August Empties

Si uite asa a trecut vara. Puf! Intr-o secunda parca! O vara in care as fi vrut sa fac mai multe si nu am facut dar de care m-am bucurat totusi pentru ca m-a invatat niste lectii importante.Toamna asta aduce cu ea schimbari in dinamica zilelor mele, dar vom trai si vom vedea cum se mai potrivesc lucrurile. Imi pare rau ca am fost o straina pe aici, articolele mi se inghesuiau in minte dar nicicum nu am gasit energia sa le astern din taste. Ceva inca nu e la locul lui privind imboldul de a scrie, dar imi dau suturi in speranta ca pana la urma ceva rutina o sa reapara. Pana una alta pentru cine a mai ramas pe aici am pregatit plasa cu gunoaie din luna august.

Gelul spumant demachiant Gerovital Happiness a fost okish dar nu m-a impresionat deloc ca sa ma convinga sa il mai cumpar si a doua oara. Era un gel cu ceva particule exfoliante prin el, gandit chipurile sa iti curete tenul in profunzime si totusi in mod delicat. Sa am pardon nici nu simteam particulele alea pe piele. Le mai simteam uneori in ochi si va rog sa ma credeti ca nu era placut! Pe alocuri mai usca si tenul asa ca i-as spune pas pe viitor.

Demachiantul bifazic Farmec isi face treaba binisor, dar nu ii ajunge nici la dejtul mic bifazicului Nivea. Cam atat ar fi de spus. Am in folosinta acum varianta de la Garnier si imi place mult mai mult. Asadar sorry, nici pe acesta nu l-as mai lua.

Laptele demachiant Bioten cu miere si cimbrisor e old friend pe aici. L-am cumparat de zeci de ori fara numar. Ieftin si bun as spune eu. Acum il am pe cel cu extract de gutuie de la Elmiplant, din simplul motiv ca imi place sa le mai alternez.

Crema pentru conturul ochilor din gama Q10 cu ceai verde Cosmetic Plant a fost o descoperire epocala la vremea ei. Acum vreo 6 ani cand am inceput sa o folosesc era perfecta. Numai ca intre timp nevoile in materie de hidratare in zona ochilor au cam crescut. Deh, varsta, ce sa faci! Chiar daca hidrateaza ok, nu mi s-a mai parut suficienta pentru mine, asa ca aici ne despartim. Ambalajul mi s-a parut enervant mereu pentru ca ramane produs pe fundul recipientului si pompita nu il mai scoate. Ar trebui sa desurubez la fiecare aplicare si iertata fie-mi indrazneala but ain't nobody got time for that! Recomand totusi crema asta ca e ieftina si buna pentru cineva mai tanar sau pentru persoanele care nu au zona din jurul ochilor extrem de uscata.

Masca cu alge de la Sephora e facuta special pentru conturul ochilor. Vine sub forma unor pad-uri saturate cu solutie, pe care le proptesti frumos sub obloane si stai asa vreo 15 minute. Am decis ca vremea ei a venit dupa o nunta epica la care am participat in weekendul trecut. Dupa topaiala 10 ore si bar de cocktailuri eram....un pic daramata! Asa ca am recurs la un mic spa session, asta dupa ce am dormit undeva la 12 ore (fiti binecuvantati bunici care ati dus copilul in vacanta atunci cand trebuia). Am stat cu masca sub ochi sperand la un miracol. S-a intamplat? Mnup! Tot asa obosita aratam, dar intr-adevar pielea se simtea mai supla si hidratata. Nu pot spune ca face minuni dar e ok. 

Uleiul de migdale dulci de la Solaris e minunat. L-am folosit ca demachiant pentru ochi, ca ulei pentru ten, ca ulei de corp, l-am folosit pe cuticule. Ce sa va mai spun, e multifunctional cu adevarat! Cu siguranta ma reaprovizionez curand pentru ca va fi de baza mai ales in sezonul rece.

Gelul de dus Bonne Humeur de la Klorane chiar imi dadea o super stare de bine. Avea un miros fructat, usor acid, care ma facea sa imi lase gura apa. Este destinat pielii sensibile dar va spun sincer de tot ca pentru un gel de dus Klorane aveam asteptari mai mari. Nu mi-a uscat mai tare pielea soparleasca, dar nici nu a ramas vreo senzatie placuta dupa dus. Mirosul a fost de nota zece dar in rest nu i-am gasit calitati extraordinare.

Baza fortifianta de la Farmec e musai de cumparat iar cat de curand. Pe testate manichiura imi rezista mult mai bine cu ea aplicata sub oja, orice  culoare se aplica mai uniform daca o folosesc inainte. Nu stiu daca a fortifiat sau nu, dar cert este ca eu nu stau fara ea si nu sunt musai interesata sa testez alta baza mai scumpa. La cat mi-am facut unghiile in ultima vreme ar sta si aia nefolosita!

Moment de reculegere pentru oja Rimmel Moon Walking din colectia Space Dust. O texturata superbaaaa care ducea la beculiri in ochi o data ce o priveai. Baiul e ca s-a ingrosat nu rau ci groaznic. Si e mare pacat pentru mai aveam cam jumatate de sticluta. Trist, foarte trist.

Nail polish Correctorul de la S-he mi s-a parut o treaba faina. Era usor sa cureti micile greseli de pe piele. Problema e ca eu sunt o lenesa mare. Si daca o dau un pic in bara cu oja, nu ma agit prea tare pentru ca stiu ca dupa ce se usuca se curata imediat. Asa ca un pas in plus nu e chiar ce prefer in materie de ingrijire a unghiilor. De fapt, in materie de nimic. Am folosit creionul pentru ca l-am avut si chiar functiona, dar nefiind o entuziasta a manichiurilor nu m-as duce sa il cumpar. Daca pe voi va pasioneaza joaca cu culori pe unghii chiar il recomand, nu e nici foarte scump si face treaba bine!

L'oreal Volumissime x4 a fost acum vreo 6-7 ani rimelul care imi placea la nebunie. Nu l-am mai cumparat de atunci si am decis ca mi-e dor de el. Well, soc si groaza. Mi s-a parut average si atat. Nu mi s-a mai parut ca da nici super volum, nici mega alungire. Ba mai mult am avut impresia ca s-a ingrosat cam repejor si ca facea "scame" sub ochi. E posibil sa fi nimerit eu unul cu probleme, nu zic ca nu. 

Un rimel pe care m-am bucurat tare mult cand l-am primit a fost cel de la Artdeco din colectia scoasa in colaborare cu Dita von Teese. In caz ca ati deschis televizoarele mai tarziu va anunt ca eu mor dupa chestii pinup si dupa glamour and burlesque ladies, asa ca Ditaaaaaaaaaa! Zic mama sa vezi acum ce ma da pe spate mascara asta! FASSS! Mare fas. Un fas atat de mare de il aud si acum pe fundal. Am folosit de maxim 4 ori produsul si am renuntat pentru ca de fiecare data a fost mega fail. Pe langa faptul ca aratam de parca nu aveam nimic pe gene si daca aplicam timp de 10 minute, nu trecea o ora si eram raton. Dar nu asa, un picut cu umbre sub ochi. RATON! Si eu nu am de obicei problema asta. Da, a fost cald, e adevarat, dar nu e posibil asa ceva, mai ales ca nu m-am frecat la ochi ca sa gasesc o scuza. Mare NU! 

Despre Essence Make Me Brow am spus la un moment dat ca e asa si asa. I take it back. L-am terminat si am mai luat unul. Arata super natural pe sprancene, le tine la locul lor, le umple frumos si toata operatiunea de aplicare dureaza sub un minut. Eu nu sunt fan sprancene ultra conturate, nu m-am aventurat inca in lumea complicata a pomezilor, gelurilor ai ltor diverse pentru sprancene. Pentru tufele mele e suficienta treaba asta de la Essence. Stiu ca il lauda lumea ca ar fi super dupe dupa Benefit asa ca puteti incerca si voi daca nu ati facut-o deja.

Iacata! Cam asta am dat eu gata in august! O fi bine, o fi rau, va astept pe voi sa imi spuneti!

Culoarea - recenzie de carte

Dupa cum v-am spus, cand am comandat Miniaturista  mi-a fost imposibil sa ma opresc, asa ca in cos mi-a mai aterizat un volum din sectiunea carti beletristica. Da, stiu, e o boala grava! Am un teanc de carti de citit care ma intimideaza si totusi nu ma pot opri din a vrea altele si altele. Wishlistul meu e kilometric. 

Citisem de multe ori despre Culoarea de Rose Tremain. Desi stiam ca aceasta autoare e una prolifica si apreciata nu pusesem inca mana pe nici una din cartile sale. Pentru ca in libraria online de baza aveam romanul acesta cu o reducere semnificativa, am decis ca momentul potrivit a sosit. Si Doamne, bine am facut! Chiar daca nu fac asta de obicei, va spun din capul locului ca mi-a placut extraordinar de mult! Si dupa ce am dat cu spoiler, va explic si de ce.

Joseph si Harriet Blackstone sunt proaspat casatoriti. Motivele care au dus la aceasta uniune sunt departe de romantismul la care am putea spera. Totusi cei doi sunt hotarati sa cladeasca un viitor luminos impreuna si pornesc spre taramul fagaduintei lor. Parasesc Anglia pentru Noua Zeelanda, luand-o cu ei si pe mama lui Joseph, Lilian. E mijlocul secolului al XIX-lea, momentul cand goana pentru aur prinde amploare pe taramurile unde cei trei planuiesc sa inceapa o viata prospera. Lesne de inteles ca mirajul bogatiei il va atrage in mreje pe Joseph iar evenimentele ce vor decurge din aceasta obsesie se inlantuie cu rapiditate.

Daca ma cititi de ceva vreme stiti deja ca am o mare slabiciune pentru romanele istorice, mai ales cand sunt scrise bine. Si Culoarea e fix acel gen de roman! In ciuda faptului ca pe alocuri poate deveni plictisitoare prin descrieri, n-am simtit nici un moment ca ar fi un chin lectura. M-am plimbat prin locuri pline de farmec, prin vai stancoase pline de pericole, am scormonit argila cu unghiile incercand sa prind un strop din praful aurifer...am fost acolo. Va avertizez pentru cei pudibonzi ca sunt anumite pasaje care va vor starni dezaprobarea. Ma bazez insa pe faptul ca suntem oameni maturi si ca putem trece peste asta, intelegand ca pentru ca o carte sa semene cu viata reala...ei bine, trebuie sa semene cu viata reala!

Am indragit-o pe Harriet si l-am dispretuit profund pe Joseph. As fi vrut sa imi fie mila de el dar nu am reusit. L-am vazut ca pe un om cazut care a adaugat putin cate putin la greselile trecutului de care incercase cu disperare sa fuga. Mi l-am imaginat ca pe genul de barbat pe care daca l-as intalni in viata reala as vrea sa il palmuiesc. Harriet in schimb si-a castigat locul in galeria eroinelor stoice, care isi sufleca manecile si fac ce e de facut! In galeria literara a femeilor cu care as vrea sa seman macar 2%, pe care soarta nu le ingenuncheaza, care nu renunta la lupta oricat de disperata ar putea parea situatia, oricat de "fara de iesire".

Ce se intampla in final cu cei doi? Reuseste Joseph sa isi implineasca marele vis de a fi un om bogat? Reuseste Harriet sa isi umple golul din inima? Se va schimba relatia celor doi pana in final? Nu va dezvalui mai mult, va invit doar sa comandati cartea si s ao devorati repejor!

Miniaturista - recenzie de carte

Era o dimineata sufocanta pe strazile din Sibiu. In buna traditie eu si Katia am intrat intr-o librarie sa "ne racorim". De fapt sa ne plimbam degetele pe cotoare reci de carti si sa rasfoim pagini. E un hobby cam dubios, dar hey, asta este! Privirea mi-a cazut pe o carte despre care nu auzisem. M-a atras ca un magnet. Ajunsa acasa am facut un research de fix 30 de secunde dupa care am adaugat-o in cos pe libraria online preferata (mai face cineva asta? research in librarie fizica si apoi cumpara online ca e mai ieftin?)

Am asteptat coletul cu mare nerabdare si am inceput sa citesc imediat ce am primit-o. Desigur ca din sectiunea de carti beletristica am mai adaugat in cos inca un volum, ca sa nu se simta Miniaturista singurica. Despre acea carte va povestesc curand...Numai ca pe urma a urmat concediul si nu am apucat sa va vorbesc despre ea. Miniaturista de Jessie Burton este un roman istoric, plasat in secolul al XVII-lea intr-un Amsterdam condus in principal de fanatism religios. Nella Oortman soseste in toamna lui 1686 in casa celui care i-a devenit sot, bogatul negustor Johannes Brandt. Nella e o tanara care viseaza la o viata fericita dupa ce a trait lipsurile datorate nechibzuintei tatalui sau care isi lasase familia ingropata in datorii. 

De la bun inceput Nella simte ca e singura si ca in aerul somptuasei case misterele plutesc sufocand-o. Johannes e mai mult plecat, o evita si se incuie in biroul sau refuzand sa o intalneasca prea des. Tanara e lasata in compania cumnatei sale, Marin, o femeie rece, excesiv de evlavioasa si extrem de critica. 

Totul e pe cale sa se schimbe pentru Nella cand va primi cadoul de nunta ales de sotul sau. O casa miniaturala, replica a propriei gospodarii. Dornica sa isi completeze camerele tanara apeleaza la ajutorul unui minaturist, dar ceea ce urmeaza o umple de neliniste. Persoana care ii trimite miniaturile pare sa cunoasca ascunzisurile intregii lor case, stie toate secretele si trimite semne pentru Nella, dar aceasta nu reuseste sa le descifreze decat atunci cand e prea tarziu. 

Desi finalul m-a dezamagit crunt pentru ca cel mai mare secret nu a fost dezvaluit, cartea asta m-a tinut ca pe ace si mi-a placut. Mult! Trateaza niste subiecte tare interesante in contextul istoric dat si sunt convinsa ca orice fan de fictiune istorica ar gasi aceasta lectura ca o adevarata delectare. Nu pot dezvalui mai ult pentru a nu va strica placerea lecturii, dar credeti-ma ca merita din plin sa va rupeti din timpul vostru.

Veti descoperi o lume fascinanta, veti incerca sa intelegeti mecanismele din spatele negotului cu zahar, veti dispetui personajele si apoi le veti plange soarta nemiloasa, o sa ajungeti sa o indragiti pe Nella pe parcursul transformarii ei din copilita nestiutoare in femeie puternica pe umerii careia apasa secretele intunecate ale noii sale familii.

Ati citit aceasta carte? As fi curioasa ce impresie v-a lasat.

July Empties

Cred ca am rugina la incheieturi de cand n-am mai scris. Si praf pe creier. Si ce e mai rau, m-am cam invatat asa. Mi-e greu si lene sa ma mobilizez, dar azi am venit cu un nou set de goliciuni. Destul de zdravana productia de luna trecuta, dar prevad ca si mai zdravana va fi cea de pe august.  

Am reusit sa mai dam gata un sampon/gel de dus Bubchen cu zmeura. Nimic nou aici, nu detaliez, parul si pielea picei se impaca bine cu produsul asta. Momentan am luat altceva dar sigur revenim pe viitor.

Sare de baie Sargen luata de la Slanic Prahova din salina. A fost ok cred, dar nu am observat nimic iesit din comun. Varianta noastra a fost albastra si imi colora apa din cada de ma facea sa ma simt ca in Tenerife! Mirosea bine, nu usca pielea, era un pas din ala de rasfat dupa o zi obositoare. Daca avea ceva efecte la nivel fizic nu stiu sa va spun.

Inca un prieten vechi, gelul de dus Cookies 'n' Vanilla de la Ziaja. E love all the way, totul de la miros la consistenta. Ne cam plictisisem de el asa ca acum incercam altceva de la Ziaja. Il recomand insa cu mare caldura, e ieftin si bun.

Am mai avut in trecut geluri de dus Elmiplant Senses Touch si mi-au placut destul de tare. Asa ca inainte de a pleca in concediu am insfacat varianta asta cu alge si minerale marine. Era 5 lei bidonul in Carrefour. Sincera sa fiu, mirosul nu ar fi fost prima mea alegere, nu prea sunt fan chestii din astea oceanico-breezy, dar am decis sa fac economie de spatiu in bagaje (care si asa erau multe) si sa iau un gel de dus la comun. Si Mr. a zis ca nu ar prea vrea sa miroasa a flori sau prajituri dupa dus, asa ca am luat ceva mai unisex. Pana la urma am indragit aroma si imi amintea de mare de cate ori am deschis sticla dupa ce am revenit acasa. Singura pkangere e ca parca usca un piculet pielea, dar hey, oricum pielea mea era cam uscata pe motiv de stat la soare si uitat sa ma cremuiesc dupa aceea de fiecare data. 

In cele din urma am dat gata CC Cream-ul Gerovital Happiness. Nu o sa plang dupa el. Nu pot spune nici pe departe ca a fost nasol, dar il vad potrivit pentru un ten uscat sau hai treaca unul normal. Pe ten mixt sau gras, mai bine stati departe. O sa beculiti ca o discoteca din anii '90 si o sa vi se separe machiajul pe zonele mai problematice. Ca acoperire era fain, aspectul natural, dar beculeam de muream. Nu doar pe calduri a fost asa, ci si in primavara pe temperaturi decente. I'll pass!

Peeling Gel Balea ceva editie limitata cu iasomie. Da da, bla bla. Stiu, peelingul mecanic e dracul pe Pamant si o sa imi agresez pielea pana o sa raman fara. Ei bine, tough luck! Imi place violent...Ma refeream la exfoliere, bai minti bolnave! Din pacate peelingul asta n-a fost nici o branza. Particulele alea erau multe si micute dar nu isi faceau treaba. Cred ca motivul era ca se aflau intr-o baza prea lichida si se imprastiau care incotro. Nu l-as mai lua a doua oara chiar daca a fost ieftin si nu mi-a creat probleme. Daca voi preferati sa nu va "zgariati tenul" probabil ca ar putea sa va placa!

Balsamul Apivita cu miere a avut ridicata o intrega statuie in articolul de aici. A fost MINUNAT si gata! Acum prin atentia lui Dee am unul nou, cu rodie. My life will never be complete again fara un balsam Apivita!

Batonul corector de la Oriflame a avut o soarta trista. Dulapiorul cu cosmetice e plasat la mine in baie in mod inteligent. Deasupra toaletei. Si cum mereu e aglomerat in dulapior mai mereu pica ceva de pe acolo. Asa ca intr-o dimineata somnoroasa cand am intins mana dupa crema hidratanta, am lovit batonul asta. Care a zburat fix pe gresie, langa wc. Cu capacul zburat. Si s-a frant in doua. Si daca nu se rupea, tot nu il mai puneam pe moaca. E un produs tare misto, care chiar usuca balaurii de pe mufa. Asadar o sa il cumpar iar, cat de curand.

Mostra de Quelques Notes D'amour de la Yves Rocher mi-a reconfirmat parerea despre el. E un parfum elegant, misterios, dar...nu e pentru mine. Nu il detest, probabil l-as folosi daca ar fi singurul meu parfum. Dar nu e ceva care sa ma reprezinte. Si am ajuns intr-o etapa cu parfumurile in care nu mai vreau sa am multe. Ci unul sau doua cu care cand ma dau sa ma simt perfect. Asa ca nu l-as cumpara, dar v-as recomanda sa il mirositi iar daca va place sa prindeti o promotie buna si sa il luati!

Lumanarile de la Ikea make a comeback! Pe asta cu liliac care e ditai borcanul am ars-o (heeeey!) vreo 3-4 luni. Pentru ca pe calduri nu prea aprind lumanari. Am impresia ca varianta mare nu ma incanta, pentru ca mirosul nu e la fel de intens. Dureaza prea mult sa se topeasca suficienta ceara ca sa imprastie miros in toata camera. Mai am vreo doua pe stoc, mereu am vreo doua pe stoc. Pentru pretul prietenos, vi le recomand, dar as zice sa luati borcanelele mai mici. 

Dizolvantul Cien mi-e companion de cursa lunga. Am cumparat sticlute fara numar. La primele doua mi s-a stricat sistemul de dozare, dar in ultimele luni chiar nu am mai patit asa ceva. Am inca un flacon inceput si o sa il cumpar in continuare.

Mini uleiul de cocos Solaris ne-a insotit in concediu la mare. Si nu, stati calme, nu sunt nebuna sa ma dau cu ulei la plaja cum am vazut ca se poarta. L-am folosit intru ungerea intregii familii dupa perpelirea regulamentara. Si zau ca a fost excelent. Inclusiv niste arsura pe spinarea sotului incapatanat a cedat repede cu ulei de cocos si niscaiva gel de aloe vera. Cand ne-am intors ma astepta o super surpriza Solaris si am de gand sa va povestesc curand ce si cum. Momentan va spun ca eu fara ulei de cocos nu mai traiesc!

I love strawberries and cream a fost un mini unt de corp care mi-a incantat simturile. Aroma a fost extrem de aproape de a untului de corp cu capsuni de la The Body Shop. La acesta de la I love se simtea un piiiic de tenta chimica, dar prea putin ca sa ma deranjeze. Avea o consistenta densa si totusi se absorbea repede in piele. A fost o adevarata tratatie in zilele astea cand pielea mea striga de sete si foame. Singurul aspect care nu m-a incantat e ca efectul de "piele supla" nu dura decat vreo cateva ore. Dar repet, eu sunt usor reptila in punct de vedere al tegumentului de pe corp, asa ca nu va bazati inclinatia spre creme de corp pe experientele mele. Sincer da, mi-a placut chiar si asa. Probabil as mai cumpara o cada de unt de corp I love!

Phew! Si-am incalecat pe-o sa si-am umplut cosul asa! Ce v-a atras atentia pe aici? Ceva detalii suplimentare doriti? Ceva sugestii pentru viitor despre ce ar trebui musai sa testez ca viata sa imi fie intreaga? Cu voia zeului bloggingului sper sa ne auzim zilele urmatoare ca de scris am ce scrie ahhhhahah!

Gerovital Plant, macii si dorintele

Pe la inceput de mai va povesteam despre lansarea magazinului Farmec din Sibiu. Nu imi vine sa cred ca a trecut deja atata timp de atunci, dar azi vin sa va spun parerea mea despre produsele din gama cu ulei ecocertificat din flori de mac. Nu mai e o noutate aceasta gama, ati tot citit despre ea, dar eu consider ca o opinie in plus nu strica niciodata. 

Avem sub lupa apa micelara hidratanta, crema fermitate contur ochi, buze si crema hidratanta. Pentru ca mie imi place sa fiu mereu sucita o sa incep in ordine crescatoare, dupa preferinta.

Apa micelara are un ambalaj simpatic si practic. Sistemul de dozare imi place foarte mult si e chiar util pentru ca putem sa fim sigure ca nu o sa irosim nici un picut de produs. Formula fara parabeni are din start un plus. 

"Curata bland fata, ochii si buzele prin captarea de catre micelii a machiajului, sebumului si a altor impuritati, fara a agresa pielea. Contine Aquaxyl ce ofera pielii hidratare optima, Bisabolol si ulei din flori de mac cu proprietati calmante, relaxante, antioxidnte. Se aplicape fata, gat si decolteu cu ajutorul unui disc cosmetic. Nu necesita clatire."

Din punctul meu de vedere reuseste sa curete tenul in cazul in care nu aplicati un machiaj heavy duty. In zilele in care folosesc un fond de ten cu acoperire mare ar trebui sa folosesc 10 dischete ca sa ramana complet curate. In zile cu machiaj lejer insa e chiar ok. La machiajul ochilor si buzelor este valabila aceeasi chestie. Nu ma deranjeaza acest aspect, dar consider ca trebuie sa mentionez. Mirosul intregii game e discret, usor pudrat as spune eu, iar apa micelara e din punctul asta de vedere foarte ok. Nu cred ca ar crea probleme nici cuiva cu ten sensibil, nici cuiva cu nas sensibil. Aspectul care nu ma incanta pe mine este senzatia care ramane dupa ce o utilizez. Tenul pare sa ramana putin "lipicios" (in lipsa de alt termen) si pentru ca nu agreez acest lucru prefer sa ma clatesc intotdeauna cu un gel de curatare, chiar daca pe ambalaj se specifica altceva. Banuiesc ca pe un ten uscat aceasta Apa micelara hidratanta ar putea sa isi arate cu adevarat potentialul. Nu e deloc un produs rau, doar ca nu mi se potriveste mie.

Al doilea produs pe podium: crema pentru ochi si conturul buzelor. In primul rand ambalajul e the best. Tubulet de plastic flexibil, finish mat, macul ala adorabil care e simbolul intregii game. Capat subtire prin care iese atat cat e nevoie, in mod igienic si ordonat. The OCD freak in me is happy! Consistenta e similara cu a unei lotiuni si initial mi-a fost teama ca va fi prea "grea" pentru aceasta zona. Nu! Nici pomeneala. Se absoarbe imediat in piele. Eu o aplic dimineata si seara prin miscari de tapotare cu varful degetului inelar si in maxim 30 de secunde nu o mai simt. In schimb simt ca zona pe care am aplicat-o nu mai e "insetata".

Ce am remarcat eu e ca pe caldura crunta a ultimelor zile e mai bine sa nu ajung cu ea si pe pleoapa pentru ca atunci machiajul nu dureaza atat de bine. Chiar nu mi se pare ca ar fi vreun inconvenient, doar ceva ce am observat eu. Nu stiu daca fabulez eu, dar serios ca dupa ce folosesc crema constant macar vreo 7 zile (recunosc ca nu m-am tinut de treaba avand in vedere perioada nefasta) mi se pare ca ridurile de sub ochi sunt diminuate. I am all up for that! Cei 15 ml o sa dureze mult si bine deoarece nu folosesc mai mult de "o gamalie de ac" de produs cand aplic. Produs spornic, pret bun, face si treaba. Ce sa mai ceri?

Si coronita merge la Crema hidratanta. Daca am zis de ambalaj o sa zic si aici. Clar nu e ideal sa avem de-a face cu borcanel pentru ca bla bla, microbi pe dejte. Eu rezolv problema spalandu-ma pe maini inainte (stiu...revolutionara treaba!), dar tot m-as fi bucurat sa vina crema asta tot la tub. Trebuie sa recunosc insa ca borcanelul e adorabil, din sticla grea, matuita, cu capac verde si "proaspat".

Textura m-a surprins. E usoara, se apropie de gel, nici nu o simti cand o aplici, zici ca pui apa pe ten. De fapt stati, retrag ce am spus. Simti dupa ce o aplici ca pielea ti-e fericita iar senzatia dureaza. Se absoarbe imediat si tenul ramane luminos si catifelat. Nu am remarcat sa "beculesc" mai tare cand o folosesc, productia de sebum e la cote normale. Va spun cinstit ca eu am folosit-o deseori si ziua si seara. Chiar daca nu are SPF (era minunat sa aiba) in general am pe ten un produs de machiaj cu un pic de spf acolo. Iar in zilele in care ma expun la soare apelez la altceva. Daca ar fi sa va spun sa cumparati un singur produs din cele incercate, avem aici castigatorul. 

Si pentru ca spuneam ceva in titlu de dorinte, va marturisesc ca mi s-a deschis rau apetitul de produse Gerovital. Farmec parca are produse mai atragatoare ca niciodata si asta ma bucura extrem de tare.

Crema de microderm-abraziune din aceeasi gama cu produsele prezentate mai sus imi face cu ochiul grav. De cand a povestit Cristina despre ea ma gandesc sa o atac. Si probabil cat de curand chiar se va intampla chestia asta.

Pentru ca al meu sot se incapataneaza ca el vrea protectie scazuta la plaja si pentru ca e fan uleiuri de plaja, sunt decisa ca pentru concediul de la mare sa ii iau noul ulei bronzant protector cu SPF 10. Sunt tare curioasa ce si cum, dar eu nu cred ca as indrazni factor atat de jos cu pielea mea alba. Poate daca as sta vreo trei saptamani la mare, da. Asadar, sa facem experimente pe sot zic, nu? Poate totusi spre sfarsit de sejur ma incumet si eu la un pic...

Nu in ultimul rand ma gandesc serios sa cumpar pentru a pune in bagaj si laptele reparator dupa plaja din noua gama Gerovital Sun. Avem niste gel cu aloe vera si poate ma voi rezuma la acela, but you never know. Pentru mine si Katia apucasem sa cumpar deja lotiune inainte sa se lanseze produsele noi, caci daca nu, laptele de protectie solara cu SPF 30 ne-ar fi fost prieten dupa zilele de SPF 50.

Astept pareri de la voi despre produsele incercate din gama cu mac si sunt foarte interesata daca ati pus deja la incercare produsele Gerovital Sun nou lansate.

Billie - recenzie de carte

V-am spus luni ca ma intorc cu mai multa Anna Gavalda pentru voi, da? Si iata ca ma tin de promisiune. Cu recenzia unei carti care cuprinde in ea spiritul acestei autoare. Te astepti la o lectura rapida si fara mari invataminte si cand colo te alegi cu ditamai semnele de intrebare si lectiile de viata!

Billie e povestea comuna a vietii unor buni prieteni. Franckie, o tanara cam zurlie si Billie, amicul ei gay. Stiu ce ganditi, mare fas o sa iasa si de aici. Dar nu, nu e deloc asa! Franckie a fost parasita de mama cand era extrem de mica iar tatal a crescut-o in cel mai prost mediu cu putinta. A asistat la mizeria umana, a trait langa un tata alcoolic si abuziv care a invatat-o ca nu valoreaza nimic si ca ar fi mai bine daca nu s-ar fi nascut niciodata. La liceu il cunoaste pe Billie, baiatul ciudat care duce dupa el la fel de multe secrete ca si ea. Cu un tata extremist politic care isi terorizeaza sotia, Billie evadeaza doar in casa bunicii sale unde este acceptat si iubit. 

Cei doi leaga o prietenie atipica, una care va reusit sa treaca peste ani si greutati. Peste despartiri si multe decizii gresite. Regasirea si parcursul lor ulterior seamana un pic a scenariu hollywodian, doar ca pare verosimil. Pare ceva ce viata asta sucita chiar ar putea sa puna pe tava oricui.

Intr-o excursie pe munte in regiunea Cevennes, Billie va suferi un accident. Franckie e convinsa ca orele prietenului sau sunt numarate si stand langa el pe fundul unei gropi rememoreaza toate momentele cheie ale povestii lor impreuna. Ea povesteste totul cu umor stelei lor calauzitoare, asteptand un raspuns, un ajutor. Ce e cel mai important de retinut e faptul ca ea considera ca Billie a salvat-o. Si partial e adevarat.

Vom descoperi insa treptat ca si ea l-a salvat pe el si ca fiecare a reusit sa treaca peste traumele trecutului doar in echipa completa. E o lectie de viata dura, servita in limbaj amuzant, fapt ce o face mult mai usor de digerat si mult mai putin probabil sa solicite baxuri de servetele. Iti amintesti citind cartea asta ca mereu soarta se poate schimba la 360 grade. Sau mai degraba ca poti si tu face ceva ca sa o schimbi. In bine sau in rau!

Finalul este unul neasteptat, sincer va spun. Mi-a venit sa rad citind ultimele pagini pentru ca nici in 100 de ani nu credeam ca asa va arata deznodamantul! Nu va dezvalui mai mult dar va trimit ca de obicei pe libraria online de baza sa adaugati volumul asta in cos si sa il lecturati weekend-ul asta! Nu o sa va para rau si in cele cateva ore pe care le veti petrece in compania acestei carti sigur o sa va confirmati niste treburi stiute de multa vreme. Sau poate o sa le invatati acum!

June Empties

Din martie nu v-am mai prezentat o postare de tipul acesta. Ar fi minunat sa va spun ca am toate produsele de atunci pana acum pentru a le arata, dar adevarul este ca...nu e deloc asa. Luna trecuta stransesem un teanc zdravan dar in perioada cand am zis ca that's it with the beauty bloging am aruncat tot. Gone forever! Ce s-a intamplat s-a intamplat, va arat recolta din iunie. 

Nu am multe chestii pentru ca am avut tendinta sa tot variez produsele si nu am reusit sa termin cine stie ce, dar totusi nu pot sa mai sar inca o luna.

Am terminat vreo patru mostre de demachiant L'Occitane. O textura interesanta, lotiune care parca devine lichida cand o pui pe ten. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate la capitolul performante, demachiaza ok-ish dar daca port machiaj mai heavu duty, poti sa uiti, nu il dizolva. Asadar nu e cazul sa il cumpar full size. 

Peelingul cuticular de la Farmec face super treaba, face pielitele alea inestetice sa se duca pe pustii repejor. DAR! Nu o sa inteleg in veci de ce Dumnezeu dupa cateva luni varful ambalajuui se rupe. Si nu e o intamplare, sunt sigura deja. E al doilea cu care patesc personal treaba asta si am vazut ca si Miha Ella a patit. Something is up. Si sincer nu ma simt foarte ok sa mai cumpar inca unul asa ca momentan iau o pauza. Incerc altfel de tratament oricum, sperand sa imi invat cuticulele sa nu mai fie asa fitoase si solicitante de atentie.

Deodorantul Old Spice varianta Wolfthorn mi s-a parut...nasol. Eu de fel nu transpir enorm si chiar si cand transpir nu put a mort (sa ma scuzati) decat dupa muuulte ore de naduseala. Ei bine, cu deodorantul asta si pe racoare ma simteam permanent nesigura. Simteam ca transpir mai rau decat daca nu folosesc nimic si  mirosurile in caz de activitate intensa nu erau mascate mai mult de doua-trei ore. Unde mai pui ca in primele saptamani de utilizare ma iritasem la axila intr-un mod tare nasol. Nu stiu zau ce protectie ar oferi unui mascul feroce cand nu a facut fata nici unei domnite firave (ahem)! Am revenit la vechiul meu prieten Adidas care inca nu ma dezamageste dupa ani si ani.

Balsam de buze Balea cu ulei de argan sau ceva de genul. A fost al Katiei de fapt dar pentru ca are unul nou de la Yves Rocher (stiu stiu, ma asteapta zile grele) l-am preluat eu. Pe langa faptul ca lasa un pic de reziduu galbui pe buze (ceea ce nu e chiar sexy), hidratarea e cam...pe langa. Il simti la suprafata buzelor ca pe o pelicula si asa ramane. Dupa ce s-a sters pelicula aia trebuie sa reaplici. Si sa reaplici si....NU!

Bioderma Aquafluide Photoderm Max SPF 50 ramane pentru mine cu semn de intrebare. Am tot spus ca tenul meu a luat-o razna. Big time! Nu va imaginati cam cat de rau. Nu am mai avut asemenea ten din perioada cand eram gravida. Posibil si atunci sa fi fost mai ok. Inca nu ma prind daca e ceva cauzat de produse cosmetice sau pur si simplu o razvratire a organismului meu care imi spune ca nu am prea avut grija nici de dieta, nici de nervi. Am suspectat spf-ul ca imi provoaca probleme si nu e exclus. Tot la fel de posibil e ca Aquafluide-ul s anu fie de vina de fapt. Pot sa va spun doar ca e foarte lejer, nu il simti pe ten. Protejeaza excelent si pana la urma asta trebuie sa faca. Folosindu-l zilnic nu a primit prea multe bile albe ca baza de machiaj, dar repet, tenul imi trece prin schimbari pe care nu le pot pricepe. Eu tind sa cred ca toate laudele la adresa lui sunt intemeiate si ne-am nimerit noi intr-o perioada nefasta. Acum trec la un Avene cu spf 50 si pe urma mai vedem. Poate la toamna reusesc sa imi scot pielea la lumina, momentan ma impac cu gandul ca arat mai ceva ca in adolescenta.

Samponul Farmec cu urzica si aloe vera m-a surprins in cel mai placut mod cu putinta. Hidratant zice-se ca ar fi. Desi imi simteam parul squeaky clean dupa fiecare utilizare, pot sa va spun ca parul nu ramanea uscat nici macar cand nu foloseam masca de par. Si n-au fost putine datile cand asta s-a intamplat. Mirosul e placut, cantitatea e super generoasa, pretul e de ras. Unde mai pui ca e brand romanesc. Am de gand sa mai incerc si alte sampoane Farmec pentru ca dupa 300 de ml din acesta am devenit fan. Aaa da, nu mi-a creat probleme la nivelul scalpului, n-am simtit nevoia sa ma spal mai frecvent, chiar a facut o treaba buna de tot.

Lotiunea Yves Rocher cu migdale si portocale a fost "imbunatatita" cu niste iluminator Revlon de aceea arata un pic dubios ce mai e in sticla. Mirosul a fost unul subtil, nu era prea "craciunesc" asa ca n-am avut nici o problema in a folosi lotiunea asta chiar si pe caldurile crunte din perioada asta. Textura e una lejera, intra imediat in piele, ceea ce am apreciat extrem de mult in sauna care a ajuns sa fie apartamentul nostru. La hidratare e binisor, as minti sa spun ca face fata nevoilor epidermei mele sahariene. Am observat ca pe cat de bine miros editiile astea de sarbatori pe atat de putin dureaza efectul lor pentru mine. Credeti-ma, detest ca nu ma pot bucura si eu de produsele astea mai mult, dar asta mi-e pielea, deja am inteles ca nu ma pot lupta cu ea.

Gelul de dus Asian Touch din ceva gama Spa Cien de la Lidl a fost surprinzator de fain. La 5 lei 300 de ml nu ii dadeam mari sanse. Ei bine, imi cer scuze. Mirosul e unul foarte fresh, de citrice, nu e genul pe care sa il apreciez in mod normal. De data asta insa l-am ales pentru ca...35 grade! Si bine am facut. Mi-a placut ca nu simteam pe piele iz chimic de citrice, chiar aveam impresia ca la mine in baie are loc o petrecere cu limonada rece. Si aroma ramanea pe piele ore bune. Nu usca pielea, spuma era catifelata. A fost si foarte spornic, l-am folosit de doua ori pe zi si tot a tinut o luna. L-am folosit de vreo cateva ori si ca spuma de baie si a facut niste clabuc spectaculos. Bun bun!

 Uleiul de dus Lipikar La Roche Possay a fost una dintre cele mai misto chestii folosite in viata mea. Dupa primul dus cu el am dat fuga sa caut cat costa unul mare. Inca nu pot sa spun ca ma lasa inima cea zgarcita sa dau atata banet pe un ceva de spalat si dus la canalizare, dar DOAMNE! In primul rand: miroase a caise acrisoare. Exact a caise acrisoare. Nu a caise acrisoare create artificial in eprubeta. A din alea adevarate. Apoi: un pic de produs pe varful degetelor, un pic de apa si ma spalam pe jumatate de corp. Am folosit mostra aia vreo 5 zile pe putin. Si am fost cam generoasa cu ea acum ca ma gandesc mai bine. Textura e undeva intre ulei si gel de dus, spuma care apare e la fel de moale ca un fund de bebelus iar pielea ramane atat de fericita dupa ce il folosesti incat mai ca iti vine zgarcita pamantului sa dai banii aia pe el full size. E facut pentru piele sensibila si se simte, nu usuca nici un gram si chiar pot spune ca nu simteam nevoia de lotiune dupa dusul cu Lipikar Huile Lavante. I need more of this in my life!

Si cam atat. Numai eu pot sa fac din 8 produse consumate un articol de un kilometru. I am back in bussines, right?