Numai daca ati trait izolate pe o insula pustie n-ati auzit in ultimul an de cartile lui John Green. Eu eram deja intr-o stare de agitatie maxima pentru ca nu citisem niciuna din ele si nu puteam sa imi dau cu parerea. Cand am prins "Sub aceeasi stea" la reducere nu am stat pe ganduri, am aruncat-o in cos si am asteptat momentul potrivit sa o citesc.
Am vrut din suflet sa nu fiu iar Gica contra si sa imi placa si mie la nebunie o carte mult laudata de toata lumea. Numai ca...a fost doar ok. Nu zic ca mi s-a parut groaznica, dar nici nu as incadra-o la lecturi care ma zguduie din temelii. Pot intelege oarecum de ce toate adolescentele din America (si din Romania) sunt in priza cu cartea si filmul asta, dar din pacate eu cred ca am depasit un pic target-ul de varsta. Sau am devenit extrem de cinica.
Bazele povestii sunt oarecum tulburatoare, poveste de dragoste intre doi adolescenti, Hazel Grace si Augustus Waters care se cunosc la un grup de suport pentru pacientii bolnavi de cancer. Hazel Grace sufera de cancer la plamani, iar Augustus a luptat cu un cancer osos pe care se pare ca a reusit sa il biruie. De aici banuiti si voi, e cu lacrimi, cu iubire eterna cu chestii de genul. Da, mi-a venit sa plang un pic la final, dar sa fie clar, mie imi vine sa plang si la Capra cu trei iezi cand ii haleste lupul pe aia mici. Nu sunt chiar un monument de tarie psihica. Asa ca plansul meu nu e o borna prea fidela pentru cat de buna e o carte.
Ce nu mi-a placut? Mi s-a parut scrisa prea lejer pentru gusturile mele. Da, am inteles ideea, aceea de a trata un subiect tragic cu umor, de a intelege ca pus intr-o postura ingrozitoare poti alege sa te lamentezi sau poti alege sa traiesti frumos cat ai de trait. Numai ca la un moment dat replicile pline de umor mi se pareau efectiv fortate. Personajele erau oarecum neverosimile si parca instabile psihic de la o pagina la alta. Nu zic ca omul nu poate avea multe fatete ale personalitatii, dar la pustii astia nu era nici un fel de coeziune intre trasaturi. Ok, asa sunt adolescentii veti spune. De acord! Numai ca ceva le lipsea ca sa ma faca sa cred in ei. De la fani de literatura SF ajungeau peste o pagina cunoscatori de filosofie, de la umor sec o dadeau in romantism potrivit cu varsta a treia. Nu stiu, pentru mine ceva nu s-a legat.
Actiunea se simte clar ca e facuta sa ajunga scenariu de film. E perfecta pentru asa ceva. Mie mi s-a parut totul prea simplist, prea tras de par, cu personaje prea "de carton". Da sentimentele despre care "e vorba in propozitie" sunt frumoase, inaltatoare, dar la mine nu au reusit sa ajunga. As fi curioasa sa vad filmul, desi am inteles de la cativa cinici ca mine ca ar fi mai prost decat cartea. Desigur fanii cartii spun ca si filmul e fantastic.
Trebuie sa precizez ca am citit cartea intr-o zi, in vreo 5 ore sau ceva de genul (cu tot cu pauze de mers la baie si mancat de vreo trei ori). Asadar e o lectura easy breezy, lemon squeezy. Merge ca lectura lejera, nu zic nu. Si chiar sunt curioasa sa mai incerc si alta carte de John Green, poate pana la urma devin si eu fan. Overall, zic asa, daca sunteti fani literatura adolescentina, e foarte posibil sa nu va displaca. Dar sa nu ziceti ca nu v-am avertizat!
Posibil ca impresia nu tocmai stralucita sa vina si de pe urma lecturii abia incheiate cu cateva ore inainte de "Sub aceeasi stea". Tocmai terminasem "Pazitoarea tainei" si deja stiti ca scrisul lui Kate Morton e greu de egalat.
Sunt cateva aspecte care te pun pe ganduri in "Sub aceeasi stea" dar contextul cartii nu le-a exploatat suficient incat sa o transforme intr-o lectura cu adevarat inspirationala pentru mine. Poate data viitoare ar trebui sa ma feresc de cartile pe care e scris 14+ avand in vedere ca am aproape dublu varstei respective.
