marți, 23 iunie 2015

Rite of passage - OOTD

Prima oprire in vacanta noastra a fost in satul in care mi-am petrecut toate vacantele de vara. Bunica mea ne astepta cu musacaua comandata, fragii erau in cantitati industriale la dispozitia noastra.

Eu ma simteam...ciudat. Imi aminteam cand dalele care compuneau aleea erau diferite, le saream pana imi venea rau si le udam cu pistolul cu apa in zilele caniculare, asteptand sa se usuce. Imi amintesc cum o zbugheam pe poarta sa imi chem prietenele la joaca, imediat ce bunica era de parere ca am mancat suficient de dimineata. Apoi pe poarta aia am plecat spre intalniri cu destinul, peste poarta aia m-a fluierat (da da, exact ca in Ion...pentru ca de ce nu?) cel care habar nu aveam pe atunci ca o sa imi devina sot. Acum poarta aia nu se mai tine prea bine. Puteam sa cropuiesc in poze partea aia de poarta, dar nu am vrut...tocmai aia era ideea!

E un loc care pentru mine poarta multe amintiri, dar toate cele tangibile dispar cate putin. Totul imi pare schimbat, mai mic, mai neinsemnat. Eu vad lucrurile in mintea mea la fel cum erau acum 20 de ani...acum 10 ani. IN realitate nu mai seamana.


Scuturandu-ma de senzatia asta ciudata am tras rapid o mica sedinta foto pentru a va arata cea mai buna inventie de la masina de spalat incoace: jeggins. Adicatelea copilul binecuvantat al colantilor cu jeansii. Am mai avut eu o pereche, dar asta noua, luata de pe Kurtmann ma incanta mai tare. E mai interesanta, genul ala de wash care face persoanele peste 50 de ani sa intrebe daca ai turnat clor pe ei si n-ai avut bani de alta pereche. 


Atat va spun, la un drum lung cu masina nu exista binecuvantare mai mare. E musai sa fie pantaloni lungi pentru ca aerul conditionat ma lasa mereu cu picioare congelate. Sunt elastici si nu simti ca te strang si te jeneaza, oprindu-ti circulatia. GOD SENT! 





Din pacate cei pe care i-am ales eu nu mai sunt pe stoc, dar gasiti aici o pereche asemanatoare. Tot Bershka sunt si ai mei. Va avertizez insa ca ar fi bine sa luati o marime mai mare decat purtati de obicei la blugi. Eu initial m-am speriat cand i-am vazut cat sunt de mici si am zis ca nu am sanse sa incap in ei.:))




Le-am alaturat unul din topurile mele preferate, lejer si bumbacos, cu imprimeu pasaricios (mdaaaaaa). Una din achizitiile norocoase facute anul trecut intr-un second. Vreo 3 lei a fost. Beat that! 

Incaltata tot cu tenisi pentru ca aia sunt de baza la mine, mai ales la drumuri. Si aia a fost. 

Dupa scurta oprire ne-am vazut de drum...Luati fraza asta cum considerati voi! Timpul trece si nu iarta pe nimeni. Nici oameni, nici lucruri, nici locuri. Deep thoughts for an outfit post, right?

5 comentarii:

  1. Recent am oprit si eu intr-un astfel de loc si oricat de minunate sunt amintirile vacantelor petrecute la bunici, asa cum spui, timpul trece, nu iarta ... noi ne vedem de drum ... Imi place tinuta ta ! Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte dragut articolul tau,mi-a trezit niste amintiri foarte frumoase din copilaria mea la tara :) Imi place tare mult si tinuta,este exact pe gustul meu.Pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce saten natural frumos ai la par! :D M-ai pus pe ganduri cu gandurile astea profunde... trebuie sa merg sa-mi vizitez si eu bunicii cat mai curand.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce amintiri frumoase, draga mea! Eu mai am o singura bunica in viata, ajung tare rar la ea insa copilaria mi-am petrecut-o la cealalta, care nu mai este... si nici casa cu curtea unde am crescut nu mai sunt ale familiei noastre asa ca ... pe scurt, tu esti o norocoasa! :)
    Si I agree, sunt God sent jeggingsii astia, si mie imi plac mult de tot cele 2 perechi pe care le am.
    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. Toti ne intoarcem de unde am plecat, la un moment dat. Poate ca atunci cand suntem tineri si vedem altfel lucrurile, ne spunem noua insine ca vrem ceva mai bun, vrem sa stam la oras pentru ca acolo este civilizatia si noi trebuie sa progresam. Dar lucrurile nu stau chiar asa.

    RăspundețiȘtergere