Project pan 2/2016

Nu am apucat sa raspund la comentariile e la postarea de luni, dar va multumesc pentru fiecare dintre ele. Ador sa primesc feedback de la atata lume! Recunosc ca speram sa spuneti ca vreti sa vedeti si urmatoarele project pan-uri si mi-ati indeplinit dorinta. Asa ca azi revin cu al doilea proiect al anului. L-am pornit pe 1 aprilie si o sa il termin pe 1 iulie. Destul timp sa lucrez zdravan la produse, nu prea mult incat sa ma plictisesc ingrozitor de ele.

Fara prea multa vorbarie, sa trecem la condamnatele din tura asta. Veti vedea ca sunt 11 pentru ca am cateva chestii greu spre imposibil de consumat si m-am gandit ca e bine sa am alternative!

Am inclus si un produs care nu e de makeup, parfumul Lanvin Rumeur 2 Rose. Am scris despre el aici. E perfect pentru sezonul asta, inca imi place dar...nu il mai iubesc. Am consumat aproape jumatate din el si cred ca pana in iunie ar fi sanse sa il dau gata. Am reusit sa reduc zdravan colectia de parfumuri, dar simt nevoia de noutati si nu am voie sa iau nimic pana nu mai termin din stoc.

Ojele intra la makeup, da? Am reusit in ultimul an si jumatate sa reduc drastic numarul sticlelor de oja, ajungand de la peste 100 de bucati undeva la 50. Singura problema e ca am realizat ca de fapt nu sunt nici pe departe pasionata de subiect asa cum eram in trecut si acum mi se par obscen de multe si acestea. Drept urmare lupt sa mai consum din ele (de dat am tot dat, dar deja am ramas cu nuante care imi plac si pe care vreau sa le folosesc totusi). Pentru lunile astea m-am oprit la P19 de la Flormar, din gama Pretty. E un lila tare simpatic care merge purtat si simplu si cu tot felul de top coat-uri glitterate.  Puteti observa liniuta care marcheaza progresul facut pana acum.

CC Cream-ul Gerovital Happiness l-am primit de la Mos Craciun. Am inceput sa il folosesc intens de vreo doua luni si e ok. Atat. Nimic special. Probabil la calduri mari imi va crea ceva probleme asa ca cu cat il termin mai iute cu atat mai bine. Nu stiu cat produs mai e, nu reusesc sa vad in el, dar suspectez peste jumatate de tub de consumat.

Iluminatorul Revlon Photoready Skinlights stiu ca nu am cum sa il termin. Am scris aici despre el, imi place, dar e vechiut si putin utilizat. Pentru ca vine sezonul de brate dezgolite ma gandesc sa il amestec uneori cu lotiunea de corp. O sa fiu un fel de Edward Cullen, dar daca nu in anotimpul cald, atunci cand? Sunt curioasa cat progres o sa fac in lunile astea.

Primerul Catrice a beneficiat aici de review impreuna cu creionul iluminator . Din pacate de primer nu mai sunt multumita. Nu cred ca s-au schimbat pretentiile pleoapelor mele, dar e posibil sa fie deschis de prea mult timp si sa isi fi schimbat textura. Nu am habar cat produs mai e, dar in 1 iunie orice ramane ajunge la gunoi. Creionul ma scoate din minti pentru ca a devenit extrem de uscacios foarte repede. Imi place tare mult efectul lui, dar momentan e o adevarata lupta sa il fac sa se vada pe linia apei. O sa gasesc eu o solutie sper!

Pink Gold Color Tattoo e unul din cele mai folosite si iubite farduri crema pe care le detin. Si are si cea mai venerabila varsta din ceea ce mi-a ramas in colectie. Asa ca a venit vremea sa ii acord atentie concentrata si apoi sa ne spunem la revedere pentru ca a inceput sa se usuce si devine tot mai dificil sa lucrez cu el.

Masterprecise eyeliner de la Maybelline a avut aici locul lui sub reflectoare. Nu am de gand sa imi schimb parerea prea curand, il ador. Pe acesta il am de vreo 7-8 luni, asa ca stiu ca in curand nu o sa ma mai pot bucura de efectele lui. Cam un an de zile ma tine pe mine de obicei (da da, stiu ca scrie ca e bun 6 luni de la desigilare, whateveeeer). Si foarte probabil o sa mai cumpar inca unul cand il termin pe acesta. That's how much I love it!

Trei produse pentru buze care merg combinate sau purtate separat. Cel mai batranel e rujul Hot Plum de la Maybelline. Imi place culoarea asta imediat ce da soarele, asa ca acum e momentul lui. Nu cred ca o sa il termin, but hey, I will give it a fair chance! Lollitint de la Benefit e un produs interesant, dar inca nu m-a convins pe deplin. Fiind asa mixut ar trebui in teorie sa nu fie greu de consumat. L-am ales pentru culoarea sa si pentru ca relatia cu el e de love-hate si nu as vrea sa faca prea multi purici pe aici. Gloss-ul Hoola de la Benefit e extrem de basic si neinteresant, dar bun cand sunt in viteza si nu am chef de machiaj. E si destul de hidratant asa ca o sa il port probabil in geanta si o s ail reaplic cand simt nevoia. Habar nu am daca pot da gata tot tubul in lunile astea, dar incercam!

Cam asa arata echipa asta! Sunt atat de nebuna incat deja ma gandesc care o sa fie produsele pentru proiectul 3, cred ca am devenit dependenta de Project Pans mai ceva decat eram candva de cumparat tot ce stralucea sub soare. Cred ca varianta asta de adictie e mai buna pentru portofel si spatiu!

Project Pan Finale

In articolul de inceput al primului Project Pan din acest an am stabilit ca data de final va fi 1 aprilie. Ei bine, iata-ne azi in 4 aprilie, asa ca e timpul sa va spun cum m-am descurcat. Desi nu se face asa, o sa incep cu concluziile, care suna ceva de genul: se putea si mai bine. Nu sunt dezamagita de rezultate, dimpotriva. Un lucru mi-e insa clar. Cu fiecare proiect de genul asta invat cate ceva despre ce imi place si ce nu, ce o sa cumpar pe viitor si ce nu. Si devin tot mai cumpatata! Atat de cumpatata incat uneori e socant chiar si pentru mine. 

Primele produse aratau cam asa.

Iar acum arata asa.

Fondul de ten e gata, a fost ok, dar si daca as avea de unde sa il iau nu l-as mai cumpara a doua oara. Pudra Elf HD stiam ca nu am sanse sa o termin. Am consumat multicel din ea, dar tot imi mai ajunge vreo cateva luni. Nu e bai, a inceput sa imi placa cu adevarat abia acum, recent. 

 Primerul Revlon a avut o soarta trista. Dupa ce am observat ca folosindu-l mai multe zile la rand ma umpleam de cosulete dureroase sub piele a trebuit sa admit ca nu are sens sa ii mai dau sanse. Am atins niste tavita, felul in care uniformiza porii era minunat, dar din pacate asta a fost. La cos cu el! La Rose Gold am vrut sa vad metal si iataaaaa-l! Faza e ca in partea cealalta produsul e practic neatins. O sa il mai folosesc pana spre sfarsitul anului si apoi bye-bye ca deja devine vechiut bine!

 Fit Me e unul din cele mai misto concealere incercate de mine ever, asta e tubul numarul doi. As mai reusi sa scot produs cat sa aplic vreo saptamana dar deja e cazul sa ne luam la revedere. L-as mai cumpara si a treia oara dar momentan am zis sa mai incerc si alte produse.

Before:

And after:

Fardul spuma-crema ce o fi de la Wjcon e fara sfarsit, jur. l-am folosit aproape zilnic si cred ca de ar fi sa il mai folosesc inca 3 luni tot ar mai rezista. Si-a cam atins insa data de expirare (de acum vreun an daca e sa fiu cinstita cu mine si cu voi) si va pleca si el. Cu ocazia asta am descoperit ca produsele de genul dureaza vesnic si chiar daca imi plac, nu se prea justifica sa am 7 diferite. Si am!

Creionul de ochi Yves Rocher mai are un capat micut, a devenit mult mai uscat decat era pe vremuri, asa ca si el pleaca.

Before:

And after:

Gloss-ul in glob de la Sephora a suferit un accident. Mai aveam produs pentru maxim o saptamana de aplicare si...l-am scapat dupa birou. In locul ala intunecat unde ca sa dau cu aspiratorul trebuie sa mut totul. Adio si nu am cuvinte! 

Blankety de la MAC e mult iubit, dar tot mai am cam jumatate din cantitatea cu care am pornit la drum. Si va rog sa ma credeti ca l-am aplicat frecvent. Nu imi pare rau, o sa il folosesc in continuare cu drag. Sper sa reusesc sa il termin anul asta, pentru ca ar fi pacat sa expire.

Oja Urban Decay e gata, ultimele dati au fost chin la aplicatul ojei. Se ingrosase, se usca in 300 de ani si nu mai rezista neam pe unghii.

Nu sunt rezultate neaparat notabile, dar e progres. In beauty case am spatiu pentru noutati daca chiar simt nevoia, dar deocamdata nu prea simt. In schimb va intreb daca sunteti interesate sa vedeti urmatorul trimestru de project pan? Produsele sunt alese, lupta a pornit, dar ma gandesc daca nu cumva e plictisitor. Am de gand sa lucrez in continuare la ce nu am terminat tura asta, dar am mai adaugat inca 10 condamnate. Sunt hotarata ca anul asta sa reusesc sa bifez patru ture de consumat makeup. So help me God!

Balsam de buze cu miere Apivita

Produsele Apivita mi-au tot facut cu ochiul de ceva vreme. Brandul grecesc este recunoscut pentru cosmeticele sale care beneficiaza de ingrediente 100% naturale si certificate bio. Spuneam in urma cu ceva vreme ca musai trebuie sa testez unul din balsamurile lor de buze, sa vad si eu daca e adevarata toata valva creata in jurul lor. Sunt atat de misto pe cat se spune?

Ei bine, la inceputul lunii am decis ca a venit momentul sa aflu si am reusit sa intru intr-o farmacie Sensiblu de unde am plecat cu minunatul. Balsamul de buze cu miere. La o cantitate de 4.4g si un pret in jur de 18 lei, give or take cativa bani, produsul vine intr-un ambalaj care mie imi inspira maxima eleganta. My life is complete, balsamul meu de buza inspira eleganta! Da? Da! 

Pe ambalaj oamenii specifica sa fie siguri ca am inteles ideea, n-are parabeni, silicon, uleiuri minerale! Numai ingrediente de ingrediente. Mbon, pana aici ne-am lamurit!

Cand l-am deschis am observat ca arata ca un ruj din punct de vedere al formei batonului. That won't last too long, dupa cum vedeti deja l-am contorsionat. Mirosul este de ceara si miere. Puternic de ceara si miere. M-a dus cu gandul la lumanarile alea din ceara curata pe care le modelam in palmele calde in copilarie. Daca voi nu faceati treaba asta, bravo voua, sunteti normale! Revenind, mie imi place aroma asta, dar daca stiti ca fugiti de ceara ca dracul de tamaie (ahem) atunci probabil o sa va deranjeze. Practic mirosul e cam acelasi cu al Albinei Nina, prietena fii-mi! Care pare amorezata de balsamul meu dupa cate observ eu!

In momentul in care il aplici, textura ramane destul de solida. Adica nu veti simti ca vi se topeste pe buze. Mie sincer imi surade treaba asta, ma enerveaza cand aplic balsam si am o pelicula unsuroasa/lipicioasa/apoasa pe buze. Pe dumnealui il aplic, simt ca isi face treaba imediat, il simt un pic de tot sticky, dar cam atat. Treaba e ca buzele mele sunt fericite! Si imi multumesc! Balsamul asta chiar e fain de tot, nu am mai avut buze uscate de cand il folosesc. Si nu trebuie sa reaplic de 30 de ori pe zi cum pateam cu alte produse de genul. De obicei pun pe buze un strat dimineata dupa ce ma spal si ma cremuiesc, daca cumva se intampla sa fiu acasa la pranz si sa nu am ruj pe buze, mai prestez o data si apoi seara dupa baie pac, buze ingrijite! Si e suficient!

Mai multe surse imi spuneau ca nu e atat de spornic ca alte balsamuri de buze. Nu stiu ce sa spun, pe mine un tubulet ma tine de obicei vreo 3-4 luni. Dupa cate il vad pe acesta, cred ca tot cam asa va fi. Sincer nu ma deranjeaza, mai ales ca pe ambalaj se recomanda sa fie folosit in 6 luni de la desigilare, avand in vedere ca ingredientele sunt naturale. 

Ce pot sa va asigur e ca ... mai vreau! Le am pe radar pe cel cu trandafir si pe cel cu musetel (care are si spf), dar ceva imi spune ca in timp o sa cam ajung sa le incerc pe toate. Plus ca posibil sa cedez si sa cumpar o masca, doua sa vad ce pot ca si pe ele le-am vazut intens laudate.

Asadar, concluzia se impune: de la mine balsamul asta de buze are un mare da, vi-l recomand cu incredere! Voi ati incercat produsele Apivita? Cam ce v-a placut tare de la ei si ati zice ca trebuie sa am si eu in viata mea? 

Povestea anticarului - recenzie de carte

Dupa cum va anuntam si saptamana trecuta nu am de gand sa renunt la recenzii. Faptul ca multe mi-ati confirmat ca de fapt interes exista, doar ca lumea nu prea comenteaza la aceste articole...cum sa zic eu? Mi-a dat aripi! Asa ca azi revin cu recenzia unui roman care mi-a placut foarte mult.

Povestea anticarului de Charlie Lovett e o savuroasa incursiune in lumea anticarilor, bibliotecarilor, pasionatilor de carte in general. Nu este insa o incursiune oarecare ci o calatorie incarcata de mistere, aventura si neprevazut. 

Dintotdeauna mi-au placut romanele cu incarcatura istorica, iar acesta se incadreaza perfect in categorie. Cu capitole ce penduleaza intre prezen si trecut, cartea te prinde in mreje si e genl acela din care trebuie sa tot citesti pana constati ca deja e foarte tarziu in noapte si a doua zi tu ar trebui sa fi un adult functional.

Peter Byerly, personajul principal este un anticar american care se muta in Oxfordshire dupa moartea timpurie a sotiei sale. Avand in vedere ca intreaga sa personalitate sta sub semnul unor anxietati si temeri pronuntate, pierderea Amandei l-a lasat fara scutul sau de aparare si fara pofta de viata. Totul e insa pe cale sa se schimbe cand descopera intr-un magazin cu carti vechi un portret in acuarela din care il priveste chiar chipul sotiei sale. Sau cel putin asa pare, caci tanara respectiva seamana izbitor cu cea alaturi de care si-a petrecut cei mai frumosi ani din viata. Din acel moment Peter porneste intr-o cursa contra cronometru pentru a dezlega nu doar misterul acuarelei ci si unul mai mare de atat, unul la care a visat de-a lungul intregii sale cariere. Incercarea de a demonstra sa Shakespeare e autorul adevart al pieselor ce ii sunt atribuite e un vis din tinerete al lui Peter iar acum se vede pus in fata posibilitatii de a-l implini. Numai ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple cum am putea crede.

Istoria artei si a literaturii, impletite cu o poveste de dragoste salvatoare fac din aceasta carte o adevarata bijuterie din punctul meu de vedere. Stilul in care e scrisa e unul accesibil, fara insa a da impresia de simplism. Cu siguranta orice pasionat de literatura ar trebui sa citeasca acest roman, pentru ca partea de fictiune completeaza minunat partea de adevar istoric. Se vede ca autorul insusi este un anticar impatitmit, nu ai cum sa nu iti dai seama de acest lucru. 

Asadar, tuturor celor care au un cult pentru carte, un cult pentru clasici si pentru istoria literaturii, le lansez invitatia de a adauga acest volum in lista de lecturi obligatorii. Eu cochetez cu ideea de a cumpara din libraria online favorita inca un roman scris de Lovett, dar adevarul e ca teancul meu de citit e suficient de inalt momentan. Poate totusi mai am rabdare pana apare tradus, nu ca mi-ar fi dificil sa il citesc in engleza. Hmmm...decizii, decizii!

Voi ce mai cititi fain zilele astea? Desi poate ar fi mai bine sa nu stiu ca iar cresc lista!

Farmona si cafeluta

Se fac patru zile de cand nu am mai baut cafea. Ce m-a apucat pe mine bautoarea de cafea in cantitati industriale? Mai nimic. Vreau sa vad cat pot rezista fara sa ma ating de licoarea cofeinizata. Oare chiar depinde functionarea mea de ea? Se pare ca de fapt...nu chiar. O beau pentru ca a devenit un ritual, nu pentru ca imi e necesara. Cand o beam neagra mai mergea, dar de la o vreme scap cam mult zahar in ea. Si sincer, numai de inca o portie de zahar nu am nevoie.

 

Problema e ca ador mirosul ala. De gelul cu cafea de la Yves Rocher m-am saturat, untul de corp Mayam l-am consumat si am primit interdictie de la consort sa ma mai dau cu asa ceva. Ce ramane de facut? Sa apelez la urmatoarele ajutoare care miros a cafea. 

De Craciun am primit un set cu doua produse Farmona. Am fost extrem de entuziasmata pentru ca povestise Dee despre ele. Le-am tot vazut pomenite prin blogosfera si gata a fost dorinta. Ei bine, m-am ales cu setul cu cafea din gama Sweet Secret, format din gel de dus exfoliant si souflee pentru piele (adicatelea un fel de struto-camila intre lotiune si unt de corp ar trebui sa fie). Zic ei ca de fapt aroma nu ar fi de cafea direct ci de cappuccino si tiramisu. Va ploua in gura? Da...si mie.

In primul rand sa spunem de miros, da? Pai e simplu. Iti vine sa torni gelul de dus pe gat si apoi sa iei o lingurita ca sa te servesti si din produsul pentru hidratarea pielii. E cafea dulce, asa ca se potriveste bine ce spun ei pe amabalaj. Pe mine mirosul asta ma baga intr-o stare minunata, sotul tolereaza desi tot nu intelege de ce vreau sa miros a cafea! Desi la mine ideea de aromoterapie cam functioneaza, nu ma deranjeaza sa folosesc produsele astea seara, nu ma agita, nu ma baga in priza. 

Ambalajele nu ma dau pe spate, arata ok banuiesc. Pozele alea cu boabe de cafea si cani si prajitura nu imi inspira nimic in mod deosebit. La gelul de dus apreciez ca e dotat cu un capac in care nu iti rupi unghiile cand il deschizi. Si apreciez ca orificiul de dozare e taman cat trebuie. Textura gelului de dus exfoliant e un pic mai densa decat la un gel de dus clasic si n-as fi vrut sa ma lupt cu ambalajul la fiecare utilizare a produsului.

Ce imi place la gelul de dus? Particulele exfoliante sunt suficient de multe si abrazive ca sa simt ca fac ceva. Pe de alta parte nu imi simt pielea agresata si pot sa il folosesc linistita chiar si zilnic. Pielea ramane fina dupa ce il folosesc, mirosul se simte cateva minute pe piele, dar daca nu e urmat de souflee, nu persista cu orele. Adevarul e ca trebuie insa mereu folosit ceva hidratant dupa pentru ca are tendinta de a usca un pic pielea.

Body Souflee-ul eu l-as fi pus in ambalaj tip tub. E suficient de lichid incat sa fie potrivit pentru asa ceva. Cand am vazut cum se prezinta m-am asteptat sincer sa nu faca fata nevoilor de ingrijire pe care le tot trambitez pe blog. Cu toate astea m-a surprins in mod placut. O cantitate mica e suficienta pentru a acoperi o suprafata destul de mare. Se absoarbe repejor in piele, nu as spune chiar imediat, sunt cateva minute in care lasa senzatia aia de lipicios la suprafata. Efectul dureaza ore bune, chiar neasteptat de mult as spune eu. Iar mirosul ala de prajitura cu cafea ma insoteste mult si bine. Adevarat ca daca veti folosi produsul asta dimineata si apoi o sa vreti sa folositi parfum, s-ar putea sa iasa un amestec ciudatel. 

Ei sustin ca produsele sunt naturale, acum va zic sincer ca fiecare interpreteaza cum vrea aceasta informatie. Ingredientele par destul de ok, mie nu mi-au creat nici un fel de neplacere, dar voi stiti mai bine care e definitia voastra pentru natural si cam ce va place sau nu va place sa gasiti in cosmeticele voastre.

Din punctul meu de vedere pentru pretul prietenos, aceste doua produse sunt chiar foarte bune. Sunt curioasa sa mai incerc si alte arome, eventual alte game de la Farmona. Stau si salivez pe site la ei, mai arunc cate un ochi si la Farmacia Tei si pe Aoro. Cam pe acolo gasiti produsele lor. Am mai vazut cate ceva si prin Pepco, dar oferta e limitata. 

Ati incercat produse Farmona? Daca da, sunt curioasa ce anume si cum vi s-a parut. Daca nu, cam ce v-ar tenta din oferta lor extrem de variata?

Un fel de SPA

Imediat sunt aproape doua saptamani de cand ma lupt cu o raceala/sinuzito/monstruoso chestie. La fel ca si fii-mea si 90% din populatia cu care am intrat in contact in ultima vreme. Plutesc niste chestii in aer si nu vorbesc de mirosul de flori de primavara! Ehh, nu e nevoie sa va spun ca o chestie din asta te darama fizic si psihic. Sau cel putin pe mine ma darama! 

Nu o sa imi dau ifose de diva fancy, cand sunt racita ajung sa arat ca muma padurii (sau ca sora ei mai mica) si nu pot spune ca ma preocupa prea tare aspectul asta. Imi pare rau barbatu-meu, tu m-ai luat, ai stiut in ce te bagi! Tenul imi e tern, cearcanele sunt deja trademark personal, parul e o chestie incalcita si matuita, pielea mea n-a mai vazut hidratare cumsecade de pe vremea cand eram "in putere".      

Acum insa am decis ca e cazul sa spun stop. Asta seara am program de rasfat ca sa intampin weekend-ul aratand si simtindu-ma relativ uman. Sa va spun care e planul, nu? Acum tineti pumnii sa si iasa planul asta al meu.

Pentru ca azi n-am avut chef de mare machiaj, o sa fie mai simpla operatiunea demachiere. O voi urma cu  niste "aburire" cu ceai de musetel ca sa deschid porii si pe urma imi trantesc masca aia cu argila clasica pe fata. Asta seara e seara de tratat tenul cu ulei de migdale, zona din jurul nasului urla dupa ajutor.

In par vine ajutorul de nadejde, uleiul de cocos de la Solaris, pe care am de gand sa il tin in plete macar vreo doua ore inainte de a-l spala. Adevarul adevarat e ca parul meu are nevoie acuta de niste zeama de foarfeca in perioada asta, oricat incerc eu sa ma mint. Curand operatiunea nu va mai putea fi amanata dar caut pe cineva care sa reuseasca sa imi faca bobul ala mediu perfect fara a ma lasa nici cheala, nici saraca lipita! 

Pana atunci, uleiul de cocos ziceam. Samponul folosit in perioada asta e cel cu masline de la Ziaja (Georgia draga multumesc ca l-ai mentionat pe blog, imi cam place de el!) care isi face treaba cu brio. Curata bine dar nu lasa firul de par uscat si trist. N-am de gand sa risc si sa il las pe Mr.Hair sa se usuce in mod natural. La claia mea aia presupune sa dorm cu el ud si parca nu as vrea sa ma iau la tranta cu inca o tura de dureri de cap. Asadar agresat cu uscatorul va fi apoi recompensat cu niste dry oil de la Dove. Care si asta e minunat!

Am uitat sa spun! Baia o sa fie fierbinte si o sa beneficieze de niste inimoate dizolvabile (primite de la mama de 8 martie) care sper sa miroasa a trandafir la fel de misto pe cat miros in saculetul lor cochet. Adevarul e ca niste ulei din ala Tea Tree din cel mai recent colet Solaris ar fi fost indicat, dar il pastrez pentru lampa de aromoterapie din camera. Si-o sa zac. Pana ma incretesc bine de tot ca asa am invatat eu din "Denis, pericol public". Uscata si a trandafir parfumata am de gand sa imi rasfat si pielea tot cu ulei de migdale pentru ca lotiunile si potiunile nu prea mai fac fata momentan.

Lampa aia e aprinsa, simt ca incep sa pot respira. Niste balsam de buze Apivita cu miere ca sa isi revina si buzele ca tare au mai suferit bietele in perioada asta. Apropos, balsamul de buze Apivita, achizitia cea recenta e cam FOARTE TARE! Va zic de el?

E timpul pentru o cana de ceai cu miere si lamaie. Desi sticla aia de vin care sta singurica pe raft de ceva vreme imi face cu ochiul. O lasam pe sambata seara. Ceai! Da, inapoi la ceai! Cuibarita sub paturi, cu ceaiul langa mine, e timpul pentru o carte buna. Sau poate un film ca nu am mai vazut unul de secole. 

Cert e ca pana vine al meu sot de la munca (detest turele din care iese la ore obscene din noapte) o sa fiu in lumea viselor de multicel. Sforaind! Ca o duamna!

La voi cum e cu spa night-ul dupa boala? Tot a operatiune de renovare seamana? Sau sunt eu teribil de lipsita de stil in general?

Un baiat pe lista lui Schindler - recenzie de carte

De cate ori postez o recenzie pe blog am inima stransa. Nu prea primesc feedback, lumea nu pare interesata de subiect. Sunt constienta ca nu asta e tematica blogului meu asa ca nu ar trebui sa emit pretentii, dar cartile sunt parte din mine la modul organic, asa ca nu pot renunta sa va prezint ocazional cate una care m-a cucerit sau mi-a atras atentia dar m-a dezamagit. Recent pasiunea pentru lectura a reinflorit mai nebuna ca niciodata si in ultimele luni am devorat volum dupa volum. In jurul meu vad multi oameni care descopera sau redescopera aceasta placere a cititului, asa ca tot mai trag sperante ca nu va disparea deprinderea asta buna. Iar daca va disparea, eu sunt desueta care se va tine de un obicei de altadata!

Cand am citit Hotul de carti v-am marturisit dezamagirea mea. In liceu dezvoltasem o pasiune (usor morbida, recunosc) pentru istoria Holocaustului asa ca subiectul ar fi trebuit sa ma prinda. Ceva nu a facut click. Am gasit insa Bibliotecara de la Auschwitz care mi se pare una din cele mai bune carti ever! Atat de buna incat nu am scris despre ea aici. Nu am putut sa o pun in cuvinte. Si de acolo, nebunia s-a reaprins.

La prima comanda data pe libraria online de baza, am adaugat in cos un nou volum care sa imi satisfaca curiozitatea pe aceasta tema. Auzisem multe despre cartea lui Leon Leyson si mi-am zis ca e momentul potrivit sa ajunga in mainile mele.

Asa a fost. Un baiat pe lista lui Schindler este o lucrare biografica in care Leon rememoreaza anii copilariei sale. O copilarie traita sub imperiul fricii, cu moartea inconjurandu-l din toate directiile. O copilarie marcata de lupta pentru supravietuire si de scurgerea lenta a zilelor. E dureros sa vezi razboiul ca adult, dar avem ocazia sa il vedem prin ochii unui copil caruia i s-au furat viata, dreptul la educatie, sperantele. Si doare de o suta de ori mai mult.

Haosul, lipsa de umanitate a nazistilor, ghetoul si apoi lagarele de munca sunt toate cuprinse in paginile acestei carti. Ce m-a frapat pe mine este un lucru pe care l-am simtit pe tot parcursul lecturii si pe care Leon l-a confirmat la final. Dupa toata suferinta lui, relatarea nu e incarcata de ura. Nu stiu cum, nu va pot explica, e imposibil de inteles. Da, e durere multa in randurile alea. Cumva insa pare ca Leon Leyson a reusit sa ierte. Si ca si-a trait viata de adult sub semnul unei enorme sanse oferite de destin, nu sub amintirea celor mai negri ani cunoscuti de Europa.

Modul in care povesteste despre intalnirea cu Schindler, felul in care acesta a reusit sa il salveze de la moarte impreuna cu alti membrii ai familiei sale, toate lasa la suprafata doar un imens sentiment de recunostinta. Din punctul meu de vedere sa scapi din Iad si sa reusesti sa ai o astfel de atitudine e ceva extraordinar.

Daca si pe voi va fascineaza istoria acelei perioade, povestile de supravietuire ale celor care au scapat din ghearele mortii si daca personalitatea lui Schindler, nazistul iubitor de evrei v-a intrigat mereu, aceasta e o carte pe care nu vreti cu nici un chip sa o ratati!

Eu am pe lista si alte carti privind acelasi subiect si chiar daca ma cutremur citind, nu vreau sa ma opresc. E usor sa ne ferim privirea si mintea de tot ce e neplacut! Dar ar fi bine sa nu uitam! Si sa nu mai lasam sa se intample vreodata ceva asemanator!