai citi despre propria poveste din alte timpuri. O recomand cu caldura, iar pe Mara o gasiti pe blogul personal, Me and my monkeys, unde am descoperit-o de altfel inainte de a-i cumpara cartea.

Minunea, de R.J.Palladio e o carte pe care eu as propune-o ca lectura obligatorie in gimnaziu. O carte aparent usurica, nu neaparat pentru varsta mea. Cu toate astea e o carte care m-a miscat. Cum este viata unui baiat nascut cu malformatii vizibile ale fetei? Va imaginati ca nu prea usoara! Despre nevoia sa de a se simti integrat intr-o comunitate, de a avea prieteni, de a fi iubit si inteles, toate aceste lucruri ar trebui sa le stie orice copil, orice om. Sa pricepem o data ca ce e diferit nu ar trebui sa ne sperie. Ca fiecare din noi are ceva deformat, chiar daca acel ceva e uneori doar pe interior si nu se vede. As vrea sa traiesc intr-o zi intr-o lume care inceteaza sa ridiculizeze defectele fizice si cred ca Palladio asta a vrut sa transmita prin aceasta minunata carte. In doi, trei ani, Katia o va citi cu siguranta, desi ei i-am predat deja lectia tolerantei si a prieteniei, spre deosebire de parintii altor copii.

Ce a lasat in urma ei, scrisa de Ellen Marie Watson a fost cartea pe care am citit-o vara asta pe plaja. Nu e deloc o carte "de vacanta", dar pe mine nu ma impiedica astfel de amanunte. Izzy Stone este terifiata ca problemele psihice ar putea fi transmise genetic. Mama sa i-a impuscat tatal in urma cu mai bine de 10 ani, iar de atunci spectrul nebuniei o ingrozeste. Nu si-a vizitat niciodata mama in inchisoare, nu i-a deschis nici una din scrisorile trimise catre ea si in general incearca sa nu se gandeasca deloc la aceste lucruri. Cand noua familie o roaga sa ii ajute la inventarierea lucrurilor dintr-un azil de stat inchis cu multi ani in urma, Izzy va descoperi niste scrisori nedeschise si un jurnal vechi de aproape o suta de ani. Acesta apartine Clarei Cartwright si povestea ei, asa cum va fi relevata pe parcursul cartii reuseste sa infioare pe oricine. Clara provine dintr-o familie instarita si cu principii extrem de stricte. In clipa cand Clara refuza o casatorie aranjata de familia sa, tatal sau ordona internarea ei intr-un azil de stat. Sintagma frumoasa pentru spital de nebuni. Detaliile tratamentelor aplicate in acest fel de institutii au fost preluate din documente istorice si sunt ingrozitoare. E greu de crezut cate drame se puteau ascunde intre peretii unei astfel de institutii, dar o data cu aceasta carte incepi sa iti imaginezi o mica parte din ele. Cu fiecare pas facut in a descoperi soarta Clarei, Izzy e mai aproape de a-si descoperi propria poveste si de a face pace cu trecutul ei. Pendularea intre trecut si prezent, felul in care detaliile se intrepatrund, au tesut o poveste care pe mine personal m-a captivat in ciuda atmosferei sumbre reconstituite in carte.

Toata lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr e una dintre cele mai bune romane cu actiune plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si am citit cateva! Cele doua povesti principale, cea a lui Marie-Laure o tanara frantuzoaica oarba si cea a lui Werner, un orfan de origine germana, par sa nu aiba nimic in comun. Pana la un punct cele doua fire narative se desfasoara in paralel si te intrebi care e de fapt treaba cu cei doi. Si apoi incet, ca intr-un puzzle suprarealist, piesele incep sa se aseze si sa intelegi. Marie-Laure locuieste acum in Saint-Malo cu unchiul sau excentric, dupa ce a fugit impreuna cu tatal sau dintr-un Paris pe care nimeni nu il mai recunoaste. Fortele armate geremane pun treptat stapanire pe intregul teritoriu francez, ajungand in cele din urma si la Saint-Malo. Intalnirea dintre Marie-Laure si Werner va fi extrem de scurta, dar foarte semnificativa pentru ceea ce ei vor deveni in viitor. Un moment trecator care iti poate schimba destinul. Pe fondul luptelor si al incercarilor de supravietuire e conturata si povestea misterioasa a unui diamant legendar care se spune ca poarta asupra sa un blestem ciudat. Care este legatura cu protagonistii romanului, veti afla numai citind aceasta minunata carte, pe care v-o recomand din suflet.

Phewww...Si gata! Daca ati citit tot va multumesc si sper ca nu v-am plictisit. Sper ca v-am inspirat un pic si poate va faceti timp sa imi spuneti in comentarii care dintre cele 10 carti prezentate v-au atras atentia. In caz ca le-ati citit deja pe toate sau macar unele dintre ele, astept cu drag feedback. Si neaparat recomandari de la voi, pentru ca lista mea cu lecturi nici nu are 15 km cand o desfasor!

Iluminatoare - iubiri prezente si dorinte

In topul produselor de makeup care exercita o fascinatie bolnavicioasa asupra mea, iluminatoarele ocupa cu siguranta un loc important. Trendul pometilor super luminosi e pe placul meu, iar in sezonul rece tind sa abuzez mai mult ca de obicei de pudre care ma fac sa par presarata cu praf dee zane. Vara e mai dificil pentru ca lucesc in mod natural suficient de tare. M-am gandit sa va arat azi 5 preferate din colectia mea si sa va dezvalui la final si care sunt cele 5 iluminatoare pe care le vreau vreau vreau dar de la care ma abtin abtin abtin (momentan). Luati in considerare faptul ca cele 5 despre care vorbesc azi, nu sunt toate iluminatoarele mele, da? 

Voi incepe cu doua iluminatoare de la Horst Kirchberger, un brand din Germania pe care din pacate momentan nu il putem achizitiona in Romania. Eu am norocul sa fi pus gheara pe foarte multe produse din portofoliul lor si ma joc de ceva vreme cu ele. Produsele sunt destinate in principiu makeupului profesional realizat in saloane, contin substante benefice pielii si nu au in compozitie parabeni, iritanti sau alte minuni de genul. 

Luminizing Powder este un produs permanent, are 5.5 g si costa in jur de 25 de euro daca nu ma inseala memoria. Eu sunt lesinata dupa modelul dantelat imprimat la suprafata pudrei si sufar ca la mine se mai vede doar mica parte din aceasta "opera de arta" . Textura este foarte fina, iar ca finish e cel mai discret iluminator pe care il detin. Nuanta peach il face ideal pentru orice anotimp, se contopeste cu pielea si o face sa arate sanatoasa, radianta, fara a atrage atentia la modul "port iluminator". Are si ceva particule de sclipici, dar sunt atat de fine incat abia in lumina foarte puternice pot fi detectate. Acesta e bun de purtat si in anotimpul cald avand in vedere ca nu da efectul ala de disco-ball. Like it a lot si daca sunteti adeptele unui machiaj discret si puteti pune mana pe el, do so!

Cherry Blossom Powder a facut parte dintr-o editie limitata, pare-mi-se de acum un an. Sau or fi doi? Ma lasa mintea mea batrana. Colectia era dedicata in principal mireselor, dar cine a inventat si regulile astea pana la urma? Avem 12 g de produs (pe care eu o sa le termin cel mai probabil la pensie) si minunatia din cutie arata cam asa. 

Gata, ati reinceput sa respirati? Eu raman fara cuvinte de cate ori deschid cutia, mi se pare absolut adorabila floricica aia cu petale in nuante diferite de roz. Din punctul meu de vedere, daca insisti pe partea cu roz mai intens poti folosi produsul asta si ca blush. Singura obiectie ar fi ca o sa ai un blush super sidefat, iar eu tind sa le prefer pe cel mate sau doar discret sidefate. Ca iluminator insa..OH, DOAMNE! Pudra e si de data aceasta super fina, se aseaza frumos pe ten, iar nuanta pe care o obtii va fi mereu un pic diferita in functie de cum decizi sa dozezi nuantele. Ce va pot spune este ca efectul e intens de fiecare data! O sa ai pometi cu aspect metalic, umed, divin din punctul meu de vedere! Nuanta e una destul de rece din punctul meu de vedere, nu cred ca ar arata bine pe un ten maslinisu de exemplu. Pentru mine care sunt Alba ca Zapada si cei sapte pitici, e perfecta! Mai ales iarna, Craiasa Zapezii makes a comeback! Imi pare rau ca nu mai aveti de unde sa faceti rost de ea, dar trebuia sa o mentionez. (Probabil s-o gasi pe ebay pe undeva dar sigur are niste preturi exagerate.)

Benefit Watt's Up e o adevarata revelatie pentru mine. In general am cam fugit de produsele cremoase pentru obraji pentru ca mereu am avut impresia ca sunt messy. Wrong wrong and wrong! Dupa ce am folosit si High Beam (si acela e senzational de misto), am trecut la miniatura de Watt's Up. I'm in love! Mai am cam jumatate din el si l-am folosit aproape zilnic in ultimele 3-4 luni. Asa ca e spornic de nu se poate, banuiesc ca un full size tine lejer mai mult de un an. Nuanta asta de auriu merge tot timpul anului, nu doar vara pe o piele super sarutata de soare. Mi se pare ca arata bine cu orice blush, cu orice machiaj al ochilor si e un pas atat de rapid incat am devenit dependenta de el. 

Eu il aplic direct din tub pe pometi, peste fondul de ten. Il tapotez cu un buretel tip Beauty Blender (sau cu degetele), aplic pudra si apoi ce ma decid eu sa mai pun pe moaca in ziua aia. Uneori sunt extra si pun si iluminator pudra deasupra lui, daca vreau sa orbesc audienta. Altfel e suficient el, iar efectul e unul super finut. 

Un iluminator mega ieftin si foarte frumos e cel E.l.f. din gama lor clasica, in nuanta Sun Kissed. Mai ieftin de atat nu se poate si e tare frumos. Acesta este insa genul pe care l-as rezerva pentru pielea bronzata , e un auriu intens care pune in evidenta cel mai bine un ten mai inchis. Pe pielea foarte alba are tendinta sa arate un piculet cam galben, asa ca eu il evit in perioada asta. Imediat ce pun un pic de culoare insa, urca in topul favoritelor.Oricum blenduit nu arata nici pe departe atat de intens ca in ambalaj, asa ca nu va fie teama de el! Acum vreo cativa ani am dat gata unul in intregime, asa ca e clar cat de tare imi place. Nici nu ai banui pretul derizoriu la cat de fin este si cat de bine arata pe piele. Numai ambalajul ala de plastic nasol il cam da de gol, dar sincer, sunt mai mult decat fericita sa ignor acest detaliu.

I saved the best for last. Mary-Lou Manizer de la The Balm e viata! Il am de cativa ani si il folosesc intens, dupa cum bine se poate observa. Din punctul meu de vedere nu se poate iluminator mai matasos, mai asemanator cu o crema desi e pudra (stiu ca suna ciudat, dar credeti-ma pe cuvant), mai frumos! Nuanta de sampanie mi se pare ideala pentru oricine, intensitatea insa probabil ca nu e chiar pentru toata lumea. Pentru ca iluminatorul asta are un glow de il vezi din satelit. Ma rog, exagerez eu, poti sa aplici si un picut (dar tot se vede), numai ca eu sunt nebuna care licareste dimineata la 9, asa ca nu pot sa dau sfaturi prea eficiente in acest sens. Daca ar fi sa va recomand un singur iluminator din cele 5 discutate aici, this is it! Costa undeva in jur de 70-80 de lei, dar merita fiecare leu. Momentan il gasiti la un pret super, 55 lei, fix aici.  Eu il folosesc cu succes si ca fard de pleoape uneori si face fata cu brio si acestei incercari. 

Si acuuuum, sa va arat cum e cu poftele mele. 

Sus pe toc e setul de la Becca, care contine un mini iluminator crema si unul pudra in nuanta Opal. Becca e firma care ma obsedeaza de ceva vreme si sunt sigura ca m-as intelege tare bine cu produsele lor, numai ca pretul ma cam tine departe. La setul asta insa, raportul calitate pret mi se pare super, mai ales stiind cat poate dura o miniatura din asta. 

Apoi ar fi pe lista doua minuni de la Mac. Acum ca si-au deschis si magazin online e tot mai greu sa rezist tentatiei. 

Iluminatorul baked Soft and Gentle e peste tot de ani de zile si il vreau, il vreau pentru ca deja simt ca am ramas cel mai prost din curtea scolii. O vreme am cochetat si cu ideea lui Lightscapade, dar parca tot Soft and Gentle ma tenteaza mai tare. 

Unul din iluminatoarele Extra Dimension Skinfinish, probabil nuanta Superb (un rose gold superb - pun totally intended).
Ma rog, grav e ca imi plac toate. E greu sa fi si dusa cu capul!

Paleta de iluminatoare de la Sleek, Solstice contine trei iluminatoare tip pudra si unul crema. Nuantele mi se par "altceva" si as fi tare curioasa sa ma joc un pic cu ea. Bine, ok, un pic mai mult. 

Nu in ultimul rand inca un iluminator stick a ajuns pe lista mea, Nyx Bright Idea in nuanta Chardonnay Shimmer. Sunt convinsa ca ne-am intelege foarte bine.

Balea Sleeping Masks - review

Sa tot fie o luna de cand am vazut pe pagina Dm Romania ca urmeaza sa apara masti pentru dormit de la Balea. Conceptul m-a intrigat inca de cand am auzit prima oara despre asa ceva si adevarul e ca nu m-a lasat inimioara sa dau sume mai mari pe niste produse care nu stiam daca vor putea fi cu adevarat utilizate la potential maxim. O sa intelegeti imediat de ce spun asta.

Am dat fuga in magazin unde fetele angajate mi-au spus ca nici pomeneala de asa ceva. Nu au primit, nu exista, sunt eu sigura ca exista? Da, sunt! Dar mai sunt si foarte grabita asa ca nu ma apuc sa fac politie in magazin sa vad daca intr-adevar au dreptate. Le-am crezut pe cuvant! Asta este, ce sa-i faci ghinion de nesansa! La vreo doua trei zile avand drum prin zona intru iar si iau la puricat fiecare raft, nu doar sectiunea pentru masti. Siiata-le, erau pe un display separat, la sectiunea de noutati. Insfac trei bucati care ma interesau pe mine si plec victorioasa la casa unde zic sa fac small talk: "Ce bine ca le-ati primit in sfarsit!" "Asteaaaa? Le avem de vreo saptamana si ceva!" FML! 

In fineee, lasam asta si intram in amanunte. Mastile overnight, de dormit sau cum vreti sa le mai spuneti voi vin in niste capsule adorabileeee, cu mutrisoare adormite. Folia de protectie se desface foarte greu dar asta ar trebui sa ne bucure, e semn ca sunt inchise zdravan. Cantitatea de 8 ml e generoasa si teoretic ar ajunge pentru cel putin doua folosiri. Eu cu piticii mei pe creieri nu suport sa incep o masca de genul si sa o las sa stea zile si zile pentru ca am impresia ca intra in ea toti carcalacii din aer. Pe astea de altfel scrie ca trebuiesc folosite integral dupa desigilare. Ma gandesc ca nu or spune ei degeaba. Oricum mie mi-a ajuns cantitatea aia sa pun un strat nesimtit de gros pe toata moaca, plus gat si decolteu. Puteti dormi cu mastile (doooh) iar dimineata ar trebui doar sa clatiti usor pentru ca produsul se absoarbe in piele (zic ei), ori sa le tineti pe ten mai multe minute (15-20, cat aveti vreme si chef) si sa spalati ca la orice masca normala. 

Eheeeehee dragele Mosului, aici intervine problema. Eu dorm in stilul smuls. De cand sunt pe lumea asta am ramas cu somnul agitat al unui copil mic. Ma sucesc, ma rasucesc, fac ghemotoc pilota in jurul meu, ii dau picioare in gura lui barbatu-meu. U name it, I do it! Nu sunt o lady cand dorm si nu pot sa inteleg treaba aia cu dormitul ca mortul in sicriu, cu fata in sus si mainile pe chiept din culcare pana in sculare! Asadar simteam eu in strafund de corason ca sa dorm cu o chestie pastoasa pe chipul delicat s-ar putea sa nu fie chiar foarte bine. 

Totusi am decis sa risc. Cu prima masca. Pe urma m-am lecuit complet!

Toate adorabilele incercate de mine contin acid hialuronic, sunt facute pentru toate tipurile de ten si ar trebui sa hidrateze ca la balamuc. Parfumul e undeva spre sfarsit de lista, ingredientele sunt chiar destul de ok, ma asteptam sa mearga super bine.

Condamnata numarul unu a fost cea cu alge. Barbat plecat in delegatie, decis ca acum e momentul. Numai ca fii-mea a decis sa doarma cu mine. Iar ea doarme chiar mai nasol ca mine. Nu-i nimic. Luptam si castigam. Am aplicat dracovenia. Senzatia initiala a fost una de racoare, avand in vedere ca masca are o consistenta de gel. Mirosea fresh, promitea. Numai ca...dupa circa 2 minute a inceput sa ma cam usture pe ici pe colo. Am rezistat si dupa vreo 10 minute a disparut senzatia neplacuta. M-am asezat in pat incercand pozitia mort in sicriu. Pac mana de puradel peste obraz:"bleah mami, esti lipicioasaaaaa!" #rezist Dupa ce am atipit si am ajuns cu masca pe toata fata de perna mi-am dat seama ca nu pot face asa ceva. Asadar dupa circa o ora de chin m-am dus si am clatit. Senzatia ramasa a fost placuta, se simtea ca pielea e hidratata dar sincer nu m-a dat pe spate. A durat foarte mult sa o clatesc pentru ca era chiar foarte foarte lipicioasa. Parea o masca peel-off gone wrong. 

Cea cu trandafiri era tot ca un gel, dar parca ceva mai densa. Speram sa se simta mai tare miros de trandafir, dar nup, nici pomeneala. La asta atat aplicarea cat si curatarea a mers mult mai usor. Am stat cu ea cam 30 de minute si mi s-a parut ca se absoarbe mult mai bine produs in piele. Imediat ce am indepartat-o am vazut ceva schimbari. Tenul arata mai luminos, proaspat, aratam ca si cand as fi dormit 12 ore legate si as fi baut 4 litri de apa. Nici una din treburile astea nu s-au mai petrecut de mai bine de 7 ani, deci pentru cea cu trandafiri spun un mare DA!

Ultima incercata a fost cea cu avocado care speram sa fie  cel putin la fel de buna ca cea cu trandafiri. Mirosul nu as putea sa vi-l descriu, mi s-a parut ca nu miroase a nimic. Consistenta tot ca la cea cu trandafiri, s-a aplicat ok, nu m-a usturat nici asta. Din pacate nu am simtit aceleasi rezultate, mare parte din produs a ramas la suprafata pielii chiar si dupa jumatatea de ora de tratament. Nu mi-a cauzat nici un fel de neplaceri dar nici nu am simtit ca ar ajuta cu ceva. 

Concluzia e simpla. Dintre cele trei masti as mai cumpara-o din nou doar pe cea cu extract de trandafiri, a fost singura care a functionat cu adevarat la mine. Nu stiu daca e autosugestie sau nu, pentru ca in principiu ingredientele nu sunt foarte diferite la cele trei masti. Ca un rasfat mic si nu foarte costisitor sunt ok, merg intr-o seara de rasfat la domiciliu, sunt simpatice de oferit unei prietene care are nevoie de niste "her time". Desi poate doar tenul meu a fost fitos,  nu as recomanda-o pe cea cu alge, mai ales daca va stiti cu sensibilitati.

Pretul micutelor este de 3.99 lei, le gasiti sigur in toate Dm-urile acum. Numai sa le cautati bine ca poate nu sunt pe raftul cu masti. Daca ar fi sa aleg intre acestea si cele servetel incercate anterior, cu siguranta celp servetel sunt mai bune. 

Sunt curioasa daca ati incercat deja produsul asta si ce opinie v-ati format despre el. Si ca de fiecare data astept recomandarile voastre in materie de masti bune si rezonabile ca pret (desi am ochii pusi pe unele nu atat de rezonabile ca pret).

Privighetoarea - recenzie de carte

Cartea asta m-a dat peste cap, mi-a placut dincolo de orice posibilitate de a exprima senzatiile incercate, e in topul celor mai bune carti citite de mine ever. There! Asa ar putea sa se si incheie aceasta recenzie. Nu am putut sa incep cu suspans, sa va las sa va intrebati pana la sfarsitul articolului cum mi s-a parut. E o carte pe care TREBUIE sa o cititi.

Privighetoarea de Kristin Hannah este povestea a doua surori din oraselul Carriveau in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Vianne si Isabelle, doua femei cu caractere diametral opuse care isi duc luptele proprii intr-o tara macinata de lipsuri, teroare si frica. Am citit cateva recenzii pe Goodreads in care unele persoane considerau ca acest roman e plin de clisee. Mie nu mi s-a parut asa deloc. Razboiul acela a fost o oroare si oricine scrie un roman istoric documentat despre acea perioada va avea aceleasi surse. Nu exista cai de a ocoli adevarul. Nu exista detalii care sa nu fi fost spuse. Si e bine asa!

Vianne Mauriac este o tanara sotie al carui sot, Antoine pleaca pe front. La fel ca toti barbatii din Franta. Vianne pare inca de la inceput genul de femeie firava, se considera incapabila sa se descurce fara sotul sau, ii e teama si de umbra sa si nu poti sa nu simti ca nu are stofa unei supravietuitoare. Pe parcursul paginilor ajungi sa descoperi insa focul care arde in ea, resursele inimaginabile pe care le aduna pentru a-si proteja nu doar fiica, ci si alti copii pe care razboiul i-a lasat orfani. Asta in timp ce in casa ei vor fi incartiruiti dusmani de temut. 

Sora sa Isabelle, e tanara si nestapanita. Fata rebela care actioneaza intempestiv in orice situatie, hotarata sa nu treaca prin viata cu fruntea plecata, hotarata sa se implice si sa schimbe ceva. Acea visatoare cu o tarie de caracter ce poate muta muntii. Nu e de mirare ca ea va juca un rol important in cadrul Rezistentei franceze, in schimb neasteptata e iubirea pe care o va descoperi printre cioburile imprastiate ale sperantei la un viitor pentru Franta. 

Absurdul actiunilor intreprinse de nemti, ororile lagarelor de concentrare, umilintele indurate de francezi, le simti citind ca si cand le traiesti tu, atunci, acolo. Si doare ca un cutit in maruntaie. Te intrebi inca o data cum a permis omenirea asa ceva si iti e groaza realizand ca nu e deloc imposibil de imaginat ca scenariile de groaza s-ar mai putea repeta. Ca setea de putere a unor lideri politici e la fel de mare, ca lipsa de umanitate e inca acolo, iar armele detinute azi sunt mai nimicitoare. 

Tot zbuciumul interior al celor doua personaje, toate aspectele dramelor de familie care vin sa dubleze drama razboiului, sunt atat de reale incat e imposibil sa nu uiti cu fiecare pagina ca citesti de fapt fictiune. 

Cand in carte era vorba despre Vel d'Hiver mi-am amintit de Se numea Sarah a Tatianei de Rosnay. Nu mica mi-a fost surpriza cand am vazut ca in sectiunea de multumiri a cartii, Kristin Hannah o mentioneaza pe De Rosnay multumindu-i pentru sprijionul acordat in scrierea cartii sale. Avand in vedere ca si Se numea Sarah se afla in top 10 al cartilor despre Al Doilea Razboi Mondial citite de mine, mi s-a parut tare interesant.

Nu vreau sa scriu mai mult, pentru ca orice cuvant in plus m-ar face sa dezvalui detalii importante, dar cred ca ideea de baza ati prins-o. TREBUIE sa cumparati cartea asta! O gasiti aici la un pret foarte avantajos.

In cazul in care ati citit-o deja, astept cu drag impresiile voastre in comentarii. 

P.S: Pentru ca in perioada absentei lungi de pe blog am citit multe carti bune, ma gandeam sa fac o lista cu 10 cele mai bune cartti citite de mine in 2017 pana la momentul revenirii pe blog. Ati fi interesate?

October Empties

De data asta absenta e super motivata. Am avut o saptamana cu investigatii medicale ale caror rezultat inca il astept si pe urma a inceput vacanta domnisoarei. Daca e vacanta pentru ea, pentru mama-sa nu mai e nici un minut de respirat! Ca deh, trebuie s ainghesuim intr-o saptamana toate activitatile pe care nu am mai avut timp sa le facem de cand a inceput scoala!

Am multe articole pe care trebuia sa le fi scris deja, dar nu e tragic, incepem ca melcutul cu postarea neaparat necesara. Empties! Va spun sincer ca inca nu mi-a revenit obiceiul cu pastratul de "gunoi cosmetic" si am aruncat din reflex ceva pliculete de masti pentru ten, posibil si alte maruntisuri. Ce e mai important insa, o sa vedeti in articolul de azi.

Roll-on Adidas cumpar de ani de zile si adevarul e ca de cate ori zic ca mai incerc si altceva, regret. Nu sunt o persoana care sa transpire excesiv, dar cu micutul de la Adidas chiar ma simt in siguranta. Acum am luat o varianta Sensitive de la Balea si....noroc ca a venit frigul! Al meu sot jura pe Nivea Fresh Active. Intr-o perioada se cam prostise si nu mai dadea acelasi randament, dar se pare ca totul e in regula in lumea Nivea.

Crema pentru maini cu ulei de catina si masline de la Cosmetic Plant ramane cea mai buna crema ever pentru mine. Am recomandat-o si pe blog si in real life de 100 de ori si cam toata lumea care a incercat-o mi-a dat dreptate. E minunata si am cumparat zeci de tuburi in ultimii 6-7 ani. 

Crema depilatoare Farmec cu extract de orhidee a fost ok, dar nu mi s-a parut cu nimic diferita de alte creme depilatoare. Sincera sa fiu folosesc rar astfel de produse si nu cred ca o sa mai cumpar alta prea curand. Am in baie varianta pentru barbati si o folosesc tot eu ocazional, pentru ca domnul nu are astfel de pasiuni.:)) 

Gelul de dus Marshmallow de la Balea l-am mai avut intr-un ambalaj diferit. E dulcel, curata bine dar personal nu l-as mai folosi in sezonul rece cand pielea mea e gata uscata din oficiu. Imi place in schimb foarte mult pe post de spuma de baie. Face clabuc spectaculos si miroase delicios. 

La noi sapunul Dove clasic e must have. Intr-o zi cu soare am zis sa incercam si varianta cu lapte de cocos si petale de iasomie. Mniu! Proprietatile sunt aceleasi, curata pielea cu blandete, dar mirosul e prea intens pentru gusturile intregii familii.Miroase foarte floral, intens si tare artificial. O sa revenim la varianta clasica, aia care miroase a "curat" si a stare de bine.

Am dat gata masca Planet Spa cu extract de caviar de la Avon. Masca e foarte foarte misto, imi lasa parul super matasos si mi-am amintit de ce o iubeam acum niste ani. Mi-am amintit insa si de ce am renuntat la ea. Mirosul ei e foarte puternic si mi se pare extrem de masculin. Cumva aveam impresia ca m-am dat cu aftershave in par. Si treaba e ca mirosul ala persista chiar si doua zile. Not a fan of that!

Un sampon uscat Batiste dureaza muuuult la mine. Il folosesc doar in cazuri de maxima urgenta pentru ca tinde sa imi provoace mancarimi ale scalpului. In rest isi face treaba ireprosabil, absoarbe excesul de sebum si ma face sa arat proaspat spalata si coafata. Varianta asta Sweetie mi-a placut in mod deosebit din cauza mirosului mancabil. Am folosit ultimul sfert din tub pe parul Katiei ca sa i-l fac carunt pentru Halloween! Inventivitatea mamelor nu poate sa fie egalata, I'll tell u that!

Am trei parfumuri despre care o sa va spun rapid ce si cum. Doua sunt ale mele, unul al lui Mr. Incep cu al lui. Ambre Noir de la Yves Rocher a fost cumparat deja de vreo trei ori. E unul din putinele parfumuri barbatesti care ne place amandurora si cu siguranta o sa mai primeasca in curand o sticla. E un parfum care miroase mult mai "scump" decat este de fapt, persistenta e foarte buna, aroma e una clasica as spune eu. E un parfum masculin dar usor dulceag, nimic "in your face", genul de parfum care te insoteste discret de-a lungul zilei si devine cumva parte din tine. 

De la Yves Rocher am avut si eu un Neroli din colectia Secrets D'Essence. Dupa ce am folosit si Vanille Noir din aceeasi gama, pot sa spun cu mana pe inima ca parfumurile astea sunt extraordinare. Te-ai astepta sa fie cine stie ce mega super high end. La pret standard ele nu sunt cele mai ieftine parfumuri, dar adevarul e ca mereu sunt oferte si nu cred ca le cumpara prea multa lume la pret intreg. Neroli a fost o aroma surprinzatoare, pe care nici nu as putea sa o incadrez intr-un anotimp asa cum fac in general cu restul parfumurilor mele. Citric dar si floral, usor amarui, un piculet dulce. Ceva neasteptat din punctul meu de vedere. L-am iubit pana la ultimul strop si probabil ca nu as refuza inca o sticla pe viitor. 

Despre Azzaro Visit am scris articolul asta acum ceva vreme asa ca nu o sa insist. Mi-a placut la vremea lui chia, dar spre sfarsit ma cam plictisisem de el.r mult De aia evit eu sa cumpar parfumuri mai mari de 30 de ml in general. Nu regret ca l-am terminat si nu l-as mai cumpara inca o data.

Demachiantul meu cel de toate zilele, cel de la Elmiplant cu extract de gutuie. E eficient, isi face treaba cu brio, e ieftin, il gasesti peste tot. Mai mult nu am ce sa ii cer.

Am terminat un fond de ten L'oreal True Match. Nu mi-a displacut dar nici nu ii jur iubire eterna. Nu stiu daca l-as mai cumpara a doua oara. Se aseza ok pe tenul meu, nu oxida dar textura sa avea ceva ce nu imi placea 100%. Nici nu stiu exact sa va spun care a fost problema. It did not wow me, pur si simplu. 

Am dat gata si unul din cele mai misto creioane de buze din istoria omenirii, unul Bourjois, parca era o gama Color Edition si nuanta micutului a fost Nude Wawe. Pe langa nuanta perfecta de roz prafuit am fost socata de textura minunata. Era moale, cremos, rezistent pe buze, il purtam si ca ruj. LOVE! Singura chestie era ca datorita minei moi trebuia sa il ascut cam dupa fiecare utilizare pentru a asigura un contur precis. Therefore s-a dus destul de repejor. Oricum, minunat, va spun sincer!

Despre mastile tip servetel de la Balea v-am povestit in articolul anterior asa ca nu o sa insist. Sunt foarte misto pentru pretul prietenos pe care il au si le-am folosit cu drag. Am pastrat doar pliculetul de la cea cu rodie, but you get the point!

Am mai dat gata o masca de la Bielenda, ceva detoxifiant cu argila verde. Mastile Bielenda imi plac in general, sunt chiar foarte faine. A facut si asta treaba buna, doar ca m-a cam usturat pielea de la ea in primele minute dupa aplicare si parca a doua oara n-as mai lua-o.

Am folosit trei sleeping masks de la Balea, vine articolul despre ele in curand asa ca nu dezvolt subiectul. Ca sa nu fiu total secretoasa va spun doar ca daca ar fi sa aleg intre acestea si cele tip servetel, cele servetel castiga!

Pentru un final apoteotic va spun ca am folosit trei mostre din fluidul Slow Age de la Vichy. Cele trei mostre mi-au ajuns pret de vreo 7-8 zile, asa ca mi-am putut face o idee destul de clara despre produs. L-as cumpara full size, mi-a placut cum imi arata tenul dupa zilele astea, il simteam catifelat, luminos si hidratat. Intr-adevar e un piculet cam intens parfumat, ceea ce nu mi se pare necesar pentru un proces de ingrijire a tenului, dar nu pot spune ca ma deranjeaza extrem de tare acest aspect. Am avut bafta sa nu imi provoace neplaceri si eu asa functionez: daca rezultatele sunt ok, ignor cu nesimtire ingredientele. Stiu ca nu e "the smart thing to do", dar asta e teoria mea pe care desigur ca nu o impun nimanui.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am golit cosul asa!

Ceva produse remarcabile terminate de voi luna asta? Dati de stire sa mai incerce si fata voastra noutati. Ca saracuta de mine nici nu am destule prin dulapuri!

Balea Sheet Masks - review

De cateva luni am facut si eu (la fel ca toata populatia feminina a lumii) o pasiune pentru mastile de fata. Nu e vorba ca pana acum nu as fi folosit, dar obsesia principala erau pulberile colorate pentru pleoape, tuburile stralucitoare cu texturi si nuante pentru buze. Poate ca un factor determinant in schimbarea focusului meu pe ingrijirea pielii a fost si schimbarea prefixului. O data ce am trecut in randul celor cu 30 am inceput sa ma gandesc ca e cazul sa acord mai multa atentie acestui aspect. Si asa am ajuns sa acumulez o gramajoara de masti, sa incep sa ma interesez despre ce serum sau crema de ochi ar putea sa ma faca sa imi arate pielea ca a fii-mi care are doar 7 ani!

Mastile de tip servetel, celebrele sheet masks, sunt apanajul cosmeticelor asiatice. Ma rog, coreene in principal. Dupa ce industria de beauty a prins valul de isterie creat in jurul lor, n-a durat mult pana ce toaaaateee companiile de sub soare au inceput sa apara cu propriile lor versiuni. Mai scumpe sau mai ieftine, mai eficiente sau mai ... apa de ploaie.

Si pentru ca stiti ca imi plac chilipirurile si din cate am auzit eu si voua va cam plac, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa va vorbesc azi despre mastile servetel Balea, unele din cele mai ieftine versiuni de pe piata. Eu am incercat trei bucati. Varianta cu pepene, pe cea cu mango si pe cea cu rodie.

In primul rand sa ne ocupam de aspectul deloc neglijabil al ambalajului. Toate vin in ambalaje adorabile, colorate si simpatice, cu niste emoji iubareti imprimati pe ele. Score! Pliculetele sunt perfect ok, se deschid usor si produsul e pastrat in siguranta in interior. Pretul pentru o masca este de 3.99 lei. 

Fiecare dintre ele pretinde sa fie pentru toate tipurile de ten, cu proprietati hidratante si degraba relaxante. Modul de folosire e simplu (cel putin teorie): scoti masca din plic, o asezi pe moaca si stai asa pret de 10 minute. Dupa ce o indepartezi masezi surplusul de produs in piele si cam aia e.

Acum situatia ar fi cam asa. Mastile sunt extrem de bine imbibate in produs. Aici avem un plus. Din punctul meu de vedere forma lor si gaurile pentru ochi si nas nu sunt facute sa mearga chiar pe orice moaca. Desi le asezam cu mare grija mereu ma trezeam ca surplusul de material de pe nas mi se mai lipeste de o nara cand respir. Totusi am trecut peste inconvenient. De precizat ca fata de alte minunin de genul incercate nu m-am trezit cu ele alunecand in jos, asadar am putut sa ma plimb prin casa aratand ca o varianta de Halloween a propriei fiinte. Era sa faca sotul infarct intr-o seara cand a ajuns de la munca si a pasit in hol dand de faptrura-mi delicata care il astepta abia mai tarziu? DA! Am ras eu de m-am cracanat de reactia lui socata? TOT DA! 

Din cat ma pricep eu ingredientele nu par sa ridice probleme. Aici le-am pozat pe cele de la masca cu pepene, dar in mare ele sunt cam la fel. Difera mirosul mastilor si cam atat. 

Daca ar fi sa le clasific in ordinea aromelor, pe primul loc e cea cu mango, urmata de pepene si abia pe ultimul loc vine rodia care nu mi s-a parut ca miroase deloc a rodie. Nici una nu mi-a creat vreun fel de probleme pe ten, in conditiile in care am o piele relativ sensibila. Ca sa fiu complet sincera, la cea cu mango am avut o usoara senzatie de usturime dar aceasta a disparut repede. E posibil sa nu fi avut legatura cu masca, avand in vedere ca am folosit-o dupa o zi foaaaarte lunga si dupa o demachiere cam prea energica. Asadar tenul era gata stresat.

Dupa fiecare din ele senzatia de hidratare chiar s-a simtit. Tenul mi-a ramas un piculet lipicios, dar nimic deranjant pe ansamblu. Pielea arata mai "plump" (iar cuvantul asta intraductibil in romana) si mai luminoasa. Din punctul meu de vedere efectul imediat chiar se observa. Acum nu va imaginati ca dupa ce folositi una din mastile astea veti ramane vesnic tinere. Ma indoiesc ca au scopul asta. Sunt concepute ca un mic rasfat, ca un tratament dupa o zi lunga sau la inceputul uneia care stii ca va fi cam haotica. Un pas in plus care sa iti dea o stare de bine, sa te ajute sa iti acorzi niste timp fara sa fie nevoie de mari eforturi financiare sau de mari sacrificii in program. 

Din punctul meu de vedere le pun la "asa da"! Nu sunt musai revolutionare, dar functioneaza chiar ok pentru suma mica platita. O sa le mai cumpar cu siguranta. Daca va tenteaza, le gasiti in Dm, alaturi de inca o masca din seria cu emoji (nu mai stiu cu ce era, sunt batrana si ramolita) si de una care face din gama lor permanenta de masti. Habar nu am daca cele emoji o sa ramana de tot pe piata, sper sa nu fie doar ceva sezonier (desi aromele fructate si exotice ma atentioneaza ca asa ar putea sa fie). Saptamana trecuta eu inca le-am zarit la raft, asa ca go get some!

P.S: Zilele astea intra in teste si noile masti Balea overnight. Astept cu nerabdare sa vad ce pot micutele, dar astept o delegatie de-a domnului ca sa ma asigur ca nu ramane marcat pe viata!:))