Diana meets CeraVe...

Astazi o sa va povestesc putin despre doua produse CeraVe pe care am avut ocazia sa le testez datorita unei campanii BuzzStore. Le-am primit la inceput de decembrie, le-am folosit intens si parerea mea s-a conturat clara inca de la primele utilizari. Am zis sa nu ma pripesc si sa astept pana sa impartasesc si cu voi opiniile, dar ma bucur sa va spun ca impresiile initiale au ramas aceleasi pana la final.

Despre CeraVe tot auzeam de ani de zile de la fetele din State si recunosc ca eram intrigata. Cum in general orice produs la care nu pot sa am acces imi aprinde imaginatia, mereu am avut curiozitatea de a testa ceva de la firma asta, ca prea erau mult laudate produsele! Cand am vazut ca au aparut in sfarsit si la noi, am sarit in sus de bucurie.

 CeraVe este o gama dezvoltata in colaborare cu medici dermatologi care contine o combinatie unica de ceramide identice cu cele ale pielii, contribuind la calmarea pielii uscate si reducand deshidratarea. CeraVe are produse perfecte pentru pielea care prezinta diverse afectiuni deramtologice, iar eu pot sa spun ca ceea ce se pretinde e adevarat, nu doar poveste de marketing.

Produsele sunt curate, formulate inteligent, nu contin parfum sau iritanti, iar pielea sensibila simte diferenta. Dupa cum v-am spus deja de 100 de ori pe blog, pielea mea e foarte uscata. Tenul e mixt, dar pielea de pe corp e atat de uscata incat uneori ma intreb daca ma inrudesc cu vreo reptila. Si pentru toate surorile de suferinta, asta inseamna un singur lucru: in anotimpul rece, discomfortul cauzat de mancarimea pielii poate atinge cote tragice. Chiar si cand imi mentineam ritualul de hidratare cu rigurozitate, rareori se intampla ca efectul sa se mentina mai mult de cateva ore. Nu o sa mint, am mai descoperit de-a lungul vremii produse care isi faceau treaba, dar aici vorbim deja de un alt nivel.

Gelul de Spalare Hidratant m-a intrigat de la prima folosire. Are o textura tare interesanta, pe care eu personal nu o mai intalnisem la nici un alt produs similar. Seamana cu o crema densa, se simte oarecum ca vaselina (ceva mai diluata) la atingere. Initial textura asta m-a cam speriat. Ma asteptam sa nu curete tenul si sa ma trezesc cu porii blocati sau incarcati. Avand in vedere ca nu este nici spumant, senzatia mea de "sigur nu are cum sa curete" se accentua cu fiecare secunda. Boy, was I wrong!!!

Dupa ce l-am folosit era evident ca tenul a ramas curat, dar diferit de acel squeaky clean cu care ne-au obisnuit gelurile de curatare care contin si un soi de "detergenti"/"agenti de saponificare"/"ceva cu spume"! Tenul era curat dar se simtea ca dupa ce aplicam crema de fata. Va spun sincer ca pot linistita sa fac pasul asta seara si sa ma duc direct la culcare. Nu simt ca ma strange pielea de pe fata, iar senzatia e minunata.

Nu mai e nevoie sa precizez ca nu mi-a cauzat nici un fel de neplaceri, nu mi-a blocat nici un por, nu mi-au iesit nici un fel de barzauni din pricina lui. Era doar in mintea mea o buba construita de experientele anterioare cu diferite produse.

Gelul asta e atat de bland incat poate fi folosit si pentru copii (de fapt, toate produsele CeraVe pot fi folosite si de copii), asa ca in unele seri a beneficiat si Katia de proprietatile lui. Pana la urma e o mica domnisoara!! Pe corp nu l-am folosit pentru ca sunt o zgarcita si nu vreau sa se termine (desi el e foarte spornic). Sunt convinsa insa ca nu ar avea cum sa fie altfel decat excelent si pentru acest scop.

Crema Hidratanta CeraVe vine intr-o cantitate generoasa care o sa dureze un secol, iar eu nu ma supar deloc. Textura este densa, dar cu toate astea se absoarbe imediat in piele, lasand in urma o senzatie de catifelare care dureaza. Sa ne intelegem! Cu unele creme, pielea ramanea fina, dar dupa cateva ore deja revenea senzatia aia enervanta de mancarime, atat de cunoscuta celor cu piele uscata. Cu CeraVe nu patesc asa! Efectul se mentine!

Pentru ca nu e o crema parfumata, poate ca nu va ofera experienta senzoriala a unor produse mai "de fete", dar eu am ajuns la varsta la care apreciez simplitatea si eficienta. Nu credeam sa spun asta dar fug de produsele prea puternic parfumate si imi place cand gasesc un produs multitasking cum e crema CeraVe. Poate fi folosita pe ten, pe maini si pe corp, de toata familia! Continutul optim de ceramide, acid hialuronic si acizi grasi o face perfecta pentru pielea sensibila!

Pe ten eu o aplic uneori seara, pentru zi mi se pare un pic cam mult in zona T. Stiu un anume sot care a venit cu fata distrusa de vant si ger dupa o zi in munti, iar o doza de crema CeraVe l-a facut om pana dimineata. Pe corp si maini e perfecta! Chiar nu as putea sa cer mai mult de la ea! Mint, as cere sa vin in ambalaj tip tub (cu cantitate la fel de mare, ca mai micuta exista), ca sa fie ceva mai usor de manevrat, depozitat si transportat, dar sincer asta e doar asa, ca sa incerc sa ii gasesc un mic defect!!

Concluzia e una singura, am descoperit doua produse excelente si puteti sa fiti sigure ca dupa ce se vor termina o sa mai cumpar o tura. Pentru ca sunt simple si eficiente, pentru ca pretul mi se pare decent pentru niste dermatocosmetice de calitate (pe Farmacia Tei am gasit cele mai bune preturi, ca de obicei). Dupa ce mai termin din diversele stocuri ma bate un gand sa mai incerc cate ceva din produsele lor, iar daca aveti recomandari le astept cu drag. Sunt curioasa daca ati incercat si voi ceva de la CeraVe si care sunt impresiile voastre. 

La inceput de 2019

La multi ani! Asa ar trebui sa incep avand in vedere ca tocmai am intrat intr-un nou an! Daca ar fi sa pornesc cum trebuie postarea asta, as deschide larg ferestrele, as lua carpa de praf si aspiratorul si as porni la primenirea blogului, abandonat iarasi (a cata oara?) timp de multe luni.

2018 a trecut parca mai repede ca orice an, cu bune si cu rele si cam...degeaba. Stiu multe persoane pentru care 2018 a fost un an urat din multe puncte de vedere. Pentru mine nu a fost asa, dar nici nu as putea spune ca am trait ceva neaparat memorabil in ultimele 12 luni. A fost genul acela de perioada mult prea lunga in care simti ca ai fost suspendat in timp si spatiu, ca ai respirat, ai fiintat, dar nu ai realizat mare lucru. Problema e ca resorturile mele de actiune sunt tare ruginite, ca m-am dezobisnuit sa fiu proactiva, ca ma simt de multe ori obosita si tracasata, drept urmare ma multumesc sa astept valul sa ma duca. In 2018 nu m-a dus nici un val nicaieri, asa ca in 2019 daca vreau sa ma apuc de surfing (metaforic vorbind), va trebui sa ma sui pe placa si sa caut o mare mai agitata. Din comfortul canapelei nimic nu "se intampla".

Nu am nici anul asta vreo rezolutie mareata pentru ca de obicei anii in care fac liste extinse sunt anii in care o dau cel mai rau in bara. Nu vreau sa imi propun ceva musai, dar imi propun sa vreau mai mult de la mine, fara insa a ma biciui ca nu sunt persoana aia din visele mele. Imi propun sa nu mai fug de oportunitati, sa nu ma mai autosabotez spunandu-mi ca nu sunt destul de buna, ca nu am destul timp, ca altii pot mai bine. Imi propun sa ma vad mai des prin ochii sotului si copilului care par sa aiba mai multa incredere in mine decat am eu de cele mai multe ori. 

As vrea ca pe lista aia scurta dar importanta sa fie si postari mai dese pe aici, dar am invatat deja the hard way ca de cate ori imi propun asta, un mic dracusor intervine si imi aglomereaza programul, catapultand blogul pe ultimul loc ca prioritate. Asa ca nu promit nici program stabil de postat, nici numar de articole pe luna. Promit doar sa ma straduiesc sa fiu prezenta cat de mult pot si in online, asa cum mi-am propus sa fiu mai prezenta si in viata reala. Nu doar sa respir si sa ma misc ci sa si FIU!

Pana una alta va spun ca Instagram e mediul unde ma manifest cel mai des dintre toate canalele de social media, asa ca daca vreti sa vedeti ce se intampla in viata mea, acolo aveti cele mai mari sanse. 

Cert este ca mi-e dor de scris, mi-e dor de zile mai productive, mi-e dor de mici proiecte care sa ma scoata din rutina si am de gand sa vanez cat pot asa ceva in anul care tocmai a inceput! Evident ca in aceste prime zile am functionat cu bateriile pe minim dupa petreceri care mi-au amintit ca desi sufletul a ramas la 20 de ani, organismul nu mai e chiar acolo! Am inceput totusi sa imi revin usurel si sa imi ordonez gandurile si prioritatile! Cumva a venit natural sa ma asez in fata tastaturii, iar lucrul asta ma bucura pentru ca nu am mai simtit de ceva vreme impulsul asta!

Va urez si voua un 2019 fix cum vi l-ati planuit si sper sa ne auzim cat mai mult in lunile care urmeaza!

Scandalash Mascara - Melkior

Saptamana trecuta va spuneam pe Instagram (follow me there daca vreti sa fiti pe faza cu toate noutatile) ca am primit o surpriza de la Melkior. Mi-au trimis o mascara noua care se va lansa azi. O gasiti incepand cu ora 10 la ei pe site si eu va spun cu mana pe cord deschis ca merita sa ii dati o sansa daca sunteti in cautare de potiuni noi pentru gene.

Scandalash promite volum si alungire, asa cum era de asteptat avand in vedere numele "provocator". La prima vedere iti spui ca probabil nu o sa fie nimic asa special, periuta e una clasica, cu peri naturali, subtirica si fara artificii de imagine cum am inceput sa vedem in ultimii ani pe la toate brandurile. Tubul e negru, simplu, cu o pata vesela de turcoaz pe ambalaj, taman bine cat sa arate frumos in trusa de vacanta! 

Adevarul este ca review-ul de fata o sa fie scurt si la obiect. Scandalash face ce spune si face chiar mai mult. La primul strat aplicat pe gene in viteza si fara mare precizie am zis "WOW". Dupa ce am folosit-o cateva zile impresia a ramas tot aia, asa ca... 

Volumul e acolo, genele arata pline dar fara a fi incarcate in modul ala super inestetic de care eu personal ma feresc (stiu ca exista si fane ale acelui look, dar eu nu fac parte din clubul lor), alungirea e la superlativ, daca aplic doua straturi fac fal-fal din gene si gata cu canicula. Genele mele sunt destul de scurte si decolorate, drepte ca niste soldatei, asa ca diferenta inainte si dupa mascara e cam aceeasi ca atunci cand pui gene false pe un ou fiert. Ma rog, poate nu e cea mai flatanta comparatie, dar intelegeti! Treaba e ca volumul asta si alungirea arata totusi natural, desi zau ca daca genele mele ar fi asa de la natura as da acatiste! Eu fug cat pot de un rimel care ma face sa arat gata de plecat in club la 7 dimineata, dar Scandalash nu e genul ala. 

Revenind, pot sa spun ca genele sunt frumos separate, nu se lipesc si ce e mai important, raman flexibile, pentru ca nu detest nimic mai mult decat senzatia de gene "crocante". De ceva ani am renuntat la clestisorul de gene, dar zau ca o sa imi cumpar unul numai pentru ca sunt sigura ca in combinatie cu rimelul asta o sa am o privire de revista. Periuta subtirica reduce simtitor riscul pentru o indemanatica pe fuga cum sunt eu in 5 cazuri din 7, iar pana acum am reusit sa nu imi pun mascara si pe pleoapa. E totusi o performanta de aplaudat!

Imi era teama ca ma voi trezi pana seara cu bucatele pe sub ochi,  dar a trecut cu brio si peste proba asta. 12-14 ore, fara vreo problema de acest gen. Cum arata rimelul dimineata la aplicare, asa arata si seara inainte sa ma demachiez. Si daca tot a venit vorba de demachiat, in ciuda faptului ca nu se scurge pe sub ochi, Scandalash e usor de indepartat. Iar mie tare imi place treaba asta pentru ca nu sunt cea mai delicata fiinta cand sunt obosita si un rimel incapatanat ma face sa imi agresez cam tare zona ochilor cu miscari violente si pline de nerabdare. Cu Scandalash au fost de ajuns doua treceri cu o discheta imbibata in bifazic si gataaaaa. 

Concluzia e una singura si se impune. Noul Scandalash de la Melkior e scandalos de bun! Sunt curioasa sa ii vad pretul de lansare, dar banuiesc ca nu va fi nimic obscen, Melkior are mereu un raport bun calitate pret.

Produse consumate in mai si iunie

Am avut cele mai laudabile intentii de a reveni cu articole pe blog in luna mai. Si totusi asta nu s-a intamplat pentru ca am avut o gramada de chestii pe ordinea de zi si ca de obicei blogul saracul a ramas undeva la coada listei, oropsit si vai de lume. Apoi am zis ca gata, in iunie imi revin, dar upss, s-a petrecut inceputul vacantei si sincera sa fiu banuiesc ca penuria de postari o sa cam continue. Avem multe planuri, e una dintre cele mai pline veri pe care mi le amintesc de cand avem copil incoace, cred ca nu e un weekend neplanificat pana la finalul lui august. O sa incerc totusi sa mai dau cate un semn de viata, dar nu mai fac promisiuni pe care nu le pot tine. Sunt intr-un punct in care m-am cam distantat de tot ce inseamna social media si trebuie sa recunosc ca nu sufar foarte tare.

Nu da prea grozav articol de empties dupa alt articol de empties, but hey, real life!

Acum ceva vreme, al meu sot imi tot solicita niste crema de fata seara. Avea pometii extrem de uscati (ahhm, nu bea destula apa, sta in aer coinditionat, all the bad stuff). A fost relativ socat cand in loc sa mai impart propria crema am mers si am luat una special pentru el, cea de la Gerovital H3, Men. A folosit-o aproape zilnic (a se citi cand nu uita de ea) si s-a declarat multumit. Acum eu va spun sincer ca antirid nu stiu daca e, nu l-am observat mai tanar, dar pot spune ca nivelul de hidratare al tenului sau a fost cu siguranta mult mai bun. Asadar, poate va convingeti si voi partenerii ca o crema pentru fata nu e ceva destinat doar doamnelor.

Despre serumul Vichy Aqualia Thermal v-am povestit in articolul acesta, asa ca nu insist. Mi-a placut foarte mult, e un produs excelent. Nu il cumpar din nou acum pentru ca am un serum Bioderma de folosit inainte. Va tin la curent care imi place mai mult.

Demachiantul bifazic de la Elmiplant a fost cumparat la repezeala intr-o zi cand il cautam de fapt pe cel de la Nivea dar nu a fost la raft. A fost ok, nu am avut neplaceri cu el, desi o abonata de pe Insta imi spunea ca au ars-o ochii groaznic si ca l-a aruncat dupa prima utilizare. Eu am fost multumita, dar nu se compara ca performanta cu cel de la Nivea. Trebuie sa insisti mai mult pentru ca machiajul sa fie complet indepartat si din cauza asta am impresia ca l-am si consumat mai repede. Nu l-as mai cumpara din nou pentru ca exista altele mai eficiente la acelasi pret!

Am mai dat gata o masca hidratanta tip servetel Balea, nimic nou de comentat, stiti deja ca imi plac.

Am terminat un tub de Bioderma Photoderm Max SPF 50 Aquafluide. Imediat ce l-am terminat am inceput altul, se pare ca tenul meu se impaca bine cu spf-ul asta. Nu e perfect in sensul ca pe caldurile naibii am impresia ca imi luceste mai repede tenul cand il folosesc, dar asta e viata. Ma bucur ca nu imi astupa porii, ca in unele zile il aplic direct fara sa pun alta crema hidratanta si face fata cu brio. Stau cu pudra dupa mine si aia e!

Am dat gata trei geluri de dus Yves Rocher si cu ocazia asta am constatat cu uluire ca nu il mai iubesc cu disperare pe cel cu miros de cafea. Nu l-am mai avut de multa vreme, ma apucase dorul, dar mi-a trecut dupa o singura sticla. Nici cel cu nuca de macadamia nu mai e amor asa mare, poate ca nu sunt mirosurile adecvate pentru temperaturile de afara. Oricum calitativ raman unele din cele mai faine geluri de dus incercate vreodata. Cel cu zmeura si menta a fost delicios ca aroma si la fel de eficient ca proprietati. Nici unul nu mi-a uscat pielea in mod deosebit, asa ca au multe buline albe la capitolul acesta.

Lotiunea Dermacol cu Irish Coffee a fost misto, am povestit aici despre ea. Pe termen lung insa pielea mea are nevoie de ceva mai mult si in afara de asta am ajuns intr-un punct in care tanjesc sa termin lotiunile prea aromate si sa ma hidratez cu chestii mai "neutre". Nu stiu sa explic exact, dar parca mi-a cam trecut cheful de mirosuri gurmande. Cel putin pentru moment. Desigur, aromele fructate pentru vara nu le refuz, asa cum nu cred ca o sa refuz vreodata o aroma buna de vanilie.

Din setul Dermacol am terminat si crema de maini. A fost ok-ish, eficienta medie. Tot ok-ish e si clasica crema pentru maini cu arnica de la Yves Rocher. Imi place mirosul ei, ma linisteste (sunt constienta ca sunt ciudata). In rest nu ar fi mare lucru de spus despre ele doua. Creme de maini care isi fac treaba, dar tot la Cosmetic Plant ma reintorc at the end of the day!

Mascara pentru volum 360 grade a fost chiar ca lumea dar mi s-a uscat foarte repede. Nu inteleg de ce, avand in vedere ca nu am lasat tubul deschis. La o luna dupa desigilare deja mi se facea bucatele pe sub ochi la cateva ore dupa ce aplicam produsul pe gene. Tare m-am suparat pentru ca efectul era ce imi place mie pentru toata ziua. Suficient de subtil ca sa nu para ca plec in club la 7 dimineata, suficient de vizibil incat sa nu par adormita! Poate am avut eu ghinion!

Ultimul tub de Batiste, varianta favorita Blush. Un tub imens de 400 ml, trimis de draga de Alexantza. Din pacate iubirea mea de Batiste s-a transformat intr-o chestie cam controversata. Scalpul meu nu e deloc de acord cu decizia de a folosi acest gen de produs si a inceput sa se revolte absolut de fiecare data cand am indrazneala sa il sfidez. Dupa fiecare utilizare ma umpleam de cojite, aveam mancarimi groaznice si in cele din urma am decis sa nu refac stocul. Ma spal mai des si aia e!

Despre samponul si balsamul Yves Rocher am povestit si in emptiesul de data trecuta (scroll un pic si gasiti parerile). Imi mentin opiniile si nu cred ca ne mai intalnim a doua oara din pacate!

Un dizolvant Cien, oldie but goodie, le cumpar mereu. Nu am mai avut neplaceri cu sistemul de dozare de foaaarte mult timp, deci banuiesc ca au remediat problema. Raman la el pentru ca raportul calitate pret e imbatabil iar la cat de des imi fac eu unghiile de la o vreme incoace, o sticla de 200 ml imi ajunge jumatate de an. 

Cam asa se prezinta consumatele mele, o recolta bunicica. Voi ce ati mai dat gata? Ce v-a placut si ce nu v-a placut? Ceva produse memorabile de mentionat?

Produse consumate in aprilie

Aprilie a fost o luna din care nu am ales mare lucru. Parca mai mult ca de obicei mi-a fugit timpul printre degete si m-am trezit catapultata direct in mai. Luna mea preferata din an! Si nu, nu pentru ca sunt nascuta in mai, dar e ceva la granita asta dintre primavara si vara care ma umple de energie pozitiva. Sper sa se intample minunea si anul acesta pentru ca am mare nevoie, sunt cu bateriile cam golite si cu moralul relativ low.Sa lasam insa povestile astea si sa trecem la ce ne intereseaza de fapt.

Ce am mai consumat.

Nu mare lucru as putea spune, dar am foarte multe chestii pe terminate, care o sa fie duse sigur saptamana asta. Am ales totusi sa nu le includ, mai las material si pe luna viitoare.

Katia a terminat un sampon/balsam de la Schauma. A fost ok, a tot avut din gama asta, mi se par niste produse care fac ce trebuie fara mare efort si fara prea multi bani. Lasa parul curat fara sa il usuce sau sa il incurce. Mirosea frumos a zmeura sau capsunele ceva. Atat! Momentan se spala si ea cu samponul meu si sunt un pic in stare de soc ca e atat de mare incat am inceput sa impartim produsele cosmetice.

Sampon si balsam Yves Rocher, varianta nutritiva. Am acum inca un set identic in uz, dar va spun sincer ca nu le-as mai cumpara. Le-am luat la o oferta din aia 1 plus 1 gratis, nu sunt rele dar nici fabuloase. Samnponul curata ok, miroase foarte placut si proaspat, dar dupa doua zile am parul gras si mancarimi pe scalp. Asta in conditiile in care eu stateam si 4-5 zile cu parul nespalat fara sa se vada ca e nespalat. Nu dau exclusiv vina pe sampon, dar nici el nu ajuta. Katiei nu ii provoaca probleme, asa ca depinde clar de tipul de par al fiecaruia. Balsamul, desi face parte din aceeasi gama are un miros super nasol, peste care trec cu greu. Nu pot descrie aroma, e ceva greu si gretos, un fel de samponul nutritiv dupa ce s-a stricat!:)) De hranit firul de par, il hraneste, doar ca pute! Ma rog, sunt overly dramatic, dar asta este. Pentru parul meu nu au fost vreo revelatie.

Niste produse foarte random. O pila din asta cu mai multe fete pe care nici nu stiu de unde pacatele mele o am. Am folosit-o de cateva ori, s-a tocit rapid si oricum nu imi place genul asta de unealta. Singurul tip de pila care nu imi face unghiile praf e cea de sticla.

Lumanarea de la Air Wick, Vanilla Bakery Treat a mirosit delicios, mi-a umplut casa si nu mi-a creat vreun fel de neplacere cu aroma intensa si dulceaga. De fapt mint, a creat neplaceri pentru silueta, ca de cate ori o aprindeam ma apuca pofta de ceva dulce. Era suficient sa o las aprinsa o ora si mirosea tot apartamentul (note to self: vezi, de asta e bine ca stai la doua camere, nu la vila!) Loved it a lot!Cred ca a fost editie limitata de sarbatori, dar daca nu a fost, I'll get more! Aaa si apropos, nu ma deranjeaza ca mirosul e cald si mai potrivit teoretic pentru sezonul rece. I like to break the rules and live wild!:))

Oja 246, Cream Silk de la Flormar si-a dat obstescul sfarsit. E a doua sticla din nuanta asta, inca imi place foarte mult, dar era veche si se ingrosase foarte tare. Cand o aplicam pe unghii dura 300 de ani sa se usuce si chiar nu am timp de asa ceva. E nuanta de nude perfecta, nu te stresezi la aplicare, formula era super misto in vremurile bune. Nu stiu daca mai exista sau nu pe piata, o sa verific.

Despre gelul de dus cu cafea de la Dermacol am povestit in articolul de aici, asa ca nu insist. Celelalte doua produse sunt si ele pe terminate, good stuff!

Demachiantul Balea Med Ultra Sensitive e misto, l-am mai avut de cateva ori inainte. A fost o perioada in care nu il mai gaseam, asa ca m-am bucurat cand l-am vazut din nou la raft. Nu stiu daca mi se pare mie, dar ceva nu mai e chiar la fel. Consistenta pare diferita si parca nu mai e la fel de bland pe ten, daca ajunge pe langa ochi ustura un pic, chestie pe care inainte nu o pateam. Momentan ii spun la revedere si nu stiu daca ne mai intalnim.

Despre mastile tip servetel de la Balea am mai vorbit, nu insist. Imi plac foarte mult si pentru 4 lei chiar fac o treaba excelenta in serile cand ai nevoie de un rasfat. Varianta asta cu hialuron e preferata mea, o sa merg sa imi refac stocul.

Masca de maini de la Sephora m-a salvat dupa o saptamana de curatenie zdravana si facut haleala pentru Pasti. Sambata dupa amiaza mainile mele erau praf. Mi-am amintit ca am micuta asta in dulapior, am folosit-o si apoi i-am ridicat statuie pe Instagram. Care e smecheria? O pereche de manusi dintr-un material imbibat din abudenta pe interior cu ceva substanta miraculoasa. Le-am tinut cam 30 de minute desi pe ambalaj scrie 15-20 si mainile mele au fost minunat de catifelate si moi dupa aceea. Iar efectul chiar a durat, adica nu m-am trezit iar cu maini de crocobaur dupa cateva ore. Eu zic ca pentru 18 lei, chiar face super treaba si e buna de avut in kit-ul de urgenta!

Inca un roll-on Adidas, preferatul meu de ani de zile. De cate ori incerc altceva regret si ma intorc spasita la el. Pentru mine nici un alt deodorant nu a reusit sa atinga performantele acestuia, dar am observat ca treaba cu antiperspirantele e poate mai subiectiva decat orice alt produs cosmetic. Asadar, daca il incercati si nu va place, don't blame me!

Nu am consumat multe dar tot am reusit sa scriu un roman! Tipic mie! Voi ce ati mai consumat fain in ultima vreme? Ceva produse musai de incercat? Let me know!

Carti, carti, carti

Ultima postare despre carti s-a petrecut in noiembrie anul trecut, cand am facut un top al cartilor care mi-au placut in 2017. Am decis ca anul asta nu o sa mai astept atat de mult, asa ca vin cu un top 5 (bine, bineee de fapt e top 6 si una pe langa), urmand ca de acum incolo cand dau de ceva fain sa va spun rapid, asa cum faceam inainte. Ca lumea va aprecia au ba recenziile mele, ramane de vazut, eu am hotarat sa nu ma mai dezic de pasiunile mele, iar cititul ramane activitatea care ma relaxeaza intotdeauna. 

Fata cu fragi, Lisa Stromme: Iata o carte care mi-a placut mai mult decat m-as fi asteptat. Va spun cu sinceritate ca niciodata nu m-au miscat tablourile lui Edvard Munch. Nu fac parte dintre cei care sunt fini cunoscatori de arta, nici dintre cei care pretind cu ipocrizie ca tot ce e de neinteles le transmite niste senzatii la nivel metafizic. Sunt din topor, daca imi place imi place, daca nu, pa si la revedere! Asadar, un roman avand ca subiect principal una dintre cele mai celebre picturi ale sale, Strigatul, nu era chiar ceva care sa ma atraga. Totusi am riscat si bine am facut.

 Asgårdstrand e o mica asezare unde in fiecare vara isi dau intalnire artistii plastici, actorii, boemii vremii. Un loc in care se relaxeaza si creaza. Mica asezare este scoasa din ritmul obisnuit, iar locuitorii sunt de cele mai multe ori reticenti la felul in care artistii inteleg sa convietuiasca in comunitatea lor. Povestea excentricului Munch e redata de Johanne, o tanara fata care picteaza si intelege zbuciumul creatiei, o tanara servitoare careia i se reaminteste constant sa se tina cat mai departe de lumea de care se simte atat de atrasa. Nu va voi dezvalui prea multe, dar va voi spune ca daca va pasioneaza cat de putin ideea de artist neinteles, cartea asta o sa fie pe placul vostru. Personajele sunt extrem de bine conturate, chiar daca pe alocuri mie imi devenisera antipatice. Banuiesc ca atata timp cat mi-au trezit sentimente puternice, de orice fel ar fi fost ele, inseamna ca am de a face cu o carte buna! 

Strania calatorie a domnului Daldry, Marc Levy: Am citit multe carti de Marc Levy. Majoritatea urmeaza un tipar comercial si chiaar daca te prind si le citesti pe nerasuflate, nu ai putea sa le numesti capodopere literare. Inainte sa imi sara iar cineva in cap (pentru ca oooh ce ate comments am primit cand am spus ca Nicholas Sparks e chick lit), e o opinie pur subiectiva, nu zic ca nu se vand de nu se poate, nu zic ca Levy nu stie cum sa isi teasa povestile. Zic doar ca atunci cand pun mana pe o carte de-a lui stiu oarecum la ce sa ma astept. O singura data m-a bulversat, atunci cand am citit Copiii libertatii. Cartea aia pare sa fi fost scrisa de alt autor si e fantastica. Si apoi a mai facut o data aceeasi minune, cu Strania calatorie a domnului Daldry.

 Cartea asta nu seamana nici cu cele tipice lui, nici cu Copiii libertatii. Pentru mine a fost o lectura extraordinara deoarece are in centru povestea lui Alice, femeie pasionata de munca sa, care elaboreaza parfumuri in micul sau apartament londonez. Si stiti cum sunt eu cu orice tine de parfumuri. Viata lui Alice e complet data peste cap cand o ghicitoare ii deschide un orizont neverosimil, iar ea decide la indemnul vecinului sau de palier, Domnul Daldry, sa urmeze un drum improbabil, in cautarea unui destin pe care nici macar nu il doreste neaparat. Ce va descoperi ea este fascinant, dar mai fascinant e modul in care Levy a reusit sa ma faca sa ma indragostesc de Istanbul si sa imi doresc cu disperare sa ii cutreier stradutele. In viata mea nu m-a atras orasul ala, niciodata nu mi-am dorit sa il vizitez, iar acum altceva nu am in minte in afara faptului ca trebuie sa simt mirosul mirodeniilor din Marele Bazar, sa beau ceai de trandafiri si sa ma las purtata de visare. 

Orbi, Petronela Rotar: Daca sunteti cu mine de ceva vreme, stiti ce parere am despre cartile Petronelei Rotar. Femeia asta reuseste sa ma prinda inca de la primul rand. Am tot amanat sa cumpar Orbi, pentru ca citind opiniile altora am simtit ca mi-e frica. Va voi spune atat. 

Cartea asta ar trebui sa o citeasca oricine. Cu mintea deschisa si cu sufletul la fel. Probabil o sa aflati despre voi lucruri care nu o sa va placa. Dar o sa va ajute. O relatie abuziva, codependenta unor oameni cu un bagaj emotional imens, sedinte de terapie. O sa spuneti poate, la fel ca mine, ca nimic din asta nu rezoneaza cu viata voastra! In primul rand, sa ne bucuram ca spre deosebire de multi altii nu am trecut printr-o astfel de experienta. Si apoi sa incetam sa ne mai mintim, sa trecem dincolo de stratul initial si sa incepem sa ne gandim un pic. De unde ne vin noua fricile, nesigurantele, neiubirea de noi. Sa ne uitam la alegerile pe care le-am facut si sa ne intrebam de ce le-am facut. 

Eu una, dupa ce am terminat de citit cartea, am stat muta in fata mea, iar resorturile interioare pe care le-a pus in miscare Orbi au fost cel putin surprinzatoare. Nu va lasati inselati de aparenta simplitate a povestii in sine, cu Petronela e mereu mai mult de atat.

In ape adanci, Paula Hawkins: Fata din tren mi-a placut, a fost genul de carte pe care nu am putut sa o las din mana, desi de la un moment dat incolo incepusem oarecum sa intuiesc cam ce si cum se intampla. Totusi, In ape adanci mi s-a parut mai buna. 

Chiar daca la inceput m-a enervat teribil abundenta de personaje si m-am trezit ca nu mai reuseam sa ma dumiresc cine e care si capitolul care e vocea cui...Imediat ce am lamurit problema asta, m-am trezit atat de absorbita de poveste incat am citit in fiecare secunda disponibila. Nel Abott e moarta, iar cei apropiati nu par sa creada ca ea s-a sinucis. 

Apele intunecate ale raului au inghitit de-a lungul timpului multe femei, incepand din vremurile cand celor acuzate de vrajitorie li se facea "proba inotului", fiind scufundate in bulboana intunecata. Nel Abott a fost dintotdeauna fascinata de povestile celor care sfarsisera in apele acelea, iar acum le urmase soarta. Ce se va afla in urma anchetei privind moartea sa? Va rog sa ma credeti, o sa fiti surprinse. Chiar daca si aici am inceput sa intuiesc mai repede care va este finalul, tot mi s-a parut un thriller foarte bine ticluit, pe care il recomand cu caldura iubitoarelor genului.

Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton: De cand tot vreau eu sa pun mana pe ceva scris de Ana Barton! Si in sfarsit cerurile s-au deschis si intr-o zi, in plimbarea obisnuita printre rafturile bibliotecii, mi-a sarit in ochi Pervazul lui Dumnezeu. Am inhatat-o si am citit-o in doua zile, pe nemestecate. Iar acum tot ce pot sa spun e ca mai vreau. 

Povestirile Anei Barton au o sensibilitate aparte, un ceva al lor care te face prizonier fara drept de apel. Sunt facute sa te miste chiar daca au doar o pagina, doua si par uneori atat de simple incat la prima vedere unii ar ridica din umeri. Ana Barton e omul ala real, pe care il citesti pe Facebook si totusi te intrebi cum de i-a dat Al de Sus condeiul sa scrie in trei fraze ce simti tu de ani si nu poti sa compui nici in zeci de mii de cuvinte. Pana pun mana si pe alte carti, o citesc pe blogul ei si pe Facebook si ma bucur tare ca sunt contemporana cu atata lumina si caldura.

Ultimele doua carti, scrise de Jojo Moyes. As spune una calda si una rece, dar nu sunt sigura pe deplin. 

In cautarea unui destin. In sfarsit, inca o carte scrisa de Moyes care sa se ridice la inaltimea preferatelor mele, Ultima scrisoare de dragoste si Fata pe care ai lasat-o in urma. Din nou, nu dati cu pietre, chestie de preferinte, dar la mine astea au fost favorite desi am citit tot ce a scris ea. Inclinatia spre istorie ma face sa caut povesti complexe din timpuri apuse, iar In cautarea unui destin nu a dezamagit deloc! 

In Australia, 1946, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sase sute cincizeci de mirese se imbarca la bordul unui portavion pentru a isi reintalni in Anglia, barbatii cu care se casatorisera. Destinele unor femei cu firi extrem de diferite se impletesc, povestile lor de viata se desfasoara sub ochii nostri, iar soarta lor va fi neprevazuta. Personal am fost absolut  fascinata de cartea asta, mai ales ca aveam minime date privind faptele istorice care au stat la baza romanului. E o experienta in sine sa iti imaginezi cum in perioada atat de tulbure a razboiului oamenii cautau cu orice pret iubirea si frumosul, alegand uneori un drum anevoios, luand decizii sub impulsul momentului si ajungand apoi in situatii greu de imaginat. 

Silver Bay nu m-a prins deloc, am inceput-o intr-o perioada cand nu ma tragea inima la citit si nu am reusit deloc sa ma indragostesc de personaje si poveste. Apoi, la ultimele 150 de pagini, ritmul s-a schimbat si nu am mai respirat pana nu am terminat-o. Nu as stii nici acum sa va spun daca mi-a placut cu totul sau nu, habar nu am unde sa incadrez cartea asta.

 Povestea e una cu mare potential de ecranizare si sunt sigura ca multa lume o va gasi minunata. In mica localitate australiana Silver Bay, Lisa McCullen, alaturi de fiica sa si matusa ei Kathleen, traiesc o viata linistita, sau cel putin asta incearca. Lisa ascunde secrete bine ferecate de care a fugit cat de departe a putut si nu are de gand sa lase pe nimeni sa treaca dincolo de zidul pe care l-a ridicat in jurul sau. Cand Mike Dormer, un om de afaceri londonez soseste la hotelul lui Kathleen, nimeni nu banuieste ce intorsatura vor lua lucrurile pentru oamenii din Silver Bay.  

Pana una alta, pot sa va spun ca anul asta citesc ca apucata, asadar sunt sanse mari sa revin curand cu material proaspat. Va astept sa imi spuneti daca ati citit ceva dintre cartile despre care am povestit azi, daca v-au placut sau nu, daca va tenteaza ceva din lista asta si daca aveti si alte recomandari pentru mine. Sper sa nu aveti, pentru ca deja am un teanc de 15 carti care ma asteapta pe noptiera!:)) Incerc sa ma abtin din a cumpara alte si alte carti, dar nu prea imi iese, iar wishlistul mi se extinde de la o saptamana la alta!

Produse consumate in luna martie

Initial am fost convinsa ca la sfarsit de martie nu o sa am cine stie ce material pentru postarea asta, ba chiar ma gandeam sa o las pe sfarsit de aprilie. Ei bine, nu mica mi-a fost surpriza cand am descoperit ca punga cu ambalaje golite e chiar destul de plina. Cel mai tare ma bucura ca am ajuns in punctul in care consum mult mai mult decat cumpar. Si ca ma simt bine asa, iar uneori sunt produse pe care nu vreau sa le mai inlocuiesc cu nimic. Voi explica imediat mai jos.

Incep cu categoria care ma entuziasmeaza cel mai mult, produsele de makeup.

Am inclus aici si balsamul de buze Apivita cu extract de trandafiri, chiar daca nu e chiar makeup. Nu am destule cuvinte sa laud calitatea acestor balsamuri de buze, am tot scris despre ele, am terminat multe tuburi si le voi cumpara in continuare. Momentan am unul de la alt brand si cu toata parerea de rau, nu se apropie nici pe departe ca performante de Apivita. Oricare varianat ati incerca-o, sunt sigura ca nu o sa va para rau!

Despre rimelul Essence Lash Princess am scris in articolul acesta pe larg. Nu mai insist pe subiect. Ieftin, bun, n-am de ce sa ma plang. Desigur ca o sa mai incerc si altceva, dar nu i-as spune nu a doua oara!

Primerul The Ordinary nu e gol, dar am decis sa nu ma mai zbat sa il consum. Oricum nu simt ca imi e necesar pasul asta in rutina de machiaj zilnica, iar intre noi fie vorba produsul asta chiar nu mi-a placut. Pe langa faptul ca de la inceput a avut un miros deranjant pe care nu stiu cu ce sa il compar, mi se parea ca imi incarca tenul. Si poate ca era doar in capul meu, dar daca il foloseam 3-4 zile la rand, ma trezeam cu mici bubite in zonele in care il aplicam. Asa ca, adio si nu am cuvinte. Nici nu stiu daca are sens sa mai cumpar vreun primer pentru uz personal avand in vedere cat de rar il folosesc si cat de putin mi se pare ca schimba situatia pentru mine.

Un creion random de sprancene pe care poti sa ma pici cu ceara ca nu mai stiu de unde l-am cules. A fost ok. Whatever, creion de sprancene... Si minunatul meu contur de buze Essence In the Nude. Am avut vreo cateva creioane din astea, erau fabuloase, cremoase, perfecte. Dar le-au reformulat si s-a dus naibii smecheria, asa ca vars o lacrima si trec mai departe.

Fardul asta crema de la MAC (Electric Cool in nuanta Superwatt) a fost super misto, dar din pacate s-a uscat foarte tare si nu il mai pot folosi. Dupa cum vedeti, l-am iubit si purtat intens, asa ca nu am regrete chiar atat de mari. A fost o nuanta de bronz sclipicios perfecta, se aseza frumos pe pleoape si nu se aduna in pliu, dar timpul lui s-a dus!

Masca de par cu ulei de monoi si shea butter de la Cosmia a fost..nicicum. Desi gelurile lor de dus imi plac la nebunie, masca asta a fost cam apa de ploaie. Nu zic, mirosea foarte placut, dar cam atat. Nu am observat sa imi hidrateze in mod deosebit parul, iar textura ei era un pic cam prea lichida. Adevarul e ca a fost ieftina, in jur de 5 lei, deci mare pierdere nu e. Numai ca eu am cam ajuns la concluzia ca de fapt NU AM NEVOIE DE O MASCA DE PAR. E unul din produsele pe care nu mai simt nevoia momentan sa il includ in rutina de ingrijire. E ok si cu balsam, nu vad schimbari dramatice in textura parului meu si deocamdata nu am de gand sa mai aglomerez raftul din baie cu o cutie in plus.

Zana a mai terminat un gel de dus din asta de la Dm, din gama "pentru printese" cum spune ea. Era un gel sclipicios maxim, cu aroma de ananas foarte pronuntata (cocosul nu l-am simtit prea mult), care mirosea ca un cocktail exotic. Sincer va spun ca am furat si eu din el pentru ca mirosea delicios. E bland cu pielea, a fost fain, mai luam cand mai gasim.  Adevarul e insa ca in ultima vreme ne spalam cu gelul de dus la comun pentru ca cele de la Yves Rocher sunt foarte faine si ii plac si ei. Din nou, o sticla in minus in baie!

A mai dat gata si o spuma random cu Trolls, pe care scria ca merge si ca sampon. Nu am riscat totusi. Sincer nici ca spuma nu performa foarte bine, ca sa faca clabuci trebuia sa pui o tona, iar mirosul se vroia cred de capsuni dar...nu era. Nici macar nu mai stiu de unde a ajuns in casa, dar a doua oara daca as vedea-o, as ocoli raftul! O spuma o sa mai cumparam (desi va zic sincer ca si cu sapun lichid se fac niste mega clabuci), sa fie acolo, pentru ca uneori la baie si mie si domnisoarei ne place niste rasfat!

Tot din categoria rasfat la baie, Katia a folosit perlutele astea de baie de la Dm. Arata ca bombonelele alea minuscule Cip-Cip, miros frumos a fructe si vanilie, coloreaza discret apa intr-o nuanta de lila si culmea, dar chiar lasa pielea foarte fina dupa baie. A fost incantata de ele.

Masca tip servetel de la Sephora mi-a placut. A stat bine pe moaca, fara sa alunece, a fost foarte imbibata cu produs, iar dupa ce am indepartat-o si am masat surplusul de lichid in piele, tenul mi-a ramas moale si fericit. Acum, adevarat graiesc ca nu e mare diferenta intre asta si cele marca Balea. In schimb diferenta de pret e maricica! Asa ca, momentan folosesc tot Balea, dar nu refuz nici variantele Sephora, daca ajung cumva la mine (cumva fara sa le cumpar eu). 

Ultimul produs Soap and Glory pe care il aveam, Scrub of your life! Nici nu e nevoie banuiesc sa repet cat de mult mi-au placut micutele astea. Mirosul a fost absolut divin, calitatea exceptionala si pot sa va spun sigur ca MAI VREAAAAU! Scrubul a fost fix cat trebuia de grunjos, nu mi-a agresat pielea, dar nu a fost nici apa de ploaie cum am patit cu alte produse. Simteam ca imi exfoliaza bine epiderma, fara sa simt apoi ca pielea mi-e uscata sau ca "ma strange". Loved it till the last drop! 

Demachiantul bifazic Balea, a 100-a sticluta. Adevarul e ca nu imi mai place la fel de mult ca pe vremuri, sunt altele mult mai eficiente out there, dar il mai iau uneori din nostalgie. Cred ca trebuie sa le dau incolo de nostalgii si sa ii spun la revedere! 

Lotiunea micelara Bielenda a fost usor comparabila cu Garnier roz, asa ca mi-a placut. Cantitatea e mare, produsul e bun si ieftin, spornic si eficient. Singurul minus e ca poate fi cumparata doar online si nu am mereu chef de intregul proces implicat. In rest, numai de bine! 

Un ultim produs, tot Bielenda, "crema compresa" (what???) pentru inmuierea picioarelor. Nu zic ba, a fost o crema ok, cu continut de 10% uree. Adevarul adevarat e ca orice crema de picioare functioneaza daca e aplicata in mod repetat. Numai ca eu cam uit, sau mi-e cam lene. Si atunci nu pot astepta minuni. Pentru cele care va tineti de acest ritual, crema asta face treaba foarte buna si nu e deloc scumpa. Eu am decis ca pot linistita sa folosesc lotiune de corp pe picioare, tot aia e. Incep brusc sa il inteleg pe sotul meu care dupa ce ne-am mutat impreuna a trait socul vietii lui, neintelegenad de ce am nevoie de 3 creme diferite (corp, maini si picioare), spunand ca el a crezut mereu ca mainile si picioarele fac parte tot din corp!:)) I get you now baby!

 Cam asa a fost cu goliciunile lunii trecute! Voi ati descoperit vreun produs misto luna asta? Ati terminat vreo potiune magica dupa care oftati adanc? Let me know!