Culoarea - recenzie de carte

Dupa cum v-am spus, cand am comandat Miniaturista  mi-a fost imposibil sa ma opresc, asa ca in cos mi-a mai aterizat un volum din sectiunea carti beletristica. Da, stiu, e o boala grava! Am un teanc de carti de citit care ma intimideaza si totusi nu ma pot opri din a vrea altele si altele. Wishlistul meu e kilometric. 

Citisem de multe ori despre Culoarea de Rose Tremain. Desi stiam ca aceasta autoare e una prolifica si apreciata nu pusesem inca mana pe nici una din cartile sale. Pentru ca in libraria online de baza aveam romanul acesta cu o reducere semnificativa, am decis ca momentul potrivit a sosit. Si Doamne, bine am facut! Chiar daca nu fac asta de obicei, va spun din capul locului ca mi-a placut extraordinar de mult! Si dupa ce am dat cu spoiler, va explic si de ce.


Joseph si Harriet Blackstone sunt proaspat casatoriti. Motivele care au dus la aceasta uniune sunt departe de romantismul la care am putea spera. Totusi cei doi sunt hotarati sa cladeasca un viitor luminos impreuna si pornesc spre taramul fagaduintei lor. Parasesc Anglia pentru Noua Zeelanda, luand-o cu ei si pe mama lui Joseph, Lilian. E mijlocul secolului al XIX-lea, momentul cand goana pentru aur prinde amploare pe taramurile unde cei trei planuiesc sa inceapa o viata prospera. Lesne de inteles ca mirajul bogatiei il va atrage in mreje pe Joseph iar evenimentele ce vor decurge din aceasta obsesie se inlantuie cu rapiditate.

Daca ma cititi de ceva vreme stiti deja ca am o mare slabiciune pentru romanele istorice, mai ales cand sunt scrise bine. Si Culoarea e fix acel gen de roman! In ciuda faptului ca pe alocuri poate deveni plictisitoare prin descrieri, n-am simtit nici un moment ca ar fi un chin lectura. M-am plimbat prin locuri pline de farmec, prin vai stancoase pline de pericole, am scormonit argila cu unghiile incercand sa prind un strop din praful aurifer...am fost acolo. Va avertizez pentru cei pudibonzi ca sunt anumite pasaje care va vor starni dezaprobarea. Ma bazez insa pe faptul ca suntem oameni maturi si ca putem trece peste asta, intelegand ca pentru ca o carte sa semene cu viata reala...ei bine, trebuie sa semene cu viata reala!

Am indragit-o pe Harriet si l-am dispretuit profund pe Joseph. As fi vrut sa imi fie mila de el dar nu am reusit. L-am vazut ca pe un om cazut care a adaugat putin cate putin la greselile trecutului de care incercase cu disperare sa fuga. Mi l-am imaginat ca pe genul de barbat pe care daca l-as intalni in viata reala as vrea sa il palmuiesc. Harriet in schimb si-a castigat locul in galeria eroinelor stoice, care isi sufleca manecile si fac ce e de facut! In galeria literara a femeilor cu care as vrea sa seman macar 2%, pe care soarta nu le ingenuncheaza, care nu renunta la lupta oricat de disperata ar putea parea situatia, oricat de "fara de iesire".

Ce se intampla in final cu cei doi? Reuseste Joseph sa isi implineasca marele vis de a fi un om bogat? Reuseste Harriet sa isi umple golul din inima? Se va schimba relatia celor doi pana in final? Nu va dezvalui mai mult, va invit doar sa comandati cartea si s ao devorati repejor!

Share:

5 comentarii

  1. off, cate carti am si eu in asteptare! pare interesanta si aceasta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun, m-ai convins! E de-a noastra! ;))
    Vreau si eu aceasta carte! Neaparat!
    Pupicius

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit-o si eu in iarnă și mi-a plăcut foarte mult! O recomand!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca am mai auzit cateva pareri despre aceasta carte pe undeva, dar nu mai sunt sigura unde, insa nu imi place prea mult actiunea. Apropo, repara greseala de scriere de la finalul articolului! "S ao devorati"

    Astept sa te abonezi si tu la blogul meu. M-ar ajuta foarte mult! :D
    http://passionforfashionbyt.blogspot.ro/2016/08/giveaway-by-t.html

    RăspundețiȘtergere