Domnisoara Einstein - Book review

Iata ca am intarziat ceva mai mult decat as fi vrut cu cea de a doua recenzie din campania vALLuntar. Mai bine mai tarziu decat deloc, nu?:)



Spre deosebire de P.S. Te iubesc, Domnisoara Einstein nu am citit-o in doua zile. In primul rand pentru ca nu am mai avut "conditiile" necesare si in al doilea rand pentru ca mi-a facut placere sa aprofundez, sa revin asupra detaliilor si sa incerc sa intru in atmosfera.

Philip Sington si-a brodat firul narativ in jurul unui fapt real cunoscut probabil de prea putina lume: existenta unei fiice din prima casatorie a lui Albert Einstein. Bazandu-se pe speculatiile privind un posibil handicap mintal al acesteia, Sington a creat o poveste in care geniul si nebunia se imbina intr-un mod care nu poate sa nu intrige cititorul.

Descrierea framantarilor istorice ca fundal al dramelor personajelor din carte mi-au trezit un vechi interes dobandit in perioada liceului. Mereu am fost fascinata de modul in care mintile bolnave au reusit sa preia controlul puterii distrugand vietile a milioane de oameni. La scara mica experimentele pe care medicii psihiatrii le faceau folosindu-se de pacientii lor au fost inceputul unei epoci in care lipsa umanitatii a fost la ordinea zilei.

Poveste de dragoste imposibila, povesti despre moarte si regrete, despre neputinta, despre amintiri ale unui razboi nedrept, toate acestea se imbina in aceasta carte asigurand o lectura care iti pune mintea in miscare. Extrem de multe elemente surprinzatoare presarate de-a lungul paginilor m-au facut sa stau mereu "la panda", indoindu-ma de fiecare rationament pe care reuseam sa il brodez.

Tind sa cred ca aceasta carte, scrisa in jurul personalitatii marcante care a fost Albert Einstein ar putea prezenta interes si pentru pasionatii stiintelor exacte. Chiar daca e in mare masura fictiune reuseste din punctul meu de vedere sa atinga problematica idolului genial care ascunde povesti pe care devotatii lui nu le banuiesc si nici nu ar vrea sa le stie vreodata!

Amnezia domnisoarei Einstein, gasita intr-o padure din apropierea Berlinului intr-o stare care lasa loc numeroaselor interpretari, e pretextul pentru revelarea treptata a unor episoade din trecut atat de dureroase incat uitarea lor e cea mai buna solutie.

Din punctul meu de vedere a fost o carte minunata, pe care e probabil sa o mai recitesc la un moment dat in viata. Pentru ca asa fac eu cu cartile care imi plac, care mi se lipesc de inima sau de minte: le recitesc o data, de doua sau de 10 ori in functie de cat de mare se dovedeste iubirea pentru ele.

Aceasta recenzie face parte din a doua campanie vALLuntar , prin care verbul "a cultiva" se prezinta in cele doua sensuri ale sale.:)

Anul acesta bloggerii participanţi în campanie vor primi câte un copac pentru fiecare 15 comentarii la recenzia publicată pe blogul lor la o carte ALL. Dacă o recenzie are mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Asa ca haideti sa plantam copacei multi! Va astept cu comentarii la aceasta postare si va pregatesc o a doua recenzie in curand!