joi, 28 august 2014

Pazitoarea tainei - recenzie de carte

De cum am vazut ca a mai aparut si la noi cea mai recenta carte scrisa de Kate Morton am intrat in fibrilatii. Stiti deja ca iubesc cu pasiune tot ce scrie femeia asta geniala, asa ca ma gandesc ca nu va va surprinde ca nu era chip sa ratez Pazitoarea tainei. Si cum am vazut ca mai sunt printre voi fane ale romanelor ei, m-am gandit sa va spun cam ce impresie mi-a facut mie cartea.

In primul rand, de cum o sa incepeti sa citit veti stii ca e o carte scrisa de ea. Stilul ii este inconfundabil, are cateva "redundante de structura" care pot parea un pic enervante la inceput, dar mie mi se pare ca tocmai ele ii fac cartile speciale. Si romanul acesta (la fel ca altele doua de-ale ei), incep cu sfarsitul. Cu un sfarsit atat de explicit incat te gandesti ca gata, ti s-a dus pe apa sambetei tot suspansul. Numai ca nu e asa. Doar pentru ca ai impresia ca stii ce s-a intamplat nu inseamna ca ai dreptate.

Pazitoarea tainei e, asa cum ne-am obisnuit din celelalte carti ale autoarei, o pendulare intre prezent si trecut (perioada celui de al doilea Razboi Mondial, una dintre perioadele care  o fascineaza pe Kate Morton, dupa cum chiar ea a declarat). 


In timpul unui picnic, in anul 1961, o tanara de 16 ani este martora ascunsa a unei crime teribile. O crima care va deveni cea mai mare taina a ei si a celor direct implicati. O taina la care incearca sa nu se gandeasca dar care ii revine obsesiv in minte si o insoteste pe parcursul anilor in care va deveni una dintre cele mai cunoscute actrite ale teatrului si filmului englez. La o varsta destul de inaintata se vede pusa fata in fata cu trecutul si in mod inevitabil decide sa afle adevarul care s-a ascuns in spatele intamplarii aceleia de demult.

Firul povestii e incurcat si dezvaluie fapte pe care nu s-ar fi asteptat vreodata sa le descopere. Fapte care intaresc convingerea ca uneori chiar nu stii nimic despre oamenii cei mai apropiati tie. 

Desi pe tot parcursul cartii eram sigura ca m-am prins care e povestea, mi-am vazut teoriile demontate de cel putin 4 ori. Nu am avut nici o satisfactie ca am reusit pana la urma sa dezleg misterul cu vreo 3 pagini inainte sa fie oricum dezvaluit. Oricum am ramas cu falca atarnand de soc. Asa cum se intampla la fiecare carte de Kate Morton pe care o citesc.

Acum, desi cartea mi-a placut foarte tare, o sa va anunt ca tot Gradina uitata  si Casa de la Riverton mi s-au parut mai bine scrise. La aceasta am avut cumva impresia ca sunt cateva piese din puzzle care au fost fortate in locul lor. Niste chestii neverosimile oarecum. Mai "de roman" decat "de realitate".  De asemenea, parca fata de alte personaje ale autoarei, cele din aceasta carte s-au dezvaluit cam greu, s-au construit mai putin inchegat. Nu am reusit sa ma simt parte din carte ci spectator al unei piese. O piesa foarte buna, dar totusi stiam tot timpul ca e doar o piesa. 

Totusi v-o recomand cu toata caldura si desi am mai spus-o de atatea ori, toate amatoarele de romane istorice, cu drame si intrigi trebuie sa o citeasca pe Kate Morton. Nu puteti fara! Momentan vad ca nu se mai gaseste pe site la Libris, dar eu zic ca o sa apara in curand din nou. Au avut-o la promotie si banuiesc ca a zburat repede din stoc fiind o carte noua. Se gaseste inca varianta in limba engleza daca chiar nu mai aveti rabdare!

4 comentarii:

  1. Daca m-ai pornit acum cu Kate Morton ... Ma tenteaza, o vreau, o voi citi!
    Nu-i asa...?
    Pupicius

    RăspundețiȘtergere
  2. Recunosc, nu auzisem de Kate Morton, insa o trec in "wishlist"

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper sa o gasesc si eu pe la biblioteca, pare minunata, ca si "Gradina uitata" pe care am savurat-o.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sună interesant! Dacă am să dau de această carte la bibliotecă sigur am să o iau.
    Foarte utilă recenzia!

    RăspundețiȘtergere